Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 271/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 11130/278/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 271/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 23 februarie 2015

PreședinteGoron M.-judecător

D. C.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul O. M. împotriva sentinței civile nr. 1379/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. I. M. pentru apelant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

La întrebarea instanței reprezentanta apelantului arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului declarat, în principal a se constata ca prescrisă amenda aplicată, iar în subsidiar anularea procesului-verbal încheiat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1379/2014 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. M. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, împotriva procesului verbal ROV nr._ încheiat la data de 14.12.2010.

S-a redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal ROV nr._ încheiat la data de 14.12.2010 de la 750 lei la 412,38 lei.

S-au menținut în rest dispozițiile procesului verbal de contravenție atacat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 14.12.2010, petentul a fost sancționată contravențional de către intimată, cu amendă în cuantum de 750,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – contravenție sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ. Totodată s-a stabilit și obligația de plată a sumei de 96 euro echivalentul a 412,38 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art.8 alin.3 OG nr.15/2002.

În procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 14.12.2010, orele 08.39, a circulat pe DN 7 km411+865 m, Sacamas, jud.Hunedoara, cu vehiculul categoria B, având numărul de înmatriculare _ , fără a deține rovinietă valabilă.

II. Cât privește excepția prescripției executării sancțiunii instanța reține că potrivit art. 14(1) OG nr.2/2001 Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

În cauza de față, procesul verbal de contravenție întocmit la data de 14.12.2010 a fost comunicat petentului la data de 14.01.2011 astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a dovezii de comunicare depus la fila 5. Așadar termenul de o lună calculat potrivit art.181 alin.1 pct.3 Ncpc, s-a împlinit la data de 14.01.2011- ziua îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului verbal. În consecință, instanța a observat că excepția este neîntemeiată.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare depus la fila 6, rezultă că petentul ar fi înstrăinat autovehiculul cu nr de înmatriculare_ la data de 13.04.2008, dar din certificatul de atestare fiscală rezultă că acesta figurează în continuare proprietar, iar la dosar nu a depus dovada informării serviciului taxe și impozite cu privire la înstrăinarea autovehiculului. În concluzie, petentul are în continuare calitatea de utilizator în sensul art.7 OG nr.15/2002.

Instanța a constatat că petentul nici nu a contestat faptul că la data de 14.12.2010 a circulat fără a deține rovinieta valabilă.

Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă fără echivoc că petentul nu a respectat regulile privind deținerea unei roviniete valabile. Așadar, fapta sa îndeplinește cumulativ cele patru trăsături extrase prin interpretare din dispozițiile art.1 din OG nr.2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Astfel, s-a constatat că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală, este prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție.

Procesul-verbal cuprinde descrierea completa si suficienta a faptei, raportat la textul legal sancționator, fiind vorba de o contravenție de pericol, nu de rezultat, pagubele cauzate fiind evaluate anticipat de catre legiuitor prin stabilirea tarifului de despăgubire, aplicat legal in speță ca sancțiune complementara.

În ceea ce privește, însă, individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ținând cont de: gradul de pericol social al contravenției reflectat de modul de comitere al faptei (circularea cu un autoturism fără a deține rovinietă valabilă), circumstanțele în care a fost comisă fapta (neachiziționarea unei roviniete nici după data săvârșirii contravenției), consecința săvârșirii faptei (generarea unei stări de pericol abstract); precum și în raport de dispozițiile legale care stabilesc cuantumul amenzii instanța a observat că aceasta nu a fost aplicată în limitele legale, astfel deși art.8 alin.2 OG nr.15/2002 prevede că amenda este în cuantum de 96 euro, petentului prin procesul verbal de contravenție i-a fost aplicată amenda în sumă de 750 lei. Așadar a redus cuantumul sancțiunii amenzii de la 750 lei la 96 euro, echivalentul a 412,38 lei, la cursul de schimb valabil la data de 30.11.2010.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul O. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul anulării procesului-verbal contestat.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța nu a admis excepția prescripției raportat la modalitatea de comunicare eronată a procesului-verbal în cauză iar autoturismul în cauză a fost înstrăinat în anul 2008 astfel că nu putea comite contravenția reținută în sarcina sa.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Cu privire la excepția prescripției invocată de petent, raportat la data întocmirii procesului-verbal în cauză și anume 14.12.2010 și art. 14 alin.1 din OG nr.2/2001, în vigoare la data aplicării sancțiunii, se reține că dezlegarea dată de prima instanță este corectă.

În plus, problema prescripției executării amenzii poate fi analizată și verificată doar în cadrul unei contestații la executare, în cadrul plângerii contravenționale instanța fiind îndrituită, conform art.34 din OG nr.2/2001, să verifice doar legalitatea și temeinicia procesului-verbal, nu și alte aspecte ulterioare întocmirii procesului-verbal. Astfel, prescripția executării este o cauză ulterioară întocmirii acestuia, o cauză de caducitate a acestuia și nu reprezintă o cauză de nulitate. Se admite în mod constant că prin plângere se atacă procesul-verbal, dacă în momentul emiterii sale a fost viciat, deci există o cauză de nulitate, iar pe calea contestației la executare se invocă ineficiența, caducitatea procesului-verbal, deoarece viciul de care este atins este ulterior emiterii sale. Totodată, prescripția executării sancțiunii amenzii poate fi invocată numai în ipoteza declanșării executării silite, căci numai atunci există interesul actual al invocării unei asemenea împrejurări.

Susținerea petentului potrivit căreia constatarea contravenției nu s-a făcut în condiții de legalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit art.9 alin.2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, termen prorogat până la data de 1 octombrie 2010.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art.1 alin.2 din OG nr.15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În speță, este evident că petentul este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare și ca atare avea obligația de a deține rovinieta valabilă.

Într-adevăr petentul a înstrăinat vehiculul unei alte persoane însă nu a efectuat minime diligențe în vederea radierii autovehiculului de pe numele său. Contractul de vânzare-cumpărare nu este opozabil terților decât de la data aducerii la cunoștința publică.

Petentul nu a transmis actul de vânzare spre a fi menționat în baza de date a MAI astfel că răspunde pentru fapta imputată.

Însă, ținând seama de condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta, se apreciază că o sancțiune cu avertisment este suficientă pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor.

Totodată în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012, va anula tariful de despăgubire.

Pentru toate considerentele sus-expuse, ținând seama de art. 480 Cod procedură civilă ca admite apelul petentului și va schimba hotărârea atacată în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment și anulării tarifului de despăgubire.

Față de împrejurarea că s-a admis apelul sub aspectul individualizării sancțiunii, nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către O. M. împotriva sentinței civile nr. 1379/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă parțial sentința atacată în sensul că înlocuiește amenda cu avertisment și anulează tariful de despăgubire.

Menține în rest sentința atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23.02.2015.

Președinte,Judecător,

G. MariaDuca C.

Grefier,

B. A. E.

D.C./B.A.E. – red. 4 ex.

-12.03.2015

- jud. fond – D. G.-V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul HUNEDOARA