Anulare act administrativ. Sentința nr. 314/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 314/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 6360/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal

SENTINȚA NR. 314/CA/2015DOSAR NR._

Ședința publică din 17 martie 2015

PREȘEDINTE:G. M. - judecător

M. A. R. - grefier

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ înaintată de reclamanta . Chișcădaga, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat av. D. T. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul reclamantei precizează că deșii prin acțiunea principală a solicitat administrarea de probe, având în vedere că organul care a soluționat contestația nu s-a pronunțat și pe fond, a lăsat la aprecierea instanței cu privire la probele solicitate.

Instanța, constată cauza în stare de judecată și nu se impune administrarea probelor solicitate, față de obiectul cauzei și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea contestației, anularea actelor administrative invocate prin acțiune și trimiterea organului competent pentru soluționarea contestației pe fond. Fără cheltuieli de judecată. Precizează că nu se mai susține cererea de suspendare a executării, actul administrativ fiind executat în integralitate.

După dezbateri, dar nu înainte de închiderea ședinței în instanță s-a prezentat cj. D. A. pentru pârâtă, care a solicitat respingerea contestației și a se lua act de renunțarea la capătul de cerere privind suspendarea executării.

TRIBUNALUL,

Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._ acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP HUNEDOARA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- anularea deciziei de impunere F-HD 287/26.06.2014, a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. F-HD 22/26.06.2014 precum și a deciziei nr. 2545/840/30.09.2014 privind soluționarea contestațiilor administrative și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

În motivarea acțiunii s-a susținut că urmare a unui control efectuat la societatea reclamantă, inspectorii fiscali din cadrul DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP HUNEDOARA au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. F-HD 22/26.06.2014, iar în baza acestuia s-a emis decizia de impunere nr. F-HD 287/26.06.2014 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare în sumă de 732.430 lei după cum urmează:

- 200.297 cu titlu de impozit pe profit;

- 69.350 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit,

- 24.387 lei penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.

- 318.327 lei cu titlu de TVA;

- 82.286 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA;

- 37.483 lei penalități de întârziere aferente TVA;

În termenul legal reclamanta a formulat contestație la organul fiscal competent, care prin Decizia nr. 2545/840/30.09.2014 emisă de DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP HUNEDOARA a dispus suspendarea soluționării contestației, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, respectiv până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.

Se arată că nu există dovada că s-a depus plângere penală și nu sunt întrunite condițiile stabilite de art. 214 alin.1 din OG nr. 92/2003 din considerentele deciziei de soluționare nu reiese cu claritate care din motivele de suspendare au fost avute în vedere de către pârâtă, arătându-se doar că soluționarea contestației ar depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În drept se invocă dispozițiile Codului fiscal și a Legii nr. 554/2004.

Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._ din 05.12.2014 ( fila 121-Vol.III).

Prin întâmpinarea formulată pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara ( fila 129-Vol.III) a solicitat respingerea capătului de cerere prin care se solicită anularea deciziei de soluționare a contestației ca nefondată, respingerea ca inadmisibilă a capătului de acțiune prin care se solicită anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală și a capătului de cerere prin care se solicită suspendarea deciziei de impunere. În subsidiar solicită obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni pentru capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei de impunere.

În motivarea pârâta a susținut cu privire la decizia nr. 2545/840/30.09.2014, că în mod corect Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei, în temeiul art. 214 din Codul de procedură fiscală, dând astfel prioritate de soluționare organelor penale, fiind formulată plângere penală împotriva reprezentațiilor societății, întrucât s-a constata săvârșirea unor fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute și pedepsite la art.8 și art.9 așlin.1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.

În ce privește decizia contestată, se arată că luând în considerare soluția dată contestației administrative, aceea de suspendare până la emiterea unei soluții de către organele de cercetare penală sau de instanțele judecătorești, instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța asupra fondului cauzei, deoarece ar lipsi părțile de pronunțarea unei soluții în procedura administrativ jurisdicțională.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt următoarele:

În perioada 24.02._14, reclamanta . Chișcădaga a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale, având ca obiectiv verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru inspecția fiscală, precum și modul de organizare și conducere a evidenței fiscale contabile, perioada controlată fiind 01.01._14.

În urma finalizării controlului efectuat, Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP HUNEDOARA a întocmit raportul de inspecție fiscală F- HD 222/26.06.2014 ale cărui concluzii au fost valorificate prin Decizia de impunere nr. F-HD 287/26.06.2014, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare către bugetul de stat în sumă totală de 732.430 lei după cum urmează:

- 200.297 cu titlu de impozit pe profit;

- 69.350 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit,

- 24.387 lei penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.

- 318.327 lei cu titlu de TVA;

- 82.286 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA;

- 37.483 lei penalități de întârziere aferente TVA.

Prin plângerea penală nr._/28.07.2014 s-a solicitat a se dispune măsurile legale de începere a cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 8 și art.9 așlin.1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva decizii de impunere nr. F-HD 287/26.06.2014 reclamanta a formulat contestație administrativă la Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., care prin Decizia nr. 2545/840/30.09.2014 a dispus suspendarea soluționării contestațiilor, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.

Pentru a pronunța această soluție organul fiscal a constatat că între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin actele suspuse controlului în această procedură și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență.

Referitor la Decizia nr. 2545/840/30.09.2014 emisă de Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., instanța reține că potrivit art. 108 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală”, în acest sens organele de inspecție având obligația de a întocmi proces-verbal ce trebuie semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea acestuia.

Organul fiscal a făcut aplicarea acestor dispoziții formulând prin adresa nr._/28.07.2014 plângere penală înaintată organelor de urmărire penală, constituind astfel sesizare penală pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către administratorii societății reclamantei.

Potrivit art. 214 din același act normativ organul de soluționare a contestației administrative poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când „organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;”. Dispoziția legală relevată constituie o transpunere în cadrul procedurii administrativ fiscale a principiului de drept „penalul ține în loc civilul”, fiind firesc, așa cum se susține și în jurisprudența constituțională (Deciziile nr. 1.237/2008, nr. 56/2013 ale Curții Constituționale), ca soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie până la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. Aceasta, deoarece hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

În cauză, este indiscutabil că între pretinsele infracțiuni de evaziune fiscală cu care au fost sesizate organele penale și starea de fapt reținută prin rapoartele de inspecție fiscală, care au stat la baza emiterii deciziilor, există o strânsă legătură, reproșându-se atât societății reclamantei în raportul de drept fiscal, cât și administratorilor acesteia în raporturile de drept penal fictivitatea operațiunilor lor comerciale, ce au dus la prejudicierea bugetului de stat cu o sumă importantă de bani.

Punerea în executare a deciziilor de impunere, continuarea procedurilor administrative permise de lege, denotă faptul că pentru organul fiscal nu există interdependență pretinsă, avută în vedere la luarea măsurii suspendării soluționării contestației, între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin actele suspuse controlului în această procedură și stabilirea caracterului infracțional al faptelor pretins săvârșite.

Mai este de menționat, sub acest aspect, că prin demersurile administrative și judiciare întreprinse de pârâte s-a încălcat fundamental dreptul de apărare al reclamantei, poziționând-o într-un cerc vicios, care fără a putea contesta deciziile de impunere emise de DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP HUNEDOARA, este ținută a suporta efectele acestora, pe când organele fiscale prin propria apreciere și decizie și-au rezervat posibilitatea de acționa nestingherite pentru executarea sumelor impuse suplimentar, fără a mai aștepta soluția din procesul penal pe care pretind reclamantei s-o aștepte.

O atare conduită, în măsura în care ar fi consacrată în instanță, pare să încalce și principiul egalității de arme, componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O., care presupune tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte sau celelalte părți în proces.

Toate acest considerente, demonstrează că măsura suspendării soluționării contestației administrative este neîntemeiată, astfel că va anula decizia nr. 2545/840/30.09.2014 sub aspectul acestei dispoziții și va obliga Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă .

Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei, constatându-se că nu se mai susține acest capăt, se va lua act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere vizând suspendarea executării actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea reclamantei . Chișcădaga, cu sediul în com. Șoimuș, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta DGRFP TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, .. 9B, jud. T. prin AJFP HUNEDOARA cu sediul ales în D., ..30, Jud. Hunedoara, și în consecință:

Anulează decizia nr. 2545/840/30.09.2014 emisă de pârâtă, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. F-HD 287/26.06.2014 și obligă pârâta să soluționeze contestația reclamantei pe fond.

Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere vizând suspendarea executării actului administrativ atacat.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea se va depune la sediul Tribunalului Hunedoara.

Dată în ședința publică azi 17.03.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. MariaMurariu A. R.

GM/MAR

4 ex.

20.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 314/2015. Tribunalul HUNEDOARA