Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 893/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 893/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 9758/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 893/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 15 iunie 2015

PreședinteDuca C.-judecător

G. M.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta C.N.A.D.N.R. - C. împotriva sentinței civile nr. 295/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. N. pentru intimat, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 295/2015 a Judecătoriei D. s-a admis plângerea formulată de petentul S. G. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C. și pe cale de consecință:

S-a constatat legalitatea și temeinicia procesului-verbal . nr._/28.06.2011.

S-a constatat prescripția executării amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.

În baza art.15 alin.2 din Constituție a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabilă și a anulat tariful de despăgubire aplicat.

A fost obligată intimata să plătească petentului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/28.06.2011, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.8 alin.1 din OG 15/2002.

Conform art.186 alin.1 C.pr.civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Având în vedere Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reține că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.

Instanța a avut în vedere și Decizia nr. 1254/2011 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, ceea ce face ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă cu aviz de primire.

Având în vedere procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.6), instanța a reținut că actul administrativ nu i-a fost comunicat petentului în mod efectiv. Acesta a luat cunoștință de procesul-verbal odată cu somația transmisă de executorul judecătoresc. Astfel că, de la acea dată (03.10.2014), a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, iar plângerea a fost depusă la oficiul poștal în data de 17.10.2014. Pe cale de consecință, întrucât plângerea a fost formulată în termen, cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.

Din fotografia depusă la dosarul cauzei (f.21), reiese că la data înregistrării imaginii, numărul de înmatriculare al autovehiculului deținut de petent nu s-a regăsit în baza de date care conține toate rovinietele valabile la data înregistrării contravenției. În consecință, în mod corect s-a reținut săvârșirea acestei fapte de către petent.

Conform art.14 alin.1 din OG 2/2001 executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

În cauza de față, instanța a reținut că atât timp cât procesul-verbal nu a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior afișării, acesta nu poate fi considerat comunicat cu petentul. În atare situație, întrucât actul administrativ sancționator nu a fost comunicat petentului în termenul de o lună de la data întocmirii, instanța a constatat că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale.

În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța a reținut că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 au fost abrogate. Conform art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă. În aceste condiții, instanța a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabilă și a dispus anularea tarifului de despăgubire aplicat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen C. prin C. solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat art. 9 alin.3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art. 9 alin.3 paragraf ultim prevede „procesul-verbal de întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, (ci nu de la data săvârșirii contravenției), interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1”.

Astfel termenul de 30 de zile indicat nu are natura juridică a unui termen de prescripție ci instituie un termen în care apelanta nu are dreptul de a mai aplica sancțiuni petentului care circulă fără rovinietă în intervalul de referință, iar în ceea ce privește art.9 alin.3 din OG 15/2002, acesta nu reprezintă o dispoziție derogatorie de la art. 13 și 14 din OG 2/2001.

Instanța de fond în mod greșit a interpretat art.9 alin.3 din OG 15/2002 modificată prin Legea 144/2012, apreciind că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă.

Potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescris în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Așadar, în speța noastră, fapta a fost săvârșită la data de 30.12.2010, iar amenda a fost aplicată la data de 28.06.2011 când a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin.1 din OG 2/2001.

Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului la data de 09.07.2011, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin.1 din OG 2/2001, care prevede că „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.

Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poate încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Într-adevăr instanța de fond în mod greșit a interpretat art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 reținând eronat că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, însă în cauză nu se impune schimbarea hotărârii fiind incident motivul de nulitate absolută prevăzut de art.17 din OG nr. 2/2001, motiv ce poate fi invocat oricând, de oricine și de instanță din oficiu.

Astfel art. 17 din OG nr.2/2001 impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator. Cum procesul-verbal în cauză nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, actul este lovit de nulitate absolută.

În consecință, în temeiul art.34 al.2 din OG nr.2/2001 modificat și art. 480 Cod procedură civilă raportat la art. 32 al.2 din OG nr.2/2001 modificat, apelul C. prin C. se va respinge ca nefondat.

Văzând și art. 451 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către C. - C. împotriva sentinței civile nr. 295/2015 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

Obligă apelanta C. să plătească petentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.06.2015.

Președinte,Judecător,

D. CorinaGoron M.

Concediu odihnă

Președinte Tribunal

T. C. M.

Grefier,

B. A. E.

D.C./B.A.E. – red. 4 ex.

13.07.2015

-jud. fond – V. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 893/2015. Tribunalul HUNEDOARA