Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 3985/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 303/A/2015DOSAR NR._
Ședința publică din data de 2 martie 2015
PREȘEDINTEMORCAN I.-judecător
B. D.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 3242/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele dosarului constată că se solicită judecarea în lipsă și având în vedere faptul că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și nici nu au fost invocate excepții, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3242/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petenta C. N. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. Hunedoara și ca urmare a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06 mai 2014, exonerând petenta de sancțiunile aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 06 mai 2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 340,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 06 mai 2014, ora 08,00 a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7, km. 401 + 950 m, din direcția I. spre D. și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză (declarație martor E. N. M.), instanța constată că petenta a săvârșit fapta din cauza unui autoturism care a ieșit brusc de pe un drum secundar, autoturism pe care petenta a fost nevoită să îl evite .
Astfel, nu se poate reține în sarcina petentei vreo culpă în efectuarea unei depășiri neregulamentare în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, fiind incident un caz fortuit, care, potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei.
În aceste condiții, instanța a constatat că procesul verbal contestat este neîntemeiat, iar petenta nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv.
Față de considerentele mai sus expuse, dat fiind faptul ca prezumția de temeinicie a procesului verbal atacat a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, urmează ca instanța să admită plângerea dedusă judecății, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Jud.Hunedoara, solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, intimatul arată că hotărârea primei instanțe este criticabilă deoarece între declarația martorului audiat și susținerile petentei din cuprinsul plângerii formulate există o necorelare ,iar agentul constatator a observat doar o manevră obișnuită de depășire și în plus petenta nu a avut obiecțiuni la momentul încheierii procesului-verbal.
În drept, invocă OG.2/2001 și Codul de procedură civilă.
Petenta prin întâmpinarea depusă solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând apelul intimatului Inspectoratul de Poliție al jud. Hunedoara, în raport cu motivele invocate și probele dosarului, instanța constată că apelul este nefondat și ca urmare, va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Martora audiată în cauză a declarat că, în data de 06 mai 2014, se află în autoturismul condus de petentă și a observat că petenta a fost nevoită să încalce marcajul pentru evitarea unui eveniment rutier în momentul când a ieșit brusc în șosea un autovehicul de pe un drum lateral din localitatea Vețel.
Față de această situație, instanța de fond a reținut în mod corect că petenta nu are culpă în efectuarea acestei depășiri neregulamentare în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea interzisă”, fiind incident un caz fortuit care potrivit art. 11 alin.1 din OUG. nr. 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei.
Așa fiind, față de probele administrate și prevederile art. 34 din OG.2/2001, instanța constată că nu sunt motive de schimbare a sentinței și ca urmare în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, apelul intimatului va fi respins ca nefondat.
Petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 3242/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. B. D.
Concediu odihnă
Președinte Complet
GREFIER,
B. A.-E.
Red.MI/ dact.DL/4ex
20.04.2015( judec.fond R. M.)
| ← Pretentii. Decizia nr. 695/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 334/2015.... → |
|---|








