Pretentii. Decizia nr. 695/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 695/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 4422/278/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 695/A/2015DOSAR NR._

Ședința publică din data de 27 aprilie 2015

PreședinteBocșan D.-judecător

M. I.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către reclamantul M. L. prin Primar C. R. și pârâta . L. împotriva sentinței civile nr. 2802/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

S-a constatat că prin serviciul registratură al instanței apelantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare în două exemplare.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și se solicită judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința civilă nr. 2802 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. L. împotriva pârâtei B. & C. SRL L. și ca urmare pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2187 lei reprezentând penalități de întârziere, respingând în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 03.01.1996 între Consiliul Local al Municipiului L. și pârâtă s-a încheiat contractul de concesiune nr. 5/03.01.1996, având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 200 mp, amplasat în Mun. L., ., pe o durată de 25 de ani.

Conform acestui contract, concesionarul avea obligația să achite o redevență anuală în cuantum de 51 lei RON (510.000 lei ROL), prețul concesiunii fiind indexat anual cu rata inflației.

În art. 9 din contractul de concesiune, s-a prevăzut clauza potrivit căreia întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca, dacă întârzierile depășesc 30 de zile, să se procedeze la retragerea concesiunii.

Din răspunsul primit de la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara rezultă că denumirea corectă a pârâtei este B. & C. SRL, forma de organizare fiind, așadar, SRL și nu SNC.

Cu privire la dispozițiile legale aplicabile:

La data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

Prin art.102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”

Cum contractul dintre părți a fost încheiat la data de 03.01.1996, dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale Codului civil din 1864.

Astfel, potrivit art. 969 din Codul civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. În consecință, partea care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită, potrivit art. 1073 din Codul civil, să pretindă celeilalte părți satisfacerea integrală a acelor drepturi. Corelativ obligației concedentului de a permite concesionarului exploatarea imobilului mai sus menționat și de a nu-l tulbura pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din contract, îi corespunde obligația concesionarului de a plăti la termenul stipulat prețul concesiunii, respectiv redevența.

Instanța a constatat că, așa cum învederează și reclamanta, pârâta și-a îndeplinit obligația de a achita redevența la data de 23.10.2013, așa cum reiese din chitanța . 2011C02 nr. 3829/23.10.2013 (f. 15), așadar cu întârziere.

Potrivit art. 9 din contractul de concesiune nr. 5/03.01.1996, „ (…) urmând ca, dacă întârzierile depășesc 30 de zile, să se procedeze la retragerea concesiunii.”

Având în vedere prevederile contractuale în care părțile au limitat posibilitatea perceperii penalităților la 30 de zile, reclamantul trebuia să facă aplicarea dispozițiilor contractuale în conformitate cu dispozițiile art. 969 Cod civ

Astfel, după expirarea celor 30 de zile de întârziere la plată, părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, așadar reclamantul avea la dispoziție ca, după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile, să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este culpa sa de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.

Potrivit art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, dovada putându-se face în condițiile prevăzute de art. 1170 C. civil.

Reclamantul nu a făcut dovada că a notificat concesionarul în legătură cu intenția sa de reziliere a contractului,conform art. 9 al. 1) lit. i) din contractul de concesiune nr. 284/148/30.12.2010.

În art. 9 din contractul de concesiune s-a prevăzut clauza potrivit căreia întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități de întârziere zilnice de 5%.

Refăcând calculul penalităților de întârziere aplicat redevenței indexate pentru perioada 2013-2014 doar pentru 30 de zile de întârziere se obține un total al penalităților de 2.187 lei.

În ceea ce privește actualizarea cu rata inflația, instanța a respins acest capăt de cerere motivat de faptul că, la calculul redevenței restante și, implicit al penalităților de întârziere, s-a avut în vedere indicele de inflație.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, potrivit art. 452 C., “Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

Având în vedere că reclamantul nu a indicat cuantumul acestora și nici nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, instanța a respins acest capăt de cerere.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, instanța a admis în parte cererea reclamantei și astfel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2.187 lei reprezentând penalități de întârziere, respingând în rest cererea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.

Prin apelul reclamantului se cere schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivele de apel se arată că față de prevederile contractului, clauzele acestuia nu trebuie interpretate în mod restrâns ci per ansamblu, motivat de împrejurarea că pârâta a folosit efectiv terenul toată această perioadă de timp și nu doar o perioadă limitată de 30 de zile, așa cum în mod nejustificat a apreciat instanța de fond, iar pe de altă parte, penalitățile de întârziere nu sunt limitate la perioada de 30 zile, de la care se naște posibilitatea reclamantului de a proceda la retragerea concesiunii prin rezilierea contractului.

În ce privește actualizarea sumelor cu rata inflației, mai arată reclamantul, instanța de fond apreciază că la calculul redevenței restante și implicit a penalităților de întârziere, s-a avut în vedere indicele de inflație, susținere pe care o apreciază neîntemeiată deoarece există posibilitatea ca pârâta să nu achite pretențiile de bună voie impunându-se să fie executată silit ori sentința să fie pusă în aplicare dar cu întârziere cu presupune actualizarea sumei fără a fi nevoie de intervenția unui executor judecătoresc, însă neavând la bază o sentință judecătorească, acest lucru nu se poate realiza.

În drept invocă art. 466 și urm. NCPC.

Apelul reclamantului este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Prin apelul pârâtei, se cere modificarea în întregime a sentinței atacate și încuviințarea procesului verbal de mediere încheiat între pârâtă și reclamant.

În susținerea apelului pârâta arată că la data de 22 mai 2014, la cererea reclamantului s-a încheiat între părți Procesul verbal de mediere prin care pârâta a declarat că nu recunoaște întreg debitul și de comun acord cu reclamantul s-a stabilit ca pârâta să achite penalități în sumă de 999.375 lei, recalculate de primărie pe o perioadă de 30 zile, situație în care s-a încheiat procesul verbal de mediere nr. 4053, astfel că este nevoie de o hotărâre judecătorească în acest sens.

Mai mult, susține pârâta, Primăria Municipiului L. prin răspunsul la întâmpinare, a reiterat instanței admiterea acțiunii în sensul încuviințării procesului verbal de mediere.

În drept, invocă art. 466 -471 NCPC.

Apelul pârâtei a fost timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Prin întâmpinarea depusă, reclamantul a solicitat respingerea apelului pârâtei ca neîntemeiat.

Examinând apelurile de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, tribunalul constată că sunt nefondate și ca urmare vor fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la apelul reclamantului, se constată că suma pretinsă de reclamant reprezintă penalități de întârziere pentru trimestrul II/2013, aferente contractului de concesiune nr. 5 din 03 martie 1996.

În articolul 9 din Contractul de concesiune, se prevede că penalitățile să fie calculate pe fiecare zi de întârziere în procent de 5% pe o perioadă de 30 zile, după care concesionarul poate recurge la retragerea concesiunii și pe cale de consecință la rezilierea contractului.

Reclamantul nu a procedat la retragerea concesiunii, după expirarea celor 30 zile, astfel că nu are temei să pretindă penalități și pe celelalte zile de întârziere deoarece conform clauzelor contractului avea la dispoziție o altă soluție și anume retragerea concesiunii.

De asemenea, în contractul încheiat, părțile nu au stabilit și indexarea penalităților cu valoarea inflației și în realitate, la calculul penalităților, reclamantul a avut în vedere efectiv acest indice de inflație.

Așa fiind, apelul reclamantului este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă privind luarea în considerare a procesului verbal de mediere înregistrat sub nr. 4053/22 mai 2014, prin care s-a stabilit că penalitățile care trebuie plătite pentru trimestrul II 2013 sunt în valoare de 999,375 lei, instanța constată că nu poate fi admis deoarece în același proces verbal de informare privind avantajele medierii, reclamantul creditor și-a rezervat dreptul de a proceda la recuperarea debitului prin modalitățile prevăzute de lege, motivat de împrejurarea că atâta timp cât există un contract de concesiune valabil încheiat, acesta și-a produs efectele juridice, situație față de care s-a promovat acțiunea, reclamantul neacceptând propunerea pârâtei privind plata doar a sumei de 999,375 lei iar procesul-verbal este doar de informare.

Pentru aceste considerente și apelul pârâtei este nefondat.

În consecință, ambele apeluri declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 480 NCPC.

În apel nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile introduse de către reclamantul M. L. și pârâta . L. împotriva sentinței civile nr. 2802/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.04.2015.

Președinte,Judecător,

B. DumitruMorcan I.

Grefier,

B. A. E.

M.I./G.A.C. – red. 4 ex.

18.06.2015

- jud. fond – C. C. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 695/2015. Tribunalul HUNEDOARA