Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 945/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 945/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 6027/278/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.945/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din 16 iunie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:N. D. G. D.- judecător
IFTIMUȘ A. C.- președinte secție
B. L. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil introdus de către intimata CNADNR SA – C. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.112/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ (judecător fond M. C. V.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani sub nr._ din data de 30.06.2014, astfel cum a fost precizată, petentul H. G. a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 2.06.2014 de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice și Informatică –C. și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în sumă de 750 lei și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment .
În motivarea plângerii petentul a arătat că în procesul verbal de contravenție s-a reținut că la data de 02.06.2014, autoturismul marca Dacia 1307, cu nr. de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, însă el a înstrăinat acest autoturism la data de 13.10.2008 numitului L. A., iar acesta din urmă nu l-a înmatriculat pe numele său și din acest motiv el fost sancționat pentru o faptă de care el nu se face vinovat.
Apreciază că procesul verbal este nul întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii de la rubrica „Alte mențiuni”, deși potrivit art.16 pct.7 din O.G. nr.2/2001 agentul constatator avea obligația de consemna obiecțiunile, ori în lipsa acestora, motivele refuzului de face obiecțiuni.
Totodată a susținut că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea art.19 din O.G. nr. 2/2001 prin ne consemnarea în cuprinsul acestuia a cel puțin unui martor, fapt care conduce la nulitatea absolută a procesului verbal.
Mai mult agentul constatator avea obligația de efectua un minim de probatoriu, eventual prin oprirea autoturismului în trafic.
Că petentului se bucură de „prezumția de nevinovăție” potrivit art. 6.2 din Convenția, ceea ce înseamnă că sarcina probei revine agentului constatator, iar îndoiala profită petentului ( Austria vs. Italia, Annuaire de la Convention, vol VI, pag.783).
În drept a invocat dispozițiile art. 16,19 și 31 alin.1 din OG nr.2/2001 și art. 3 lit.b din OG nr. 15/2002.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării, a arătat în esență că, potrivit art.7 și art.1 al.1, lit b din OG 15/2002, obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, care poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Totodată a arătat că orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent și că, potrivit art.24 alin.2, lit. d din Ordinul 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
A mai arătat faptul că, dacă în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu a făcut demersurile necesare, aceasta nu îi poate fi imputată intimatei.
Prin sentința civilă nr. 112/2015 Judecătoria Petroșani:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. G., cu domiciliul în V., ., jud. Hunedoara împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 2.06.2014 de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.prin Centrul de Studii Tehnice și Informatică -C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, și în consecință :
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 750,00 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 2.06.2014 de către intimată cu sancțiunea „ avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 2.06.2014, s-a constatat că autoturismul Dacia 1307, cu nr. de înmatriculare_, a fost înregistrat circulând pe DN65 Km15+550m, pe raza localității Pielești, jud. D., fără rovinietă valabilă, și pe cale de consecință s-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 fiind sancționat cu o amendă contravențională în sumă de 750 lei.
Referitor la viciile de fond ale procesului verbal semnalate, instanța a reținut că:
Proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
Potrivit dispozițiilor art.19 al.1din O.G. 2/2001 :,,Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”, iar potrivit dispozițiilor art.19 al.3 din O.G. 2/2001:,, In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Din interpretarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 rezultă că rolul martorului este acela de a confirma împrejurarea că, contravenientul nu este de față la încheierea procesului verbal, ori că acesta, deși este prezent, refuză sau nu poate semna procesul verbal.
În cuprinsul procesului verbal agentul constatator a precizat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului și a martorilor, arătând și motivul care a determinat încheierea actului în acest mod și anume acela că:,,.întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune,monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.”
Cum contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată prin mijloace tehnice conform art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 și procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului este evident că agentul constatator nu a avut obligația de a-i aduce la cunoștință petentului că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, o astfel de obligație existând în sarcina agentului constatator doar în situația în care procesul verbal se încheie în prezența contravenientului.
De altfel, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 dată de ICCJ în dosarul nr.39/2006 în recursul în interesul legii, s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Ori în speța de față petentul nu a invocat și nici nu a dovedit existența unei vătămări care să nu poată fi acoperită, în alt mod decât prin anularea actului atacat.
Referitor la fondul speței:
Prin procesul verbal atacat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România: ,,Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționeaza cu amendă.”
La dosar s-a depus de către petent contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 8), conform căruia în data de 12.10.2008 petentul a vândut numitului Lălău A. autoturismul marca Dacia, tipul 1307, cu nr. de înmatriculare_ .
Înstrăinarea de către petent a autoturismului marca Dacia, tipul 1307, cu nr. de înmatriculare_ a fost dovedită în cauză și cu martorul F. C. din declarația căruia rezultă că în anul 2008 l-a însoțit pe petent în târgul de mașini de la Târgu J. unde acesta efectuat un schimb cu numitul Lălău A. care i-a dat petentului un alt autoturism Dacia în schimbul autoturismului Dacia P. cu nr. de înmatriculare_ .
Martorul a mai arătat că petentul și-a înmatriculat mașina primită în schimb, însă numitul Lălău A. nu și-a îndeplinit această obligație, deși petentul i-a cerut în mai multe rânduri să facă acest lucru.
Aceste aspecte însă nu prezintă relevanță juridică în cauza de față, întrucât potrivit art.7 din O.G. nr.15/2002 :,,Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.” iar articolul 1 alin.1 litera b din același act normativ definește noțiunea de ,,utilizatori” ca fiind:,, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;”
La momentul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului în certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Dacia, tipul 1307, cu nr. de înmatriculare_, petentul figura înscris ca proprietar, conform verificării efectuate de agentul constatator în baza de date .
Contractul de vânzare-cumpărare nu este suficient, acesta devenind opozabil doar după modificarea efectuată în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul M.A.I.
Prin urmare, împrejurarea că ulterior înstrăinării autoturismului petentul nu a respectat obligația ce-i incumbă potrivit art.24 alin.2 lit. d din Ordinul 1501/2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, de a solicita radierea din circulație a autovehiculului în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, nu îl absolvă de răspunderea ce-i revine în calitatea de utilizator pe care o are conform art. 7 din O.G. nr.15/2002.
Așa fiind, instanța a apreciat că starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petentul nefăcând dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal atacat .
Însă, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată ,,Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” și potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată ,, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Analizând fapta prin prisma tuturor aspectelor prevăzute de art. 21 al.3 din O.G. 2/2001, instanța a apreciat că agentul constatator a aplicat petentului o sancțiune mult prea aspră, având în vedere că fapta prezintă un grad redus de pericol social, dat fiind că în speță nu s-a demonstrat că petentul ar fi urmărit un scop ilicit ori că s-ar fi produs vreun prejudiciu .
Față de aceste împrejurări, instanța a considerat că scopul corectiv al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat intimata CNADNR SA C., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea plângerii.
Se motivează în apel că prima instanță a apreciat greșit gradul de pericol social redus al faptei contravenționale, în raport de ceilalți utilizatori care au circulat fără rovinietă. Că singurul înscris care poate face dovada calității de utilizator este certificatul de înmatriculare, unde figurează petentul, nu cumpărătorul.
Apelanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.
Intimatul-petent nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că:
Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.
Astfel, apelanta susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prima instanță a stabilit corect că împrejurarea că petentul a vândut autovehiculul determină un grad de pericol social redus al faptei, întrucât la data constatării faptei, petentul nu mai avea efectiv posibilitatea să achiziționeze sau să controleze achiziționarea rovinietei, singura persoană care avea controlul acestei activității fiind proprietarul actual al mașinii.
Ori, în condițiile în care petentul este doar formal, nu și în fapt utilizatorul autovehiculului, așa cum este el definit de art.1, al.1, li.b din OG 15/2002, gradul de pericol social a fost just stabilit de prima instanță, iar sancțiunea corect reindividualizată în avertisment.
Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta CNADNR SA C. împotriva sentinței civile nr. 112/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, Județul Hunedoara.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
N. D. G. D. Iftimuș A. C.
GREFIER,
B. L.
IAC/.>
2.10.2015/(judecător fond V. S.).
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 840/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... → |
|---|








