Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 737/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 2214/221/2014

R.

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 737/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 11 mai 2015

PreședinteMorcan I.-judecător

B. D.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către petentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 2894/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. T. C. pentru intervenientul B. S., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței reprezentantul intervenientului B. S. arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentantul intervenientului B. S. solicită respingerea apelului declarat și păstrarea sentinței pronunțate de către Judecătoria D., fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2894/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. G. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.02.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510,00 lei pentru săvârșirea de către acesta a contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 28.02.2014, ora 11,45 pe DN 7 localitatea Vețel intersecția cu . cum rezultă din declarațiile date și în urma cercetării la fața locului, s-a constatat că petentul în timp ce conducea autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe direcția D.-A. a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unei coloane de autoturisme în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, dar si a marcajului longitudinal continuu, unde a avariat autoturismul Renault cu nr._, care virase la stânga pentru a intra pe .>

În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. R., hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța a reținut că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agentul constatator atât în baza declarațiilor date de cei doi conducători auto implicați în incident, cât și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel, instanța reține că din însăși schița dinamicii faptei prezentată de petent (fila 43 verso din dosar), cât și din cele descrise de celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier (fila 44 din dosar), rezultă că petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară. Mai mult, în fața agentului constatator, pe formularul de declarație tip, petentul a recunoscut că în momentul în care șoferul autoturismului Renault a virat stânga, el se afla în depășirea lui deși era marcaj continuu, iar cu ocazia întocmirii procesului-verbal a declarat, sub semnătură, că „este de acord cu cele consemnate și asigurarea să despăgubească”.

Prin urmare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 – „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: … h) în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”.”. I., în concordanță cu art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Pentru săvârșirea contravenției reținută, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 6 puncte amendă, fiind vorba de minimul prevăzut în art. 98 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta reținută în sarcina lui, precum și faptul că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, împrejurare în care pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, instanța a apreciat că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal petentul solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

În motivele de apel petentul arată că prima instanță nu a ținut cont de toate elementele prezentate în plângerea depusă și actele anexate.

Apelul a fost timbrat legal cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

Celelalte părți intimate, respectiv B. S. .-R. Astra SA – Sucursala București și E. R. A. R. SA – Agenția Oradea nu au depus întâmpinare și nici concluzii scrise, intervenientul B. S. prin avocat a cerut verbal respingerea apelului și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 6o zile.

Examinând apelul petentului în raport cu motivele invocate și probele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.

Petentul a fost sancționat contravențional în data de 28.02.2014 cu amendă în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin.1 lit.h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin.3 lit.a din OUG nr. 195/2002.

În sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 28.02.2014 ora 11,45 pe DN7 în localitatea Vețel în timp ce conducea autovehiculul marca VW înmatriculat_ pe direcția D. – A. a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unei coloane de autoturisme în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă cât și a marcajului continuu longitudinal, depășire în urma căreia a avariat autoturismul Renault înmatriculat cu nr._, care virase la stânga pentru a intra pe .>

Petentul a susținut că accidentul s-a produs din cauza automobilului_ care mergea în aceiași direcție și a virat la stânga cu intenția de a intra pe o stradă lăturalnică fără să se asigure și să pună în funcțiune semnalizarea luminoasă, astfel că a contestat temeinicia procesului-verbal de sancționare întrucât acesta nu descrie corect comiterea faptei care să permită stabilirea împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier și a persoanei vinovate așa cum prevede art. 16 din OG nr.2/2001.

Prin urmare, petentul nu contestă că a efectuat manevra de depășire a coloanei de autoturisme în zona indicatorului depășirea interzisă cât și a marcajului longitudinal continuu, susținând că acea coliziune nu se producea dacă autoturismul_ ar fi semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers.

Prima instanță a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauză de nulitate, iar în ce privește starea de fapt și încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut în mod corect că apelantul se face vinovat de săvârșirea faptei, care este dovedită și cu actele de cercetare întocmite la fața locului.

Așa fiind, și în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

În apel nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către petentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 2894/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2015.

Președinte,Judecător,

M. IosifBocșan D.

Grefier,

B. A. E.

M.I./B.A.E. – red. 7 ex.

08.07.2015

- jud. fond – A. L. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul HUNEDOARA