Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 900/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1931/278/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL H.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 900/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 15 iunie 2015

PreședinteDuca C.-judecător

G. M.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Inspectoratul Teritorial de Muncă H. împotriva sentinței civile nr. 134/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 134/2015 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. VLADUȚ SRL împotriva procesului-verbal . nr._/24.02.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă H..

S-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.02.2014, cu sancțiunea avertismentului.

S-a menținut în rest procesul-verbal atacat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.02.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă H., a fost sancționată petenta cu amenda în sumă de 10.000 lei, în temeiul art. 260 al. 1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, reținându-se că a fost săvârșită contravenția prevăzută de art. 16 al. 1) din Legea nr. 53/2003 republicată, prin faptul că, în data de 24.02.2014, orele 14-16, a fost găsită numita C. Vergina, care desfășura activitate în calitate de vânzător pentru societatea petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă, angajatorul încălcând astfel art. 16 al. 1) din Legea nr. 53/2003 R. S-a mai reținut că numita C. Vergina a fost găsită de către reprezentanții intimatei desfășurând activitate în calitate de vânzător pentru societatea petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă și în data de 06.02.2014.

Procesul-verbal nu a fost semnat de petentă, acesta fiindu-i comunicat prin poștă.

Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.02.2014, instanța a reținut următoarele:

Fapta reținută ca și contravenție săvârșită de petentă constă în încălcarea disp. art. 16 al. 1) din Legea nr. 53/2003 R, prin faptul că, în data de 24.02.2014, cu prilejul controlului efectuat de către inspectorii reprezentanți ai intimatului, a fost găsită numita C. Vergina, care desfășura activitate în calitate de vânzător pentru societatea petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă, angajatorul încălcând astfel art. 16 al. 1) din Legea nr. 53/2003 R.

În ceea ce privește fapta reținută ca și contravenție, sub aspectul realității acesteia, instanța a reținut că organul constatator a aplicat sancțiunea contravențională pentru o faptă constatată personal, iar petenta a contestat sancțiunea aplicată.

In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că petentul sancționat contravențional beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja persoanele fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Instanța arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se în acest fel respectarea dreptului de apărare al contestatorului. În același sens s-a pronunțat și Curtea de la Strasbourg care a statuat că prezumțiile de fapt și de drept sunt compatibile cu art.6 CEDO, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile: să fie utilizate în limite rezonabile, să nu opereze automat (adică nu sunt absolute), iar cel în defavoarea căruia operează acestea (adică contestatorul) să aibă la îndemână mijloace de probe variate pentru a dovedi faptul că sunt neîntemeiate. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

În speța de față, prin probele aduse în instanță, petentul nu a putut răsturna prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

Din întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut faptul că, în zilele 06.02.2014 și 24.02.2014, când au fost efectuate vizite de inspecție la punctul de lucru al petentei, situat în Petroșani, Hala Pieței Agroalimentare – boxa de carne nr. 3, a fost găsită numita C. Vergina, care desfășura activitate în calitate de vânzător pentru societatea petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă. Așadar, cele reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se coroborează cu declarația martorului P.-Fuchs O. V. (f. 64) și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Din înscrisurile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul H. (f. 68-73) reiese că punctul de lucru al petentei este în Petroșani, Hala Pieței Agroalimentare – boxa de carne nr. 3, confirmându-se astfel cele reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Faptul că numita C. Vergina, care desfășura activitate în calitate de vânzător pentru societatea petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă, desfășoară activitate de comerț în nume propriu, conform certificatului de producător nr. 014/08.04.2013 (f. 78) nu contrazice cele reținute în procesul-verbal, aceasta desfășurându-și propria activitate în una dintre boxele Pieței Agroalimentare din Petroșani, așa cum reiese din adeverința nr. 899/16.10.2014 (f. 77).

Angajatorul avea obligația, potrivit art.16 al.2 din Legea 53/2003 și art.4 al.1) lit.a) din HG 500/2011, să înregistreze în Registrul General de evidență a salariaților contractul individual de muncă și să îl transmită Inspectoratului Teritorial de Muncă anterior datei începerii activității de către salariat.

Instanța a apreciat că starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petenta nefăcând dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât această faptă este apreciată de instanță ca fiind o contravenție în sensul art. art. 260 al. 1) lit. e) din Legea nr.53/2003 R.

Faptul că administratorul petentei a suferit o intervenție chirurgicală, așa cum reiese din actele medicale depuse la dosarul cauzei (f. 21-23), nu o exonerează pe aceasta de răspunderea contravențională, ci poate fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii.

În consecință, fapta sa îndeplinește cumulativ cele patru trăsături extrase prin interpretare din dispozițiile art.1 din OG nr.2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Așadar, s-a constatat că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală, este prevăzută de lege și este săvârșită cu vinovăție.

În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, s-a constatat că petenta a fost sancționată cu amendă de 10.000 lei. Având însă în vedere disp.art.5 al.5 din OG nr.2/2001 și art.21 al.3 din OG nr.2/2001 republicată, potrivit cărora „Sancțiunea… trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad redus de pericol social, dat fiind că în speță nu s-a demonstrat că petenta ar fi urmărit un scop ilicit (a achitat toate taxele aferente retroactiv, începând cu data de 01.04.2014), că s-ar fi produs un prejudiciu astfel încât, față de aceste împrejurări, scopul corectiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului. În aceeași ordine de idei instanța a reținut faptul că administratorul petentei, care avea îndatorirea de a îndeplini obligația privind încheierea contractului individual de muncă anterior începerii activității, a suferit o intervenție chirurgicală, aceasta fiind situația care a condus la desfășurarea activității de vânzător de către numita C. Vergina fără a încheia în prealabil contractul individual de muncă și nu intenția reprezentantului petentei de a eluda dispozițiile legale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă H. solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii.

În motivarea apelului s-a arătat că până la data controlului societatea nu a făcut dovada contrarie celor consemnate și sancționate.

Fapta comisă prin natura și consecințele pe care le poate produce, prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale, cu atât mai mult cu cât organul constatator a dovedit o conduită profesională preventivă grefată pe principiul soluționării oportune și cu celeritate a deficiențelor constatate, aplicând amenda într-un cuantum îndreptat spre limita minimă prevăzută de lege.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel, se rețin următoarele:

Într-adevăr, așa cum a reținut instanța de fond procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, însă aceste aspecte nu fac obiect de contestație prin prezentul apel, cu excepția individualizării sancțiunii aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat.

Astfel, se poate concluziona că fapta reținută în procesul verbal există, constituie contravenție, iar încadrarea ei juridica este corectă.

Sub aspectul individualizării sancțiunii este de reținut că legiuitorul a prevăzut sancțiunile în anticiparea pericolului social abstract al faptelor contravenționale reglementate. Pe de altă parte, în exercitarea funcției sale de control de legalitate, judecătorul conform art.34 al.1 din OG. 2/2001, poate hotărâ asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât asupra cuantumului acesteia cât și a naturii ei, fiind îndreptățit conform art. 7 alin.3 din OG.2/2001 de a înlocui amenda cu avertisment și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cadrul controlului de legalitate menționat, judecătorul face o aplicare a legii in concreto, astfel că reanalizând circumstanțele cauzei, tribunalul constată că conduita procesuală a petentei caracterizată în mod just de instanța de fond ca fiind de bună credință se confirmă, că fapta acesteia nu a produs circumstanțe grave, aspecte ce demonstrează că aprecierea instanței de fond relativă la un pericol social concret redus este temeinică, ceea ce justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentului.

Cele expuse în precedent dovedesc temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, astfel că pentru menținerea ei, Tribunalul în temeiul art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală.

În consecință, în temeiul art. 34 al.2 din OG nr. 2/2001, modificat și art. 480 C.pr.civ. raportat la art. 32 al. 2 din OG nr.2/2001 modificat, apelul intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către Inspectoratul Teritorial de Muncă H. împotriva sentinței civile nr. 133/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul H..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.06.2015.

Președinte,Judecător,

D. CorinaGoron M.

Concediu odihnă

Președinte Tribunal

T. C. M.

Grefier,

B. A. E.

G.M./B.A.E.- red. 4 ex.

15.07.2015

- jud. fond – C. C. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul HUNEDOARA