Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 155/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 155/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 2229/96/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
D.nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 155
Ședința publică din 4 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Banyai E.
Grefier: G. N. V.
Pe rol pronunțarea sentinței civile în cauza de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta C. T. A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B./PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, având ca contestație act administrativ fiscal.
Fără citarea părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința din 21 ianuarie 2015, dezbaterile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând constată
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 23 octombrie 2014, reclamanta C. T. A. domiciliată în Miercurea-C., ., ., jud. Harghita, în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE B./PRIN ADMISINISTRA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, cu sediul în Miercurea C., ., nr. 20, jud. Harghita, a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea somației din data de 07.10.2014, și a Titlului executoriu nr._ din 07.10.2014, Dosar de executare nr. 19/_ /_, privind decizia de impunere nr._ din 04.09.2014, emise de D. G. R. F. P.-B., AJFP HARGHITA, prin care a fost somată să achite suma totală de 3.759,00 lei, ca nelegale și netemeinice.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Decizia de impunere nr._ din 04.09.2014, care a stat la baza emiterii titlului executoriu se referă la sumele de bani achitate cu titlu de indemnizație de creștere a copilului, dar care sunt amnistiate fiscal potrivit Legii nr. 126/2014, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 700 din 24 septembrie 2014
Actul normativ amintit prevede că, debitele constituite sau care urmează a fi constituite in sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, in baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările si completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările si completările ulterioare, se scutesc de la plata.
Astfel, apreciază că nu datorează sumele în cauză și sunt fără suport legal.
In drept, a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 172 -173 coroborat cu prev. art. 205, art. 207 și art. 218, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, (fila 11) la data de 21 noiembrie 2014, prin care a invocat, în temeiul art. 172 alin. 4 Cod pr. Civ, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita în soluționarea cauzei, raportat la prevederile art. 172 alin. 4 Cod pr. Fisc și la Decizia nr. XIV/2007 a ICCJ, arătând că decizia invocată a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin 4 devenit art. 172 după ultima republicare, din Codul de pr. Fisc, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Pe fondul cauzei se arată că, executarea silită pentru suma de 3759,00 lei are la bază Decizia nr.9/29.04.2014, emisă și transmisă spre executare de A.J.P.P.I.S. Harghita.
Prin urmare contestatoarea trebuia să formuleze contestație împotriva Deciziei nr.9/29.04.2014 în temeiul Legii 554/2004. Neprocedând în acest mod, în prezent contestatoarea nu mai poate invoca apărări de fond. Atâta vreme cât Decizia nr.9/29.04.2014 nu este desființată, în speță există un titlu valabil pe baza căruia poate fi pornită executarea.
Pe de altă parte, contestatoarea, nu a formulat cerere de scutire în temeiul Legii 126/2014, către A.J.P.P.I.S. Harghita, competentă să se pronunțe asupra cererii.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 248 Cod pr.civ. instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepției necompetenței materiale:
Potrivit prevederilor art. 172 alin. 1 și alin. 4 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că "(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal adresată instanței de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.";
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În reglementarea competenței și a modului de soluționare, în cuprinsul art. 172 alin. (4) C. proc. fisc. se mai prevede: „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța competentă, sunt incidente, în această privință, dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., în care se precizează: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ.”
D. urmare, sunt aplicabile dispozițiile din Cartea a V-a a C. proc. civ.: „Despre executarea silită”, din interpretarea cărora rezultă că instanța competentă în materia executării silite este judecătoria.
Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ.: „Contestația se introduce la instanța de executare”.
Conform art. 650: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
Astfel, în cauza de față, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice a județului B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita deține calitatea de organ de executare silită căruia îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, care reprezintă legea specială în materia executării silite și se aplică prioritar față de orice alte dispoziții referitoare la executare.
Având în vedere că atât sediul organului de executare silită, cât și domiciliul contestatoarei sunt în mun. Miercurea C., județul Harghita, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Miercurea C., Tribunalul constată că în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului invocată de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în Miercurea C., ., nr. 20, jud. Harghita.
În baza art. 132 Cod pr.civ. declină competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta C. T. A., CNP_, domiciliată în Miercurea-C., ., ., jud. Harghita în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Finanțelor Publice Harghita în favoarea Judecătoriei Miercurea C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 Februarie 2015.
Președinte
Banyai E.
Grefier
G. N. V.
Red. BE 06.03.2015
Dact. GV 09.03.2015
4 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 29/2015.... → |
|---|
