Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 675/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1084/278/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 675/A/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.04.2015

PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR

S. D. - JUDECĂTOR

SÎNA E. D. - GREFIER

Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul petent C. B. împotriva sentinței civile nr. 2613/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosarul nr._ (judecător fond P. I. R.).

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Instanța raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2613/2014 a Judecătoriei Petroșani, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. B., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de P. V. - Serviciu Public Poliția Locală, la data de 28.01.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.01.2014 încheiat de P. municipiului V. - Poliția Locală, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991R, reținându-se în sarcina sa că în data de 28.01.2014 în jurul orelor 16,30 pe . localitate apela la mila publicului sub pretextul că este membru al Asociației ,,Dreptul la Viață 2010,, neavând asupra sa o hotărâre judecătorească sau documente care să-i permită colectarea de fonduri.

Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenției, susținând că s-a considerat nevinovat. Cu scrisoarea recomandată din data de 3.02.2014 i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție.

fapta contravențională este prevăzută de Legea nr. 61/1991 (republicată) pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice

Potrivit art. 2 pct.3, apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte, se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei conform art. 3 lit. a din același act normative.

În ceea ce privește realitatea sa, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, învestit cu autoritate publică, bucurându-se sub aspectul constatării de fapt, de o prezumție relativă ceea ce permite petentului de a dovedi contrariul. În acest sens și din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001 care nu stabilește a priori o prezumție de validitate a actului sancționator dat fiind rolul activ al judecătorului în verificarea legalității și temeiniciei, petentului îi sunt oferite suficiente garanții privind exercitarea drepturilor procesuale si implicit posibilitatea de a proba netemeinicia procesului verbal de constatare și sancționare contravențională.

In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Petentul sancționat contravențional beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sub aspect probator, în cadrul plângerilor contravenționale, sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind la rândul sau obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional. Astfel, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

petentul a fost sancționat pentru colectarea de fonduri, pe stradă, pe raza municipiului V., fără a face dovada desfășurării legitime a unei astfel de activități. Deși susține că a colectat fonduri pentru două cazuri sociale - C. P. D. și T. F. A. - înregistrate în evidențele asociației, nu adus nici o probă în acest sens. Mai mult, dovada faptului că nu deținea la data controlului documentele asociației în numele căreia susține că încasează donații de la cetățeni este faptul că nici la dosar nu a depus hotărârea pronunțată de Judecătorie în temeiul Ordonanței nr.26/2000 privind înregistrarea asociațiilor și fundațiilor, statutul asociației pentru evidențierea obiectului de activitate și nici calitatea de angajat nu a dovedit-o petentul întrucât contractul de muncă depus la fila 7 nu este semnat de angajator.

În ceea ce privește susținerile acestuia în sensul că își desfășura activitatea în conformitate cu ordinul de deplasare nr. 326/20.01.2014, instanța rețin ca pertinente observațiile intimatei sub aspectul duratei de deplasare pentru care a fost emis, respectiv 20.01.2014, în timp ce fapta reținută în sarcina sa a fost constată în data de 28.01.2014.

Ca răspuns la întâmpinare, petentul a depus un alt ordin de deplasare, din data de 28.01.2014, din care rezultă că este delegat pentru colectare de fonduri, însă acesta are același număr -326-cu cel emis anterior. Este evidentă așadar lipsa de veridicitate a afirmațiilor sale, ordinul de deplasare din data de 20.01.2014 nu putea să aibă același număr cu cel eliberat 8 zile mai târziu,

De asemenea, instanța a reținut că, în niciuna dintre delegații nu este stabilită locația și nu este cuprinsă mențiunea cazurilor sociale sus menționate, iar colectarea de fonduri pe stradă nu concordă cu locul de muncă al petentului astfel cum este stabilit în contractul de muncă. Nu a probat petentul existența cazurilor sociale pentru care susține că a procedat la colectare de fonduri, prin înregistrarea lor în evidența asociației. Ca atare, în lipsa unor documente valabile, în mod just organul constatator a reținut în sarcina petentul fapta prevăzută de art. 2 pct. 3 din Legea 61/1991.

Apreciind față de actele dosarului că starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petentul nefăcând dovada contrarie celor consemnate, va respinge ca nefondată cererea privind anularea procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește cererea subsecventă privind aplicarea sancțiunii avertisment, pe considerentul gradului de pericol social redus al faptei, instanța urmează să o respingă cu motivarea că fapta petentului, în circumstanțele mai sus descrise, nu se circumscrie dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001.

Potrivit textului de lege enunțat, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei și se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. În cauză, petentul a fost anterior avertizat de agentul constatator însă acesta și-a continuat activitatea ignorând ordinea de drept, astfel că scopul legii nu mai poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni cu avertisment dată fiind atitudinea sa contravențională.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen apelantul – petent C. B., solicitând în principal anularea procesului-verbal contestat cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului s-a arătat că, în cursul zilei de 28.01.2014 în jurul orei 16,30, se afla în V., în delegație de serviciu, având sarcina de a proceda la colectare de fonduri în favoarea asociației la care lucrează cu scopul soluționării unor cazuri sociale legal înregistrate în evidențele asociației. Pe durata activității sale a operat mai multe încasări în cuantum de câțiva lei fiecare de la persoane impresionate de cazurile sociale asistate și dispuse să participe la soluționarea lor, emițând chitanțe pe numele donatorului pentru fiecare sumă colectată.

Totodată, a învederat instanței investite cu soluționarea plângerii contravenționale că este încadrat în muncă pe durata nedeterminată conform contractului de muncă depus la dosar, în funcția de casier încasator, respectiv că se afla în locația consemnată anterior în baza unui ordin de deplasare( delegație de serviciu).

În mod eronat instanța de judecată face distincție între funcția de casier încasator și activitatea de a pretinde și obține suma de bani de la trecători, deși consemnează prin sentința că era în delegație de serviciu cu scopul de a desfășura astfel de activități.

Instanța trece peste norma legală aplicabilă în cauză conformă căreia se pedepsește fapta de a apela în mod repetat la mila publică săvârșită de o persoană aptă de muncă.

Instanța refuză să constate că este la prima astfel de abatere( lipsește elementul repetitiv), că prezintă un cazier contravențional impecabil, respectiv că actele și sumele de bani aflate asupra sa au fost verificate de agentul constatator și au coincis .

Soluția apelată nu are legătură cu practica instanțelor de judecată,în spețe similare( invocă Sentința nr. 495/17.03.2014 a Judecătoriei Reșița), practica ce valorifica în interesul petentului tocmai aspectele criticabile în cazul acestei soluții.

Apelul este legal timbrat( f.6).

Intimatul a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal atacat cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.3 pct.3 din Legea nr.61/1991, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 28.01.2014 în jurul orelor 16,30 pe . V., a apelat la mila publicului, sub pretextul că este membru al Asociației „Dreptul la Viață 2010”.

Criticile invocate de apelant, prin apelul de față sunt neîntemeiate, Astfel că, instanța a reținut în mod just că în ceea ce privește fapta și sancțiunea aplicată, procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art.16 din OG. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal se constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acestuia atâta timp cât nu a putut face dovada că în data de 28.01.2014 se află în delegație în localitatea V., delegația prezentată purtând același număr cu delegația emisă pentru data de 20.01.2014, delegație care nu menționa locația.

Criticile formulate prin prezentul apel sunt neîntemeiate.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat o soluție temeinică și legală.

În consecință, în temeiul art. 480 Codul de procedură civilă, apelul apelantului – reclamant, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelantul petent C. B., împotriva sentinței civile nr. 2613/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. L.-M. S. D.

GREFIER,

SÎNA E.- D.

Red.SD /dact.DL/4ex.

15.05.2015( judec.fond P. I. R.).

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul HUNEDOARA