Pretentii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul HUNEDOARA

Hotărâre pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 5748/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

SNTINȚA CIVILĂ NR.75/CA/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ 22 IANUARIE 2015

PREȘEDINTE: B. D. - judecător

C.-A. A. - grefier

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul H. D. împotriva pârâților DGRFP Timișoara- AJFP Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu București, pentru restituire taxă de poluare.

La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Instanța constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea reclamantului concluzii scrise.

Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra acțiunii de față, se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ reclamantul H. D. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara pentru Serviciul Finanțelor Publice Petroșani și Administrația F. pentru Mediu să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1275 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare prin chitanța cu . nr.3735181din 27.08.2010, cât și la plata dobânzii aferente începând cu data încasării taxei, respectiv 27.08.2010, până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul arată, în esență, că în anul 2010 a achiziționat din spațiul comunitar, un autoturism second–hand marca Skoda, pentru care a achitat taxa pe poluare cu chitanța . nr.3735181din 27.08.2010.

Reclamantul mai arată că prevederile OUG 50/2008 sunt contrare art. 90 din TCE- actual 110 TFUE, de la data intrării sale în vigoare (1 iulie 2008), deoarece constituie un impozit indirect, iar prin perceperea taxei se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, prin faptul că se datorează în principal pentru înmatricularea mașinilor second- hand achiziționate din spațiul comunitar în cazul primei înmatriculări în România. În această situație nu se realizează scopul pentru care a fost edictată norma legală prin aceea că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară, această taxă nu se percepe, iar prin această modalitate de reglementare se favorizează implicit vânzarea autoturismelor fabricate în România. Scopul urmărit prin norma comunitară este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar și interzicerea instituirii prin norme interne – naționale, a unor sarcini fiscale care să protejeze produsele interne.

În drept s-au invocat prevederile art. 90 din TCE, actual 110 TFUE, art. 117 alin 1 lit. d, art. 120, art. 124 Cod pr. fisc., art. 1073 Cod civ., legea 554/2004, art. 13 HG 520/2013.

Cererea s-a timbrat cu suma de 128 lei taxă judiciară de timbru.

Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile a cărei obligativitate este prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 și pentru nerespectarea art. 8 din același act normativ și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, pentru capătul de cerere prin care reclamantul solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare și a dobânzii calculată la aceasta și ca atare solicită respingerea acestor pretenții față de organul fiscal.

Pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că acțiunea este neîntemeiată și nefondată susținând că taxa a fost calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie; că taxa de poluare nu contravine disp.art.90 din Tratat, întrucât nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului; că taxa a fost calculată conform normelor legislative ce sunt emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție; că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; că nu a fost admisă nici o excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.

În drept, s-au invocat prevederile, art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 și OUG 50/2008.

Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Excepția de inadmisibilitate.

Acțiunea de față are ca obiect restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare,față de faptul că taxa contravine normelor legale precum și legislației comunitare.

Temeiul cererilor de restituire al taxei îl constituie refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate nelegalitate ce derivă din incompatibilitatea dreptului intern cu dreptul comunitar (art. 110 TFUE).

Ca atare îndeplinirea procedurii prealabile se impune cu caracter de obligativitate numai în măsura in care se intenționează să se conteste cuantumul taxei situație în care se va urma procedura administrativă prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205- 218 Cod.pr.fisc., ceea ce nu este cazul în speță .

Așadar în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu se aplică procedura de contestare ca și procedură prealabilă, motiv pentru care excepția de inadmisibilitate invocată urmează a fi respinsă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive.

Potrivit art.33 al.1 din OG 92/2003, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii, adică organul fiscal de la domiciliul contribuabilului. Potrivit OG 92/2003 competența restituirii taxelor necuvenite revine aceluiași organ fiscal.

D. fiind că reclamantul a achitat taxa pe poluare a cărei restituire o solicită în cauză la organul fiscal, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lupeni, în prezent Serviciul Fiscal Municipal Petroșani, se constată că este justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia, motive pentru care în temeiul art.137 alineat 1 Cod pr. civ., instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.

  1. Istoricul cauzei.

Reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar autoturismul second-hand marca Skoda F., an fabricațíe 2005.

La data de 27.08.2010, reclamantul a achitat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lupeni în prezent Serviciul Fiscal Municipal Petroșani, suma de 1275 lei, cu titlu de taxă pe poluare pentru înmatricularea autoturismului susmenționat.

Reglementări incidente

Problema de drept care se ridică în cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

Reglementări comunitare

Art. 90 (110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Reglementări interne

Potrivit OUG nr. 50/2008pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).

După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.

Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.

Conflictul ivit între normele comunitare și dispozițiile interne în materie. Rezolvarea conflictului.

Pentru elucidarea acestor aspecte, și pentru a înțelege exact intenția legiuitorului cu ocazia adoptării actului normativ analizat, Tribunalul observă că în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 este menționat, în mod expres, faptul că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, una dintre consecințe ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second -hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.

Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, s-a urmărit, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja într-un alt stat membru.

Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.

Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa de poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Ori actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană

În speță, din cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 - cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe - la o nouă înmatriculare - taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați - din punct de vedere fiscal - să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit și mai evidentă, întrucât a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi - Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 ( fiind cunoscut că industria auto din România produce autoturisme cu aceste caracteristici tehnice) - care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, situație în care consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează, astfel, producția internă, aspect ce reiese explicit din preambul O.U.G. nr. 208/2008 și 218/2008, potrivit căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.

Prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantului – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către acesta din spațiul comunitar - contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat.

În concluzie, OUG nr. 50/2008 în forma inițială îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.

Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România, a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d cod procedură fiscală, la cererea acestuia.

Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamanta este îndreptățită și la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 cod procedură fiscală.

În ce privește interpretarea și aplicarea disp.art.124 din OG 92/2003, instanța a avut în vedere că prin Hotărârea CEJ în cauza C‑565/11, din 18 aprilie 2013, privind pe M. I. împotriva României, având ca obiect decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, s-a reținut că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute, cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Prin perceperea unei taxe nelegale, reclamantul a fost lipsit de suma achitată, pârâtele producându-i un prejudiciu, care trebuie reparat. Ori reparația echitabilă este prevăzută chiar de art.124 din OG 92/2003, dispoziție care însă trebuie interpretată conform Hotărârii CEJ de mai sus. În consecință, pretenția reclamantului pentru restituirea taxei achitate și a dobânzii aferente începând cu data plății taxei și până la data restituirii sumei percepute nelegal se apreciază a fi fondate

Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Tribunalul reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.

Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.

În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.

Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara-Serviciul Fiscal Municipal Petroșani și Administrația F. pentru Mediu.

3. Soluția instanței cu privire la cererea reclamantului.

Întrucât taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantului–pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat-contravine prevederilor art. 110 din Tratat, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâților la restituirea către reclamant, a sumei de 1.275 lei achitată la data de 27.08.2010, la care se adaugă dobânda fiscală prev. de art.124 Cod.pr.fiscală, începând cu data de 27.08 2010, data achitării taxei de poluare, până la data plății efective.

În temeiul art. 451-453 Cod proc.civ, pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 728 lei, justificate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. D. M., cu domiciliul în Lupeni, ., ., etaj 1, . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Petroșani, cu sediul ales în D., ..H3, parter, jud. Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, sector 6.și în consecință:

Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 1.275 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii fiscale de la data de 27.08.2010 până la data plății efective.

Obligă pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara- Serviciul Fiscal Municipal Petroșani și Administrația F. pentru Mediu București să plătească reclamantei suma de 728 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

B. D. C.-A. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul HUNEDOARA