Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 7108/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 699/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 4 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEDUCA C.-judecător
G. M.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 3264/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți, deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3264/2014 a Judecătoriei D., s-a admis în parte plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.- Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, și, în consecință:
S-a exonerat petenta de la plata tariful de despăgubire în sumă de 320 Euro aplicat prin înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/3.06.2011.
S-a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, aplicată petentului prin procesul verbal . nr._/3.06.2011, invocată de petentă.
S-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în sumă de 1250 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/3.06.2011.
S-a respins în rest plângerea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
În speță, procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator A. C. N., calificat în acest sens în baza certificatului_034b50.
Sub aspectul temeiniciei, procesului verbal de contravenție contestat R11, nr._/3.06.2011, instanța are în vedere că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, iar din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe drumurile publice la data de 7.12.2010, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.
În speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau deși avea această obligație potrivit dispozițiilor art.249 Cod proc. civ., astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată. Simpla afirmație în sensul că fapta nu a fost săvârșită, nu poate fi primită. Din punct de vedere al vinovăției, întrucât art. 1 din OG 2/2001 nu distinge între formele acesteia, rezultă că acțiunea sau inacțiunea prevăzută de norma contravențională este sancționată indiferent dacă se comite cu intenție sau din culpă, astfel încât, pentru existența unei contravenții este suficientă existenței culpei, respectiv a imprudenței sau neglijenței, din partea persoanei care realizează conținutul laturii obiective a unei contravenții.
În ce privește tariful de despăgubire, prin adoptarea noilor modificări, legiuitorul a înlăturat aceste obligații, prevăzând în art. II din Legea 144/2012 că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează”, astfel că instanța va exonera petentul de la plata acestui tarif.
Pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea petentului, în sensul că a exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire în sumă de 320 Euro aplicat prin înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/3.06.2011, dar a respins plângerea în rest cu privire la cererea de anulare a procesului verbal de contravenție.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada nici că a achitat rovinieta ulterior sancționării de către agentul constatator, deși a mai utilizat autovehiculul.
În aceste condiții, instanța a apreciat că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție ., nr._/3.06.2011, invocată de către petentă, instanța a reținut că potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare (f.6) depusă de petentă la dosarul cauzei, procesul verbal a fost afișat.
Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, contravenientul trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
În consecință, procedura afișării procesului – verbal de contravenție la domiciliul / sediul contravenientului va fi efectuată numai în situația în care nu s-a reușit din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei prin afișare la sediu, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin afișare (fila 6 dosar), astfel că instanța a constatat că procesul verbal de contravenție ., nr._/3.06.2011 nu a fost comunicat în mod legal ( prin poștă, cu aviz de primire).
Prin urmare, având în vedere disp. art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1250 lei aplicată contestatoarei prin procesul-verbal de contravenție R11, nr._/3.06.2011 întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România CESTRIN.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea hotărârii și respingerea plângerii petentei.
În motivarea apelului s-a arătat că, procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin.1 din OG. 2/2001, comunicarea procesului-verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei.
În cazul ce face obiectul prezentei cauze există răspunderea contravențională a contravenției la data întocmirii procesului-verbal și chiar și în prezent, pentru ca aceasta nu a făcut dovada că deținea rovinietă la data săvârșirii faptei și, prin urmare, nu poate fi vorba de prescripția răspunderii sale contravenționale.
Consideră că procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravențiilor este un act administrativ, întrucât acesta este emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice, ceea ce presupune că acesta se bucură de o prezumție de legalitate și autenticitate, făcând dovada asupra celor reținute în cuprinsul acestuia până la înscrierea în fals.
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în speță a Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, procesul-verbal a fost comunicat petentei prin afișare la sediul societății și nu prin poștă cu aviz de primire cum prevăd dispozițiile Deciziei sus menționate, aspect ce atrage anularea procesului –verbal astfel comunicat.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală.
În consecință, în temeiul art.34 al.2 din OG. 2/2001, modificat și art. 480 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin.2 din OG. 2/2001 modificat, apelul intimatei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către COMPANIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 3264/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 4.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. C. G. M.
GREFIER,
B. A.-E.
Red.GM/ dact.DL/4ex.
20.05.2015( judec.fond Ș. D.-M.)
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 687/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 709/2015.... → |
|---|








