Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 959/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 4053/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 959/A/2015 DOSAR NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.06.2015
PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR
S. D. - JUDECĂTOR
SÎNA E. D. - GREFIER
Pe fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanta petentă Compania Națională de Căi Ferate CF Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3071/2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ (judecător fond M. C. M.).
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.
Instanța raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 3071/2014 Judecătoria D.
A respins plângerea contravențională formulată de petentul Compania Națională de Căi Ferate C. SA – Sucursala Regională CF Timișoara, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18 aprilie 2014.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că :
Prin procesul-verbal . nr._/18.04.2014 s-a dispus sancționarea Sucursalei Regionale de Căi Ferate Timișoara, reprezentată de T. F., în calitate de șef District 3 SCB S. Triaj, cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1 și art. 58 lit. a) din Legea 333/2003.
În fapt, s-a reținut că Districtul SCB S. – Triaj nu are întocmit plan de pază a bunurilor și valorilor din gestiune, nu are asigurată paza bunurilor și valorilor aflate în gestiune și întreținere, fapt pentru care la data de 07.04.2014 s-a constatat secționarea cablurilor de alimentare a instalațiilor feroviare și tentativa de furt a unui pichet UI 20 pe traseul de cale ferată Ruși – Măceu.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D., petentul SNTFC C. CĂLĂTORI SA - Sucursala Regională CF Timișoara a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.04.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, reținându-se în sarcina petentului că nu a întocmit un plan de pază a bunurilor și valorilor din gestiune.
Petentul a solicitat anularea procesului verbal contestat pentru următoarele motive: Districtul SCB S. Triaj este un punct de lucru al Sucursalei Regionale CF Timișoara, care la rândul său este o unitate fără personalitate juridică, în subordinea C. C. SA București, iar agentul constatator nu a aplicat amenda conducătorului persoanei juridice, ci a aplicat-o în mod greșit unui prepus al societății; procesul verbal contestat nu cuprinde toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și, mai ales, la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; actul sancționator nu cuprinde și punctul de vedere al celui sancționat, situație în care petentul a apreciat că se impune anularea acestuia ca fictiv întocmit, cu scopul vădit de a acoperi inacțiunea organului constatator în legătură cu secționarea unui cablu de alimentare a instalațiilor feroviare; textul legal reținut drept temei al sancționării petentului prevede cu totul alte sume pentru sancționarea contravenției presupus a fi constatată și evaluată de agentul constatator; procesul verbal a fost întocmit la o distanță de 11 zile de la data presupusei constatări a faptei.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța a constatat că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).
De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art. 47 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.
Referitor la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a aplicat amenda conducătorului persoanei juridice, ci a aplicat-o în mod greșit unui prepus al societății, instanța a reținut că amenda a fost aplicată Sucursalei Regionale de Căi Ferate Timișoara, iar nu șefului Districtului SCB S. Triaj, acesta fiind menționat în procesul verbal în calitate de reprezentant al sucursalei anterior amintite, care poate fi subiect activ al contravenției. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv conducătorilor ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiilor autonome, companiilor și societăților naționale (…). Însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 61 alin. 2 din același act normativ, care stabilesc că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.
De asemenea, întocmirea procesului verbal la o distanță de 11 zile de la data constatării faptei nu are nici o influență asupra validității actului întrucât, potrivit art. 13 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 “Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Cât privește critica petentului în sensul că procesul verbal contestat nu cuprinde toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și, mai ales, la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, instanța a constatat că această susținere nu poate fi reținută, având în vedere descrierea faptei din cuprinsul actului sancționator.
Având în vedere sancțiunea principală aplicată - amenda în cuantum de 3.000 lei, ținând cont de faptul că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat are un caracter punitiv și educativ, instanța a considerat că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.
În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Lege nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți specializate. Iar potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază.
Potrivit art. 58 lit. a) din aceeași Lege, constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) și la art. 18 alin. (2) și (3).
În acord cu dispozițiile art. 59 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, contravențiile prevăzute la art. 58 lit. a) - d) și f) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
În primul rând, instanța a reținut că Legea nr. 333/2003 îi este aplicabilă petentului în temeiul art. 2 alin. 1 care prevede că societățile naționale (…), precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
În temeiul art. 3 alin. 1, conducătorul societății petente era obligat să stabilească modalitățile concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți specializate. Iar potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, conducătorul societății petente avea obligația de a întocmi un plan de pază, care să stabilească modul de organizare și efectuare a pazei, cu avizul de specialitate al poliției.
În aceste condiții, instanța a constatat că societatea petentă se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, cu atât mai mult cu cât, din cauza neglijenței în luarea unor măsuri concrete de organizare și de executare a pazei, crește probabilitatea de a se produce pagube majore societății, ca urmare a comiterii unor furturi de componente de la instalațiile feroviare.
Petentul a fost sancționat în conformitate cu art. 58 lit. a) coroborat cu art. 59 alin. 1 lit. b) din Legea 333/2003, amenda aplicată fiind în cuantum de 3.000 lei.
Instanța a apreciat că sancțiunea aplicată petentului a fost individualizată în mod corect prin raportare la dispozițiile mai sus menționate iar principiul proporționalității a fost respectat, și a dispus respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, în termen legal, petentul Compania Națională de Căi Ferate C. SA – Sucursala Regională CF Timișoara, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul anulării procesului verbal de contravenție. În motivare se arată în esență că Districtul SCB S. este un punct de lucru al Sucursalei Regionala CF Timișoara, o subunitate profesională din cadrul Secției CT4 D. –divizia instalații, subiect pasiv poate fi doar Compania Națională de Căi Ferate CR SA București care este unitate în sensul Legii nr.333/2003 fiind societate națională cu capital integral de stat. Potrivit HG 581/1998 competența de conducere și de dispoziție aparține Directorului General al C. SA București care la rândul său a delegat o parte din competențe inclusiv Regionalei CF Timișoara. Se arată că o sucursală nefiind subiect de drept nu poate răspunde civil, penal sau contravențional astfel că procesul verbal este lovit de nulitate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 476 și următoarele din Codul procedură civilă, se constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Apelul este fondat, Tribunalul apreciind că sancțiunea aplicată petentei nu a fost individualizată în mod corect prin raportare la dispozițiile menționate.
Scopul Legii 333/2003 este acela de a descuraja activitățile ilicite prin asigurarea unor măsuri de pază în funcție de valoarea bunurilor deținute. Încălcarea dispozițiilor din legea menționată, produce de cele mai multe ori consecințe în patrimoniul unității care și-a nesocotit obligația de asigurare a pazei, dar sancțiunea trebuie să fie adaptată pentru fiecare faptă concretă pericolului pe care ea îl reprezintă.
Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împrejurarea că pericolul social abstract al contravenției este unul major, relevat prin limitele ridicate ale amenzii, nu determină automat și un pericol social concret al unei anume fapte la fel de ridicat. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se aplica și sancțiunea avertismentului pentru aproape toate contravențiile, aici intervenind operațiunea de individualizare a sancțiunii, care se face în raport de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii este de reținut că legiuitorul a prevăzut sancțiunile în anticiparea pericolului social abstract al faptelor contravenționale reglementate. Pe de altă parte, în exercitarea funcției sale de control de legalitate, judecătorul conform art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât asupra cuantumului acesteia cât și a naturii ei, fiind îndreptățit conform art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 de a înlocui amenda cu avertismentul și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Respectând principiul proporționalității, tribunalul constată că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului Compania Națională de Căi Ferate C. SA – Sucursala Regională CF Timișoara, asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea că această faptă nu va mai fi repetată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează ca în temeiul art. 480 C.proc.civ. să admită apelul introdus de Compania Națională de Căi Ferate C. SA - Sucursala Regională CF Timișoara, să schimbe în tot hotărârea atacată și să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment. Va menține în rest procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul introdus de către apelanta petentă Compania Națională de Căi Ferate C. SA - Sucursala Regională CF Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3071/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată și admite în parte plângerea formulată de petentul Compania Națională de Căi Ferate C. SA - Sucursala Regională C. în contradictoriu cu I.P.J. Hunedoara și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3000 lei, stabilite prin procesul-verbal . nr._/18.04.2014 cu avertisment.
Menține în rest procesul verbal atacat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. M. S. D.
GREFIER,
SÎNA E. D.
4 EX./29.06.2015
A.L.M./S.E.D.
(judecător fond M. C. M.)
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 418/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2015.... → |
|---|








