Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 728/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 728/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 9769/221/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 728/A/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.05.2015

PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR

S. D. - JUDECĂTOR

SÎNA E. D. - GREFIER

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta petentă . împotriva sentinței civile nr. 2551/2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ (judecător fond B. A. E.).

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că prin serviciul registratură, apelanta petentă a depus la dosar note scrise.

Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2551/2014 Judecătoria D. arespins plângerea contravențională formulată de petentul ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Hunedoara, cu privire la procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.11.2013, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._/22.11.2013, petentul ., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 126 lit. b) din Legea nr. 53/2003 reținându-se în sarcina sa că urmare controlului efectuat de reprezentanții intimatului la data de 20.11.2013, din verificarea pontajelor și a statelor de plată prezentate la control pentru perioada ianuarie 2013 – noiembrie 2013, precum și din analiza Deciziilor nr. 69/01.02.2011 și nr. 105/01.02.2012, s-a constatat că angajatorul utilizează în mod frecvent munca de noapte, acordând angajaților un spor la salariu în procent de 15% din salariul de bază, astfel cum a decis prin Decizia nr. 105/01.02.2012, contrar dispozițiilor art. 126 lit. b) din Legea nr. 53/2003.

Prin același proces verbal s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 prin aceea că prin Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la ITM Hunedoara sub nr. 9686/127/18.10.2013 au fost stabilite clauze superioare celor înscrise în contractele individuale de muncă, referitoare la durata concediului de odihnă și durata preavizului în cazul desfacerii contractului individual în cazul personalului de conducere.

De asemenea, prin același act s-a aplicat petentului amenda contravențională în cuantum de_ lei pentru încălcarea prevederilor art. 16 al. 1 din Legea nr. 53/2003 reținându-se că în data de 20.11.2013 orele 12:35, la sediul birou contabilitate a fost găsit desfășurând activitate numitul S. M. Ș., care în fișa de identificare a declarat că lucrează ca translator și că își desfășoară activitatea la societatea petentă din data de 21.10.2013, lucrând aproximativ 35-40 ore/săptămână. Totodată, la aceeași dată, la sediul societății a fost găsit desfășurând activitate numitul Ronald de Vreede, cetățean olandez, nefiind prezentat pentru această persoană contract individual de muncă sau vreo decizie de detașare, acesta fiind prezent la sediul firmei din data de 11.11.2013, zilnic, de luni până vineri, în intervalul orar 08:00 – 15:30, acesta desfășurând activități de verificare a produsului finit și participând la ședințe de lucru.

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria D. petentul . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Hunedoara, în principal constatarea nulității absolute iar în subsidiar anularea procesului verbal de contravenție . nr._/22.11.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a plângerii petentul a invocat motive de nelegalitate ale procesului verbal, în esență faptul că nu s-a respectat dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni; nu s-au respectat prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la prezența unui martor asistent, întrucât agentul constatator nu a făcut nici o mențiune legată de ipotezele expuse de textul de lege; mențiunile din procesul verbal sunt ilizibile. Cu privire la temeinicia procesului verbal, legat de prima contravenție, a arătat că deși art. 126 din Legea nr. 53/2003 prevede dreptul angajatorului de a opta între a acorda un spor de noapte și acela de a stabili un program de lucru redus, agentul constatator s-a mulțumit doar să verifice cuantumul sporului acordat, fără a verifica dacă angajatorul a redus programul de lucru.

Cu privire la cea de-a doua contravenție, a arătat că, potrivit normei de drept indicată de agentul constatator ca fiind încălcată rezultă că reprezintă contravenție stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozițiilor legale, iar contractul colectiv de muncă nu poate fi asimilat „dispozițiilor legale” întrucât aceasta este convenția dintre patron și salariați, iar legiuitorul a înțeles să sancționeze numai încălcarea normelor juridice imperative de ordine publică. Se mai arată că a formulat acțiune în constatarea nulității absolute a contractului colectiv de muncă, astfel că orice act juridic încheiat pe fundamentul unui act nul urmează a fi desființat. În ceea ce privește contravenția a treia, arată că agentul constatator a ignorat ipoteza potrivit căreia persoanele verificate sub aspectul încheierii contractului individual de muncă se puteau afla în incinta societății în baza unor alte relații decât cele de muncă, motiv pentru care pentru acestea nici nu s-au putut prezenta documentele solicitate la control. În privința numitului S. M. Ș., petentul arată că acesta deținea o împuternicire scrisă din partea reprezentantului legal al societății, emisă la data de 20.10.2013, în baza art. 2013 C.civ., fapt adus la cunoștința agentului constatator; iar cu privire la numitul Ronald de Vreede, acesta se afla la sediul petentei în calitate de director comercial al . al petentei, delegat „în scopul de a face tot ceea ce este necesar pentru a testa și îmbunătăți, în colaborare cu angajații ., calitatea produselor denumite generic protecție solară, fabricate de . și achiziționate de subscrisa”, condiții în care apreciază că nu era necesară detașarea acestuia potrivit Codului Muncii.

În drept a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, criticile petentului nefiind întemeiate.

În privința lipsei semnăturii unui martor asistent, textul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, incident, nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziții, așa cum o face în situația nerespectării condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Se observă, însă, din actul atacat, că lipsa martorului a fost justificată prin prezența la fața locului doar a agenților constatatori, fiind, astfel, asigurată cerința legii.

Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

Iar faptul că procesul verbal a fost încheiat la un moment ulterior constatării faptei nu constituie un motiv de nulitate atâta timp cât s-a respectat termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 13 al. 1 C.proc.civ.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, cu privire la prima contravenție sunt incidente dispozițiile art. 126 din legea nr. 53/2003 potrivit cărora „Salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”

În temeiul art. 11 din același act normativ „Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.”

Iar potrivit art. 16 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. (4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă”

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției, procesul verbal de control nr._/22.11.2013 și anexele acestuia, fișe de identificare, precum și alte documente din evidențele societății, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Cu privire la prima contravenție, petentul se apără în sensul că agentul constatator nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 126 din Codul Muncii, care dau dreptul angajatorului de a opta pentru una din cele două variante propuse de textul legii, agentul constatator mulțumindu-se să verifice numai cuantumul sporului prevăzut de lege. Pe lângă faptul că petentul nu a probat aplicarea în cazul angajaților săi, care au prestat muncă pe timpul nopții, a dispozițiilor cuprinse la lit. a) a art. 126, din pontajul aferent lunii septembrie 2013 rezultă că toți angajații au muncit câte 8 ore pe zi, fără a fi, astfel, redus programul de lucru. Iar potrivit Deciziei nr. 105/01.02.2012 angajatorul a stabilit acordarea pentru salariații care efectuează muncă de noapte, a unui spor de 15 % la salariu, cu încălcarea dispozițiilor art. 126 lit. b) care stabilește un spor de 25%din salariul de bază, condiții în care sancționarea petentului pentru această faptă este temeinică și legală. Împrejurarea că angajații vizați nu au sesizat această abatere nu poate duce la exonerarea petentului de răspundere întrucât legislația muncii nu condiționează antrenarea răspunderii de existența unor sesizări din partea celor direct prejudiciați.

Cu privire la cea de-a doua contravenție, se impută petentului faptul că nu ar fi procedat la modificarea contractelor individuale de muncă în acord cu clauzele cuprinse în Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, în ceea ce privește durata concediului de odihnă și durata preavizului în cazul desfacerii contractului de muncă în cazul personalului de conducere. Apărările petentei în sensul că acest contract colectiv nu reprezintă „lege” în sensul articolului 260 al. 1 lit d) din Codul Muncii, în baza căruia a fost sancționat pentru această contravenție, precum și faptul că a solicitat în instanță anularea acestui contract, nu pot fi luate în considerare pentru înlăturarea răspunderii sale contravenționale.

Cu privire la prima apărare, se constată că potrivit art. 260 al. 1 lit. d) constituie contravenție stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozițiilor legale, și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei. Această normă trebuie coroborată și interpretată sistematic cu cea cuprinsă în art. 11 din Codul Muncii, potrivit căreia clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă, interpretare din care rezultă aplicabilitatea în speță a art. 260 al. 1 lit. d) invocat. Aceasta întrucât clauzele din contractele individuale de muncă ce nu sunt puse în acord cu cele din contractul colectiv de muncă sunt contrare unei dispoziții legale, ce este cuprinsă în art. 11. Prin urmare, chiar dacă acel contract individual de muncă nu este lege în sensul propriu al cuvântului, nu trebuie ignorat că el este „legea părților” în concepția art. 1270 C.civ. ce se aplică în completarea normelor de dreptul muncii (art. 278) și faptul că există o normă legală (art. 11 din Codul Muncii) care impune aplicarea lui, iar nerespectarea acestei dispoziții legale atrage răspunderea contravențională.

Faptul că petentul a contestat în instanță valabilitatea acestui contract colectiv de muncă nu are relevanță atâta timp cât nu există o decizie de suspendare a aplicabilității actului, iar cererea în anularea lui a fost formulată abia la data de 12.12.2013, ulterior sancționării contravenționale (din data de 22.11.2013), condiții în care și pentru această contravenție petentul a fost în mod legal și temeinic sancționat.

Pentru cea de-a treia contravenție reținută în sarcina petentului, probele administrate scot în evidență necesitatea întocmirii unor forme legale de angajare pentru cele două persoane găsite de agenții constatatori prestând activități lucrative în interesul societății petente. Astfel, din fișa de identificare completată de numitul S. M. Ș. rezultă că acesta lucrează la societatea H. BV din data de 17.05.2007 și este împuternicit ca translator să își desfășoare activitatea la . Gurasada din data de 21.10.2013, unde lucrează aproximativ 35-40 de ore săptămânal.

De asemenea, la data controlului a fost găsit desfășurând activitate numitul Ronald de Vreede, cetățean olandez, iar din discuțiile purtate de agentul constatator cu acesta și cu ceilalți angajați a rezultat că această persoană se află la sediul firmei din data de 11.11.2013, zilnic, de luni până vineri, în intervalul orar 08:00-15,30, și desfășoară activități de verificare a produsului finit, participă la ședințe de lucru și face deplasări și la punctul de lucru al societății din Cărmăzești.

Mandatul de care se prevalează numitul S. M. Ș., prin care este împuternicit de către administratorul societății petente să faciliteze comunicarea acestuia cu angajații societății și cu mandatarii săi, nu poate justifica prezența și activitățile desfășurate de această persoană în cadrul societății, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat cu societatea .. Iar faptul că acesta este angajat al societății olandeze H. Horticulture BV, cum acesta a menționat în cuprinsul fișei de identificare, impunea existența la sediul societății . a documentelor prevăzute de art. 3 al. 1 din H.G. nr. 104/2007, respectiv a unui contract încheiat în formă scrisă care să facă dovada existenței raportului de colaborare între întreprinderea care face detașarea și beneficiarul prestării de servicii care își desfășoară activitatea în România.

În lipsa unor documente de detașare, societatea petentă îl putea primi la muncă pe numitul S. M. Ș. numai prin încheierea cu acesta a unui contract individual de muncă; aceasta întrucât din probele administrate rezultă că activitatea lui nu s-a rezumat numai la servicii de traducere (în prezența persoanelor angajate ale societății, nevorbitoare de limba română, sau traducerea unor documente întocmite deja de angajații români, activitate ce nu presupune prezența acestuia la sediul societății), ci a desfășurat activitate de inventar la gestiunea magazinului de vânzare cu amănuntul, în prezența vânzătorului de magazin, activități în secția de producție, în laborator, aspecte ce rezultă din nota de relații dată de directorul economic al ., d-na S. D..

Iar în privința activităților de traducere, deși procura este dată de administratorul societății petente, cel care beneficiază de prestațiile traducătorului nu este doar cel care a dat procura, ci însăși societatea comercială ., în numele și interesul căreia trebuie să acționeze administratorul ei, condiții în care, în cele din urmă, activitatea de traducere se desfășoară în interesul și sub autoritatea ..

Pentru cetățeanul olandez Ronald de Vreede, în lipsa convenției impuse de Legea nr. 344/2006 și H.G. nr. 104/2007 și a documentelor de detașare a angajatului, necesitatea încheierii unui contract individual de muncă pentru acesta rezultă din însăși activitățile pe care acesta a fost „împuternicit” să le desfășoare de către societatea olandeză H. Horticulture BV ,respectiv să facă tot ceea ce este necesar pentru a testa și îmbunătăți în colaborare cu angajații ., calitatea produselor fabricate de această ultimă societate.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fiind demonstrată vinovăția petentului în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum asemenea circumstanțe existente la momentul săvârșirii contravențiilor nu au fost dovedite, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt angajator care nu respectă dispozițiile legale în materia dreptului muncii, astfel că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții.

Împotriva acestei sentințe a declaratapel în termen și motivat petenta .. solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul anulării Procesului verbal . nr._ încheiat în data de 22.11.2013 de către agentul constatator din cadrul ITM cu consecința anulării sancțiunilor dispuse iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor amenzilor aplicate cu sancțiunea avertismentului în condițiile art.7 din OG nr.2/2001.

În motivarea apelului se învederează în esență faptul că în speță s-a reținut săvârșirea contravenției la data de 20.11.2013 însă procesul verbal de contravenție a fost încheiat ulterior, fiind încălcate dispozițiile OG 2/2001. Se susține că societatea petentă nu s-a sustras de la plata sporului la salariu din moment ce a aplicat un spor de 15% astfel că această abatere este cu un grad redus de pericol social. În ceea ce privește cea de a doua faptă se arată că martorul audiat a declarant că s-a luat cunoștință de existența contractului colectiv de muncă ulterior întocmirii acestuia și la data efectuării controlului termenul de înregistrare a actului adițional fusese depășit cu 3 zile lucrătoare. De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare că numitul S. M. Ș. se afla la sediul societății petente în calitate de împuternicit al administratorului H. Horticulture BV în baza normelor de drept civil și nu de dreptul muncii, nu s-a luat în considerare delegația, contractual de vânzare cumpărare și distribuție exclusivă, contractul individual de muncă, biletul de avion și factura pentru închiriere autovehicul emisă către și achitate de către H. Horticulture BV.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că în contextul controlului, din verificarea pontajelor și a statelor de plată prezentate la control se constată că angajatorul utilizează în mod frecvent munca de noapte. La data controlului 20.11.2013 ora 1235 la sediul societății a fost găsiți numitul S. M. Ș. și cetățeanul olandez Ronald de Vreede prestând activitate în interesul și sub autoritatea . fără a avea contract individual de muncă.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că:

Apelul este nefondat. Tribunalul apreciază că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite. Angajatorul . a stabilit acordarea pentru salariații care efectuează muncă de noapte, a unui spor de 15 % la salariu, cu încălcarea dispozițiilor art. 126 lit. b) care stabilește un spor de 25%din salariul de bază, condiții în care sancționarea petentului pentru această faptă este temeinică și legală.

Potrivit prevederilor art.132 al1,2 și 4 din Legea nr.62/2011 a dialogului social clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege(1) și contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile(4).

Primirea la muncă a unei persoane fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă prezintă un grad ridicat de pericol social .

Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În cadrul controlului desfășurat la punctul de lucru al societății au fost identificate prestând activitate în interesul și sub autoritatea . fără a avea întocmit contract individual de muncă cu angajatorul numiții S. M. Ș. și Ronald de Vreede.

Starea de fapt care a antrenat răspunderea contravențională a societății petente s-a conturat în baza documentelor prezentate de reprezentantul societății și baza de date a ITM care confirmă lipsa formelor legale de angajare pentru cele două persoane astfel că se constată o conduită contrară prevederilor legale aplicabile relațiilor de muncă.

Având în vedere disp. art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/ 2001 și art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată, potrivit cărora ,, sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, Tribunalul apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, dat fiind că angajatorul avea obligația și nu facultatea respectării normelor de drept care reglementează materia juridică. Petenta se află într-o situație identică cu a oricărui angajator care nu respectă dispozițiile legale în materia dreptului muncii, astfel încât scopul corectiv al sancțiunii nu poate fi atins prin aplicarea avertismentului.

Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge ca nefondat apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta petentă . împotriva sentinței civile nr. 2551/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 11.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. L. M. S. D.

GREFIER,

SÎNA E. D.

4 EX./02.06.2015

A.L.M./S.E.D.

(judecător fond B. A. E.)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 728/2015. Tribunalul HUNEDOARA