Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 833/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 833/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3783/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 833/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 25 mai 2015

PreședinteBocșan D.-judecător

M. I.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta S. S. împotriva sentinței civile nr. 2801/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. . 2801/2014 a judecătoriei D., s-a respins plângerea formulată de petenta S. S., cu domiciliul în ., ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D., .. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2014, ca neîntemeiată. Respinge excepția prescripției executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/01.05.2014 (fila 18) întocmit de IPJ Hunedoara, s-a constatat că în data de 01.05.2014, ora 17:12, petenta S. S., a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Zarandului în municipiul D., cu viteza de 101 km/h, față de 50 km/h limita maxim admisă, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI_.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravențiile prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, fiind sancționată cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei, dar și cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

Instanța reține faptul că petenta a invocat excepția prescripției executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, întrucât acesta i-a fost comunicat după termenul de o lună de zile de la data întocmirii procesului verbal.

Instanța urmează să respingă această excepție având in vedere atât dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 care prevăd că „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii”, cât și faptul că procesul verbal de contravenție întocmit la data de 01.05.2014 a fost comunicat petentei prin afișare la data de 26.05.2014, deci, în interiorul termenului de o lună de zile. Instanța nu poate reține cele invocate de către petentă referitoare la faptul că acesta nu a fost comunicat în termenul de o lună, arătând faptul că la fila 25 din dosar (invocată de petentă) se află dovada de înmânare a citației pentru petentă în vederea termenului din data de 12.09.2014, iar nu dovada înmânării procesului verbal de contravenție.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 101 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului. În plus, la secțiunea Alte mențiuni din procesul verbal de constatare a contravenției, petenta a arătat faptul că „nu sunt obiecțiuni”, după care a refuzat să semneze procesul verbal.

Cu privire la marja de eroare de 4% plus/minus invocată de către petent, instanța va avea în vedere Normele metrologice emise de Biroul R. de Metrologie Legală care stabilesc cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, pentru a putea fi puse în funcțiune și utilizate la măsurările de interes public. (art.1 pct.1 și 2 din NML 021-05).

Potrivit art.3.1.1 lit. b și c din aceleași norme, eroarea tolerată a cinemometrelor ce funcționează în regim staționar, în condiții normale de trafic, este de +/- 3 % din valoarea convențional adevărată, pentru viteze mai mari de 100 km/h și de +/-4 % din valoarea convențional adevărată în care măsurătorile se efectuează cu cinemometre aflate în regim de deplasare, pentru aceleași viteze.

Toleranța avută în vedere de NML 021-05 nu constituie însă o valoare fixă, ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie să se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologică. Cu alte cuvinte, erorile de măsurătoare inerente oricărui sistem de măsurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval, și nu neapărat la nivelul valorilor maximale.

Totodată, potrivit art.4.4 din aceleași norme metrologice, măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă măsurătorile au fost efectuate în condiții meteorologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4.1 și 4.2.

per a contrario, orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate și verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislației rutiere, valoarea măsurată fiind și juridic relevantă.

Întrucât aparatul radar amplasat pe autospeciala cu nr. MAI_ este atât omologat cât și verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere, atât în condițiile art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 republicată cât și în condițiile secțiunii 4 din NML 021-05.

Instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip AUTOVISION) instalat pe autoturismul marca Dacia L. MCV cu număr de înmatriculare MAI_. Din buletinul de verificare (fila 22) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 14.03.2014, cu valabilitate un an.

În drept, instanța reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Totodată, în conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se pot face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din planșele fotografice depuse la dosar (fila 16-17) se poate observa, la timpul 17:12:04 că petenta a condus autoturismul înmatriculat sub nr._, pe Calea Zarandului din mun. D., cu viteza de 101 km/h, fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe fotografia nr. 4, la timpul 17:12:12, la o diferență de 8 secunde.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, constând în depășirea vitezei maxime admise în mun. D., pe Calea Zarandului, circulând cu viteza de 101 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin.2 rap la art. 108 alin.1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege – sancțiune apreciată de instanță ca fiind legală, întemeiată și proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Instanța va menține sancțiunile stabilite prin procesul-verbal . nr._/01.05.2014 întrucât, o soluție contrară, ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să nu respecte normele de conduită rutieră fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

De asemenea, instanța are în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petentă, care a circulat cu o viteză deosebit de mare, de 101 km/h, în localitate și recomandă petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petentă este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen petenta S. S., solicitând admiterea apelului cum a fost formulat, modificarea sentinței, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale formulate, anularea procesului-verbal încheiat, exonerarea de la plata amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

În motivarea cererii de apel a arătat că agentul constatator a aplicat eronat dispozițiile legale în materie deoarece pe acea porțiune de drum nu există niciun indicator rutier care restricționează viteza autovehiculelor, nici măcar vreun indicator care să precizeze că acel sector de drum se află în localitate.

A mai arătat că fapta contravențională pentru care a fost sancționată nu este limitată la anumite categorii de persoane, ea prezentând un caracter general.

În cauza de față se poate constata că fapta descrisă este sancționată cu amendă și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile rezultând că scopul sancțiunii este unul punitiv și de constrângere. Astfel, deși sancțiunea aplicată este una administrativă, aceeași sancțiune reprezintă un mijloc de constrângere, o măsură de prevenire a săvârșirii unei noi fapte, neavând caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului și fiind distinctă de eventuale prejudicii produse.

Strict pe baza acestor două criterii, având în vedere caracterul general al normelor incriminatoare și scopul pedepselor, se poate ajunge la concluzia că apelanta a fost găsită vinovată de înfăptuirea unor acțiuni cu caracter criminal în sensul art. 6 din Convenție, aspect ce ar determina conferirea garanțiilor acestei norme, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Întrucât din probele administrate nu rezultă situația de fapt consemnată în procesul-verbal se solicită a se aprecia că beneficiază de o îndoială care îi profită în ceea ce privește săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată.

În drept a invocat prevederile art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.

Astfel, prin procesul-verbal intimata a fost sancționată contravențional cu amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, reținându-se în sarcina acesteia să la data întocmirii procesului-verbal a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Zarandului din municipiul D. cu viteza de 101 km/h față de viteza legală de 50 km/h.

Din analiza motivelor de apel se poate observa că apelanta nu aduce probe noi în apărare ci doar le reia pe cele formulate prin plângerea contravențională și care au fost verificate de instanța de fond, instanță care în mod corect a stabilit că procesul-verbal u cuprinde niciunul din viciile care se sancționează cu nulitate absolută.

S-a arătat că săvârșirea faptei de către apelantă rezultă din documentele depuse la dosar, inclusiv din planșa foto, iar determinarea vitezei s-a efectuat cu precizie cu un aparat omologat și verificat metrologic, situație în care sancțiunea contravențională a fost corect individualizată și aplicată. În cazul de față apelanta nu a depus nicio probă contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal care să înlăture prezumția de temeinicie a acestuia.

Sub aspectul legalității se apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute, fără a exista clauze de anulare, aspect corect reținut de către instanța de fond.

Referitor la temeinicia procesului-verbal s-a arătat că acesta se bucură de prezumția relativă vă lucrările s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul lui, motiv pentru care sarcina probei incubă celui care-l contestă. Conform Codului civil dovada netemeiniciei procesului-verbal îi revine petentei și până la proba contrară procesul-verbal face dovada deplină a celor înscrise în acest act.

În drept a invocat prevederile Codul de procedură civilă, OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2001.

Examinând apelul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prima instanță a examinat procesul-verbal atacat precum și motivele invocate de petentă în plângerea depusă și în raport cu probele din dosar și prevederile legale aplicabile, a concluzionat că plângerea este neîntemeiată, arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prin urmare, instanța de fond în temeiul art. 34 din OG.2/2001 a examinat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, constatând că a fost întocmit, cu respectarea normelor legale imperative.

Procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei comise până la proba contrarie.

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Săvârșirea faptei de către apelantă rezultă din documentele depuse la dosar, inclusiv din planșa foto, iar determinarea vitezei s-a efectuat cu precizie cu un aparat omologat și verificat metrologic.

Petenta apelantă nu a făcut dovada prin probe a nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal și întrucât fapta descrisă ca fiind săvârșită în data de 01.05.2014, conține elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, prima instanță a respins în mod corect plângerea, în cauză nefiind niciun dubiu cu privire la existența faptei și încadrarea juridică.

În concluzie, instanța de apel reține că sentința apelată este temeinică și legală, astfel că nu sunt motive de schimbare a acesteia și prin urmare în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către petenta S. S. împotriva sentinței civile nr. 2801/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 mai 2015.

Președinte,Judecător,

B. DumitruMorcan I.

Grefier,

B. A. E.

B.D./B.A.E. – red. 4 ex.

09.09.2015

- jud. fond – A. L. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 833/2015. Tribunalul HUNEDOARA