Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 356/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 4301/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 356/A/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.03.2015

PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR

S. D. - JUDECĂTOR

SÎNA E. D. - GREFIER

Pe fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanta petentă . sentinței civile nr. 2614/2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ (judecător fond P. A. L.).

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța față de lipsa părților lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Instanța raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2614/2014 a Judecătoriei D., s-a respins plângerea formulată de petentul . CONSILIULUI JUDEȚEAN HUNEDOARA – Serviciul Autoritate Județeană de Transport, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 15.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. c din OG 43/1997, în sarcina sa reținându-se faptul că în data de 14.05.2014, pe DJ 761, pe raza localității Balata, autovehiculul transport marfă marca Volvo, înmatriculat sub nr._ aparținând petentei a transportat agregate de balastieră, iar în urma cântăririi autotrenului s-a constatat că avea masa totală de 42,05 tone, față de 30 tone masa totală admisă, conform tichetului de cântărire-măsurare nr. 176/14.05.2014, ora 11:01.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ce privește calitatea de agent constatator a persoanei care l-a întocmit, instanța a reținut că potrivit. art. 22 din OG 43/1997 – „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective”, iar potrivit art. 612 lit. b din același act normativ – „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se fac de către: .. (b) personalul împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean și de interes local, potrivit competentelor stabilite conform legii”.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.G. nr. 43/1997 au drept scop asigurarea folosirii în siguranță a rețelei de drumuri naționale, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 60 alin. 1 lit. c din OG 43/1997 – „(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:… c) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei”, iar potrivit art. 41 alin. 1 din OG 43/1997 – „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia invocate în plângere, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată în acest sens. Astfel, deși petenta a susținut că greutatea rezultată prin cântărirea autovehiculului ar putea fi eronată, el transportând o masa mai mică, nu poate fi reținută, având în vedere tichetul de cântărire-măsurare nr. 176, dar și declarația martorului T. I., care a declarat că la momentul la care a fost încărcat, a fost depășită greutatea maxim admisă.

În plus, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentei a fost constatată printr-un un mijloc tehnic. Astfel, din tichetul de cântar nr. 176 întocmit se poate observa, că autovehiculul petentei a depășit masa totală admisă de 30 tone.

Întrucât în speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 15.000,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din OG 43/1997, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 61 din OG 43/1997, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule cu o masă totală peste cea maxim admisă, și alți utilizatori care respectă dispozițiile legale în materie.

Împotriva aceste hotărâri, a declarat apel în termen apelanta-petentă .>solicitând anularea hotărârii în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea apelului s-a arătat că, instanța a administrat proba cu înscrisuri respectiv, declarație de conformitate, certificat de licențiere, certificat de conformitate, proces-verbal de instituire depuse de intimata la dosarul cauzei.

La o examinare a acestor înscrisuri se poate cu ușurință observa ca acestea nu pot proba faptul că operațiunea de cântărire s-a făcut corespunzător și în conformitate cu dispozițiile legale cuprinse în Ordinul nr.291/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, Anexa 1 – Norma de Metrologie Legală NML 059-05 „ instalații portabile pentru determinarea sarcinii pe axa la vehicule rutiere ”, care prevede următoarele:

„4.1.3 Zona de cântărire trebuie să cuprindă receptorul de sarcina și zonele de apropiere amplasate de o parte și de alta a receptorului de sarcină. Zonele de cântărire special amenajate, sau suprafețele rutiere pe care sunt montate instalațiile portabile pentru determinarea sarcinii pe osie trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

c) Zonele de cântărire trebuie să mențină toate roțile autovehiculului în același plan, în timp ce autovehiculul traversează receptorul de sarcină. Locurile din zonele de cântărire, în care trebuie montate platformele portabile, rampele de acces, platformele oarbe sau covorașele, trebuie să fie marcate, astfel încât să permită o poziționarea ușoară și corectă a acestora; de asemeni trebuie marcată linia centrală( longitudinala) a zonei de cântărire;

d) Zonele de cântărire trebuie să fie stabile; structura care susține sarcina trebuie să fie construită din beton sau dintr-un material cu durabilitate echivalentă și să aibă o fundație corespunzătoare; această structura trebuie să asigure orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistența în timp a zonelor de cântărire;

e) Cerințele privind orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistența în timp ale zonelor de cântărire trebuie să fie verificate de personalul calificat, cu mijloacele de măsurare adecvate, înainte de utilizarea inițială și ulterior la intervalele de timp care să nu depășească 12 luni”.

Potrivit acestor prevederi legale zonele de cântărire trebuie să mențină toate roțile autovehiculului în același plan, în timp ce autovehiculul traversează receptorul de sarcină, zonele de cântărire trebuie să fie stabilite, structura care susține sarcina trebuie să fie construită din beton sau dintr-un material cu durabilitate echivalentă și să aibă o fundație corespunzătoare, aceasta structură trebuie să asigure orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistența în timp a zonelor de cântărire.

Din administrarea probei testimoniale se arară că operațiunea de cântărire s-a făcut în prezența conducătorului auto, fapta care se contrazice cu mențiunile înscrise în procesul-verbal contravențional care arată că operațiunile de cântărire nu s-au făcut în prezenta contravenientului. De asemenea, instanța nu a ținut cont de solicitările petentei, în privința faptului ca greutatea autovehiculului rezultă din operațiunea de cântărire este posibil a fi eronată și nu a administrat nici un fel de probă care să susțină aceste afirmații.

În consecință, a depus anexat prezentei cereri, avizul de însoțire al mărfii care atestă faptul că după încărcarea din baza greutatea mărfii a fost de 15,49 tone ceea ce atestă faptul că este posibil ca operațiunea de cântărire sa nu se fi desfășurat conform dispozițiilor legale redate la aliniatul precedent. Având în vedere acest aspect solicitând instanței de apel să anuleze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza spre rejudecare ,astfel încât să se suplimenteze materialul probator și cu declarațiile altor martori care au participat la încercarea mașinii și care pot atesta faptul că șoferul apelantei nu a transportat o încărcătură peste limitele admise de lege.

Mai mult, așa cum atestă și procesul-verbal acesta s-a încheiat în lipsa contravenientului care nu a fost prezent nici la operațiunile de cântărire, ori în aceste condiții conform prevederilor art. 19 alin.1 și 3 din OG. Nr. 2/2001, potrivit cărora „ În cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiunea despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor va preciza motivele care au condus la încheierea lui în acest mod”, neregularitate justificată prin prezenta la fața locului numai a agenților constatatori.

Așadar, încălcarea prevederilor art. 19 alin.1 și 3 din OG.2/2001, atrage nulitatea actului numai în condițiile în care părții i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, conform art. 105 alin.2 C.pr.civ.. Or, în cauza pendinte judecății, pe fondul neregularității constatate, apelantei i s-a produs o vătămare ce se circumscrie aplicării unei amenzi în cuantum substanțial: 15.000 lei( în condițiile în care conducătorului auto nu i s-a permis accesul la operația de cântărire a autovehiculului.

Astfel, luând în vedere aspectele faptice potrivit cărora, prezența la fața locului doar a unor agenți constatatori nu suplinește cerința imperativă instituită la alin.3 din art. 19, iar justificarea evocată în sensul refuzului calității de martor a celorlalți participanți la tarif a devenit un stereotip pentru agenții constatatori ai recurentei, situație de natură să prejudicieze echitatea procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, în condițiile în care în favoarea oricărui contravenient operează prezumția de nevinovăție.

În drept, invocă OUG.2/2001, Ord.nr.291/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, art.1161 și 1169 din Codul civil român.

Apelul este legal timbrat ( f.16).

Intimatul a formulat în cauză întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel, se rețin următoarele:

Criticile invocate prin apelul de față de către apelant sunt neîntemeiate. Astfel, prima instanță a reținut în mod just că în ceea ce privește faptele și sancțiunile aplicate, procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG.2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din același act normativ, constatându-se în mod corect că pentru a fi reținută nulitatea relativă a actelor de sancționare nu a fost dovedită vătămarea suferită de petent.

Cu privire la temeinicia actului de sancționare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 alin.1 lit.”c” din OG.43/1997, apreciind corect probele administrate în prezenta cauză.

Din tichetul de cântărire nr.176, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Criticile formulate de petent prin motivele de apel, sunt neîntemeiate, petenta neproducând nicio dovadă cu privire la cele susținute.

De altfel, față de gradul de pericol social sporit a faptei săvârșite de petent, se apreciază că nu sunt criterii suficiente de reindividualizare a sancțiunii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. raportat la disp.art.34 alin.2 din OG,2/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul găsind nefondat apelul formulat de către apelant, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta petentă .> împotriva sentinței civile nr. 2614/2014, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. L.-M. S. D.

GREFIER,

SÎNA E.- D.

Red.SD/ dact.DL/4ex

16.04.2015(judec.fond P. A. L.)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul HUNEDOARA