Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 378/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 6361/278/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 378/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16 martie 2015
PREȘEDINTEBOCȘAN D.-judecător
M. I.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 335/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna dintre părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 335/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. O. Ș., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și ca urmare a fost înlocuită amenda contravențională cu sancțiunea avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._/09.06.2013 emis de intimat..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 09.06.2013, petentul A. O. Ș. a fost sancționat contravențional deoarece a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 164 km/h în afara localității.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul soluționării plângerii, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Instanța a constatat că procesul verbal nu cuprinde nici unul dintre viciile care în conformitate cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea absolută, care poate fi invocată și din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, inclusiv codul numeric personal, descrierea faptei săvârșite cu indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și a datei comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.121 al.1 și 2 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de catre polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, potrivit art.49 al.4 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) este de 100 km/h.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimat rezultă că, la data de 09.06.2013, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu o viteză de 164 km/ h pe un segment de drum pe care viteza maximă admisă este de 100 km/h.
De asemenea, din înscrisurile depuse de către intimat, rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic la data constatării contravenției.
Instanța mai reține și faptul că petentul a semnat procesul-verbal la data întocmirii sale, menționând că nu are obiecțiuni de formulat.
De altfel, petentul a manifestat o atitudine sinceră și ulterior, recunoscând fapta comisă, dar invocând starea specială în care s-a găsit la data constatării contravenției, când a fost nevoit să-și ducă tatăl foarte grav bolnav cu autoturismul proprietate personală la spitalul din Cluj, deoarece spitalul din Petroșani nu a putut acorda nu numai asistența medicală adecvată, dar nici mașină de salvare.
Susținerile petentului sunt confirmate de către martorul audiat în cauză.
Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Instanța a reținut că, în speță, petentul a făcut dovada unor asemenea împrejurări și apreciază că este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, fiind asigurat principiul legalității sancțiunii și asigurat scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța reține că dispozițiile legale în vigoare impun agentului constatator obligația aplicării sancțiunii complementare, oricare ar fi sancțiunea principală aplicată sau pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare ca să atragă respectiva sancțiune complementară.
Prin urmare, instanța a apreciat că nu există posibilitatea individualizării sancțiunii complementare și nici a înlăturării acestei sancțiuni considerate ca obligatorie de către legiuitor
Împotriva acestei sentințe a declarat apel-intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.Hunedoara, solicitând desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată.
În motivele de apel, intimatul arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă deoarece pericolul social al faptei rezidă din împrejurarea că legiuitorul a încadrat această faptă în categoria contravențiilor precum și din modul și locul producerii, petentul depășind viteza cu 67 km/h, viteza maximă admisă pe porțiunea de drum în cauză, iar în ce privește înlocuirea amenzii cu avertisment intimatul arată că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă, însă în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile legale, astfel că nu este oportună în speță înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin încriminarea acestor contravenții.
Petentul-intimat nu a depus întâmpinare la apelul declarat în cauză.
Examinând apelul intimatului Inspectoratul de Poliție al jud.Hunedoara, în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art.7 alin.2 din OG.2/2001, avertismentul se aplică în cazurile în care fapta este de gravitate mai redusă, ca urmare prima instanță ținând seama de împrejurările în care s-a comis fapta și urmările acesteia precum și de împrejurarea că petentul nu a mai fost sancționat pentru asemenea fapte contravenționale, în mod corect a constatat că această faptă contravențională prezintă un pericol social mai diminuat astfel că, sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv, cu cel preventiv și educativ al sancțiunii.
Așa fiind, chiar dacă norma de sancționare prevede ca sancțiune contravențională doar amenda, acest lucru nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzută ca și contravenție, însă în concret la alegerea și individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină seama și de pericolul social concret al faptei, interpretare care este conformă cu disp.art.7 alin. 2-3 din OG. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune și fapta este de o gravitate mai redusă.
În concluzie, instanța de apel reține că sentința apelată este temeinică și legală, astfel că nu sunt motive de schimbare a acesteia și prin urmare în baza art. 480 NCPC, va respinge apelul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 335/2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. D. M. I.
GREFIER,
B. A.-E.
Red.MI /dact.DL/4ex
24.04.2015( judec.fond M. T.)
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 709/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 314/2015. Tribunalul... → |
|---|








