Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2026/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 282/A/2014DOSAR NR._

Ședința publică din 23 februarie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:D. I.- judecător

M. L.- judecător

B. L. - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimata C.N.A.D.N.R. SA- prin CESTRIN București împotriva sentinței civile nr. 2297/1.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ (judecător fond U. G. M. ).

La apelul nominal făcut in ședința publică, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL;

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2297/1.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. P. D. S.R.L., cu sediul în mun. D., ., ., . în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:

A înlocuit amenda de 250,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05 decembrie 2011 cu sancțiunea contravențională „Avertisment” și exonerează petenta de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28,00 euro, respectiv 121,79 lei aplicat prin înștiințarea de plată anexă la procesul-verbal.

A atenționat petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05 decembrie 2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 09 iunie 2011, ora 06,56 autovehiculul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 395+350m D., fără a deține rovinietă valabilă. Totodată în sarcina petentei s-a reținut și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire, suma de 28,00 euro, respectiv 121,79 lei.

În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la motivul de nulitate absolută a procesului-verbal constând în lipsa semnăturii agentului constatator, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit cărora în înțelesul legii „2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”

Totodată, în art. 5 din același act normativ se dispune că “Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”., iar în art. 7 se arată că “În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petenta nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa și nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe drumurile publice la data de 09 iunie 2011, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 395+350m D., județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Cu toate acestea se va reține că petenta a achitat la data de 30 iunie 2011, respectiv anterior comunicării actului sancționator, rovinietă valabilă pentru un an, mai exact pentru perioada 30 iunie 2011 – 29 iunie 2012 (fila 44 din dosar).

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, iar în baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comisă de petentă, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa prin norma legală cu atât mai mult cu cât înainte de comunicarea procesului verbal a achiziționat rovinietă valabilă, precum și faptul că nu s-a produs nici o pagubă prin fapta comisă.

În această situație, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petentă, în mod concret, prezintă un pericol social mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Prin urmare, instanța va înlocui amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție încheiat cu sancțiunea avertisment. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, pentru executarea sancțiunii avertismentului, va atenționa petenta asupra pericolului social al faptelor și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea, în sensul că va înlocui amenda aplicată prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertisment.

În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța reține că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate.

Ori, atâta timp cât art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă, iar, potrivit art. II din Legea 144/2012 – „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează”, instanța va da eficiență acestor dispoziții legale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen C.N.A.D.N.R. SA- prin CESTRIN București solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii plângerii formulate.

In motivarea apelului s-a arătat că înlocuirea amenzii cu avertisment încalcă principiul nediscriminării între utilizatori, respectiv nu este asigurată administrarea rețelei de drumuri naționale.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat invocând motive de legalitate si temeinicie ale sentinței atacate.

Examinând actele si lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Pentru a se schimba sancțiunea amenzii în avertisment, față de prevederile art.7 din OG 2/2001, contravenientul trebuie sa dovedească circumstanțe personale care impun un altfel de tratament comparativ cu utilizatorii de drumuri care plătesc rovinieta. Or, în speță exista o particularitate, respectiv că potrivit actului de cesiune de la f. 11, administratorii de la data faptei în prezent au cesionat în totalitate părțile sociale către actualii administratori. Întradevăr, sancțiunea se impută deținătorului, respectiv societatea, însă nu se poate face abstracție de factorul de conducere care în prezent preia pasivul societății respectiv amenda. Nu s-a dovedit nici recidiva contravențională a petentului, astfel că înlocuirea amenzii cu avertisment potrivit art. 7 din O.G. 2/2001 a fost dispusă corect de către instanță.

Privind tariful despăgubire, acesta a fost anulat potrivit Legii 144/2012, astfel instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat o soluție temeinică si legală.

In consecință, în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin CESTRIN București împotriva sentinței civile nr.2279/2014 pronunțată de Judecătoria D., Județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 23.02. 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

D. IoanMarcu L.

GREFIER

B. L.

ML/.>

2.04.2015

JUDEC. FOND U. G. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul HUNEDOARA