Pretentii. Sentința nr. 792/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 792/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2949/97/2015
O M Â N I A
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A- II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR.792/CA/2015 DOSAR NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08 SEPTEMBRIE 2015
Complet compus din:
Președinte: A. L. M. – judecător
M. D. F. – grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc Hațeg, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare, este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța față de lipsa părților lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare se prezintă avocat A. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Instanța, văzând că probatoriul este necesar și în soluționarea excepțiilor, unește judecarea fondului cu excepțiile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța constă cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamantul S. P. le-a chemat în judecată pe:
- pârâta nr. 1: S. F. Orășenesc Hațeg cu sediul în Hațeg .. Hunedoara
- pârâta nr. 2: DGRFP TIMIȘOARA prin AJFP Hunedoara
- pârâta nr.3: ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în Splaiul Independenței nr.294 corp A sector 6 București
solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 6556 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și la plata dobânzii aferente acestei sume, până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată, în esență, că a achiziționat din spațiul comunitar, autoturismul marca Ford pentru care a achitat suma susmenționată cu titlu de taxă de poluare; că prevederile OUG 50/2008 sunt contrare art. 90 (actual 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece acestea au rolul de a descuraja introducerea în țară a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, lucru care nu este posibil după aderarea României la UE; că asupra încălcării art.90 (110) din Tratat s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin mai multe hotărâri,că diferențierea de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehicule aduse în România.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, invocând, în principal, excepția de inadmisibilitate, față de faptul că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile legale în materie; excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru Mediu; pe fond a arătat că acțiunea este neîntemeiată, susținând că taxa a fost calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție; că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; că nu a fost admisă nici o excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.
În drept, s-au invocat prev. art.7 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, OUG 50/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Excepția de inadmisibilitate. Reclamantul a achiziționat second-hand autoturismul indicat în petit, vehicul înmatriculat anterior într-un stat al comunității europene.
Pentru înmatricularea autovehiculului în România autoritățile române i-au impus acestuia achitarea taxei de poluare, reclamantul conformându-se în acest sens.
După achitarea acestei taxe, considerând-o contrară normelor comunitare, reclamantul a solicitat restituirea acesteia de la organul fiscal, însă i-a fost refuzată restituirea, cu motivarea că taxa a fost calculată în conformitate cu prevederile legale.
Acțiunea de față are ca obiect restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante, față de faptul că taxa contravine normelor legale precum și legislației comunitare.
Temeiul cererilor de restituire al taxei îl constituie refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate, nelegalitate ce derivă din incompatibilitatea dreptului intern cu dreptul comunitar (art. 110 TFUE).
Ca atare îndeplinirea procedurii prealabile se impune cu caracter de obligativitate numai în măsura in care se intenționează să se conteste cuantumul taxei situație în care se va urma procedura administrativă prev.de art. 7 din OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205- 218 C.pr.fiscală, ceea ce nu este cazul în speță .
Așadar în cazul cererilor de restituire a taxei pentru emisii poluante nu se aplică procedura de contestare ca și procedură prealabilă, motiv pentru care excepția de inadmisibilitate invocată urmează a fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal D. fiind că reclamantul a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită în cauză la organul fiscal, se constată că este justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia, motive pentru care instanța va respinge și această excepție.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Reglementări incidente. Problema de drept care se ridică in cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Reglementări comunitare. Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Reglementări interne. Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datora pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin 1>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1). După cum se poate constata, taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Conflictul ivit între normele comunitare și dispozițiile interne în materie. Rezolvarea conflictului.
Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, s-a urmărit în continuare, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja într-un alt stat membru. Reglementată în acest mod, taxa diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Ori actualularticol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Soluția instanței cu privire la cererea reclamantului
Taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantului – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către acesta din spațiul comunitar - contravine prevederilor art. 90 din Tratat.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii fiscale, Tribunalul reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
În speță calitatea de autoritate fiscală competentă o avea Administrația Finanțelor Publice a Orașului Hațeg cea care a emis decizia de calcul a taxei. Conform art. 2 din HG.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală numai DGFP Hunedoara avea personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice a Orașului Hațeg.
Pe de altă parte potrivit art.13 al 1 din HG nr.520/2013 începând cu 01.08.2014 se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică. Conform alin 3 în cadrul direcțiilor funcționează ca structuri fără personalitate juridică :
a) direcții regionale vamale
b) administrații județene ale finanțelor publice
c) servicii fiscale municipale și orășenești precum și birouri fiscale comunale
d) birouri vamale de interior și de frontieră.
Instanța a luat act de subrogarea legală ce a operat în baza acestor norme și va pronunța o soluție față de noile structuri teritoriale ale ANAF.
Astfel, refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat, în sensul art.2 al2 din Legea nr.554/2004, al Serviciului F. Hațeg care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii. Având în vedere că S. F. Hațeg are capacitate de drept administrativ și are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor care reprezentă taxe de poluare, emițând acte administrative în acest sens rezultă că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu are calitate procesuală pasivă în raport cu pretențiile reclamantului și va fi respinsă acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte.
Potrivit art.1 al. 1 din OG nr. 50/2008, taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, S. F. Hațeg are doar rolul de a încasa această taxă, beneficiarul acesteia fiind, de fapt, Administrația F. pentru Mediu. Între cele două pârâte nu există însă raporturi de solidaritate.
Astfel că instanța urmează a admite solicitarea reclamantului, în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare achitate.
Lipsind reclamantul, in mod nelegal de suma susmenționată, față de disp. art. 124 raportat la art. 120 Cod proc. fiscală, pârâtele vor fi obligate și la plata dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de poluare, dobânda ce va fi calculată de la data de 23.02.2010, data plății și până la data restituirii efective.
Cheltuieli de judecată. Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată. În temeiul art.453 al. 1 Cod proc.civ., dată fiind culpa procesuală a pârâților, instanța îi va obliga pe aceștia către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 lei, conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal .
Respinge acțiunea față de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara cu sediul în D. . parter
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul SALAȘAN P. cu domiciliu în . jud. Hunedoara CNP_7 în contradictoriu cu pârâtele S. F. Hațeg cu sediul în Hațeg . Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 6556 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._ și a dobânzii prevăzute de Codul F. aferente acestei sume, începând cu data plății taxei – 23.02.2010 și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de1100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Tribunalul Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. L. M.M. D. F.
ALM/MDF
06.10.2015/6 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 638/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Pretentii. Sentința nr. 445/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








