Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 819/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 29/278/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 819/A/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05.2015

PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR

S. D. - JUDECĂTOR

SÎNA E. D. - GREFIER

Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanta petentă . SRL și apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1960/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosarul nr._ /2013 (judecător fond D. G. V.).

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se prezintă avocat R. C. pentru apelanta petentă, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța față de lipsa intimatei, lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se prezintă avocat R. C. pentru apelanta petentă, lipsă fiind intimata.

Se constată că prin serviciul registratură, apelanta petentă a depus la dosar o adresă din care rezultă că în dosarul nr. 760/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, s-a dispus prin ordonanță începerea urmării penale inrem referitor la plângerea formulată împotriva numiților L. P.; M. N., C. G. și D. C., sub aspectul infracțiunii de abuz referitor la precocesul verbal seria_ încheiat la 24.12.2013. De asemenea se mai arată că din informațiile pe care le deține de la Poliția Municipiului Petroșani, rezultă că dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, în vederea începerii urmăririi penale inpersonam, urmând ca în termen util și rezonabil să comunice instanței numărul și conținutul ordonanței.

Instanța pune în vedere reprezentantei apelantei petente să depună la dosar dovezi în susținerea celor afirmate prin adresa depusă pentru acest termen de judecată.

Reprezentanta apelantei petente învederează instanței că nu este în măsură să depună dovezi în acest sens, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen.

Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta apelantei petente, având în vedere că în cauză s-au acordat mai multe termene pentru a se depune la dosar dovezi din care să rezulte că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva personalului care a efectuat controlul.

Instanța acordă cuvântul, reprezentantei apelantei petente pe cererea de suspendare formulată de către aceasta.

Reprezentanta apelantei petente solicită ca în baza dispozițiilor art. 413 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, să se dispună suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea plângerii penale.

Instanța deliberând asupra cererii de suspendare formulată de reprezentanta apelantei petente, o respinge, având în vedere că aceasta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva personalului care a efectuat controlul la societatea sancționată.

Reprezentanta apelantei petente arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Instanța raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta apelantei petente solicită admiterea apelului în sensul modificării în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate și în principal anularea procesului verbal contestat ca fiind nul, exonerarea petentei de la plata amenzii, restituirea sumelor confiscate și înlăturarea măsurii complementare privind suspendarea activității societății petente, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, înlăturarea măsurii complementare și restituirea sumei de 37.574 lei confiscate, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de apel.

În susținerea cererii de apel, mai învederează instanței faptul că, procesul verbal contestat este lovit de nulitate, întrucât administratorul societății este cetățean iranian și i s-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 din CEDO, nefiindu-i pus la dispoziție un translator. De asemenea mai arată că, din declarația martorei Kecsedi R., rezultă că la rubrica obiecțiuni din procesul verbal, chiar ea a scris: nu am obiecțiuni ci nu administratorul societății. Nota explicativă a administratorului a fost scrisă de către casieră.

Arată că suma de 37.574 lei găsită în urma controlului, era rezultatul unui contract de vânzare cumpărare, din actele contabile a societății nu rezultă acest surplus. D. suma de 1500 lei reprezintă prejudiciu, întrucât părțile nu aveau asupra lor cărțile de identitate, operațiunea urmând a se efectua la prezentarea acestora. Totodată mai arată că societatea nu a mai fost sancționată până în prezent.

Față de apelul declarat de apelanta intimată, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1960/2014 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SSC N. E. Value SRL, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.

S-a redus cuantumul amenzii contravenționale de la_ lei la 8000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că plângerea a fost depusă, la instanța de către petentă la data de 07.01.2014, în termenul legal prevăzut de art. 25 și 31 din O.G. ni. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.12.2013, comisarii aparținând instituției intimate au constatat cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente situat în Petroșani, ., .. Hunedoara în data de 24.12.2013, că nu s-au emis bonuri fiscale specifice activității de schimb valutar pentru toate tranzacțiile aferente activității de schimb valutar, fiind constatat un plus în casă nefiscalizat de_ lei, 100 dolari canadieni, 91.000 forinți, 50 lire sterline, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care fac parte agenții constatatori, datele de identificare a persoanei juridice, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul verbal a fost semnat de către agenții constatatori, fiind astfel îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Cât privește motivul de nulitate invocat de petentă, respectiv faptul că administratorul petentei nu a fost asistat de un translator autorizat se dovedesc a fi neîntemeiate având în vedere că acesta este rezident pe termen lung (fila 12) ceea ce naște prezumția că este cunoscător al limbii române cel puțin la un nivel satisfăcător deoarece potrivit art. 71 alin. (1) lit. e OUG nr. 194/2002 dreptul de ședere pe termen lung poate fi acordat străinilor care cunosc limba română cel puțin la acest nivel verificat pe baza interviului astfel cum prevede art. 72 alin. 2 OUG nr. 194/2002. Pe de altă parte, din chiar declarația martorei Kecsedi R. Melisa rezultă faptul că într-adevăr administratorul petentei nu știe să scrie sau să citească în limba română, dar înțelege limba română (fila 89) astfel că toate garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 din CEDO au fost respectate.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, dar și că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul art. 20 alin. (2) din legea fundamentală.

Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art. 249 Cod de procedură civilă, cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească. În cazul de față, petenta nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind răsturnată. Prin chiar apărările sale, petenta nu a negat existența plusului în casă în sumă de 37.574 lei, 100 dolari canadieni, 91.000 forinți, 50 lire sterline pentru care au fost emise bonuri fiscale. Declarațiile martorilor – angajați ai societății petente în calitate de casieri, sunt insuficiente pentru a răsturna prezumția de temeinicie în condițiile în care au confirmat existența în casă a unor sume de bani pentru care nu au emis bonuri fiscale.

Petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, împrejurarea că în acea zi clienții au refuzat să prezinte actul de identitate, fiind clienți fideli nu îndeplinește trăsăturile unei forțe majore ori a cazului fortuit cu atât mai mult cu cât potrivit Ordinului nr. 664/14.05.2013 operațiunile de vânzare cumpărare de valută pentru persoanele fizice se realizează în mod exclusiv pe bază de documente de identitate. Totodată nu se reține vreo influență asupra constatării faptei contravenționale a faptului că suma de_ lei se afla într-un seif despre care se susține că ar fi administratorului petentei, în condițiile în care acces la acel seif avea inclusiv casiera audiată în calitate de martor. Nici contractul de vânzare cumpărare depus la fila 13 nu poate avea vreo înrăurire asupra caracterului contravențional în condițiile în care prețul stipulat în acesta este de 80.000 lei, iar în seif a fost găsită suma de 37.574 lei, sumă care ar fi putut proveni din orice altă tranzacție.

Așadar rezultă fără echivoc că petenta nu și-a îndeplinit obligația de a emite bon fiscal pentru fiecare tranzacție clienților persoane fizice, suma de 37.574, 100 dolari canadieni, 91.000 forinți și 50 lire sterline reprezentând contravaloarea unor bonuri nefiscalizată în aparatul electronic de marcat fiscal instalat la punctul de lucru al societății, fiind sancționată potrivit art. 11 lit. b OUG nr. 28/1999 cu amenda în cuantum de 10.000lei. În consecință, fapta se îndeplinește cumulativ cele patru extrase prin interpretarea din dispozițiile art. 1 din OG. 2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Astfel, se constată că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorilor sociale ocrotite prin normele legale, este prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție.

În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în cadrul procesului-verbal pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, art. 5 alin. (5) din O.G. 2/2001aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin. (3) din același act normativ prevede sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.

Ca urmare, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii aplicată corespunde gradului de pericol social al faptei, fapta fiind considerată a prezenta gravitate de către legiuitor.

Instanța a reținut că în speța de față nu este oportună și justificată aplicarea sancțiunii avertismentului, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, scopul urmărit fiind evident eludarea dispozițiilor legale referitoare la plata contribuțiilor sociale (asigurări de sănătate, șomaj, asigurări sociale, etc.) cu consecințe în privința bugetului de stat, prin aceasta încălcându-se ordinea de drept ce este obligatoriu a fi respectată așa cum rezultă din dispozițiile textelor legale amintite.

Cu toate acestea sancțiunea amenzii de_ lei (maximul prevăzut de lege) nu a fost individualizată potrivit criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, fiind una excesivă. Astfel, față de împrejurarea că nu există dovezi că petenta ar mai fi fost sancționată pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură, instanța apreciază că o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege, în sumă de 8000 lei, corespunde scopului sancțiunilor contravenționale, fiind suficientă pentru corectarea conduitei petentei. Sancțiunea suspendării activității urmează a fi menținută, nefiind posibilă reindividualizarea acesteia în condițiile în care art. 14 alin. (2) OUG nr. 28/1999, care o instituie, care un caracter imperativ, iar confiscarea sumelor care nu au putut fi justificate va fi menținută în baza art. 11 alin. (3) OUG nr. 28/1999.

Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională, va reduce cuantumul amenzii contravenționale de_ lei la 8.000 lei pentru contravenția prevăzută de art 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen apelanta petentă . SRL solicitând modificarea hotărâri în sensul admiterii plângerii în principal, anularea procesului verbal atacat, exonerarea petentei de la plata amenzii, restituirea sumelor confiscate, înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare și restituirea sumei de_ lei.

În motivarea apelului s-a arătat că soluția dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală și mult prea drastică în raport cu gravitatea faptei.

Potrivit jurisprudenței CEDO și anume concluziile CEDO în cauza Ziliberberg vs. M. din 01.02.2005, examinarea cauzelor administrative, urmează să fie respectate toate exigențele ce derivă din prevederile art. 6 CEDO, în special dreptul la apărare, dreptul la translator, dreptul de a prezenta probe, dreptul la o hotărâre motivată din partea organului care s-a expus asupra cazului.

Făcând astfel o comparație între dreptul penal și regimul contravențiilor se poate observa că petentului i-a fost îngrădit, atât dreptul la apărare, cât și la un translator, deoarece administratorul societății se exprimă foarte greu, necunoscând și neînțelegând limba română, motiv pentru care consideră că procesul verbal este lovit de nulitate.

Chiar dacă administratorul societății petente, cetățean străin, are permis de ședere pe termen lung și chiar daca acesta poate fi acordat străinilor care cunosc limba română, intimata avea obligația certă de a-i pune la dispoziție administratorului un translator autorizat, motiv pentru care, față de aspectele mai sus învederate, acestuia i-a fost îngrădit dreptul la un translator, nefiind respectate prevederile art. 6 CEDO.

Demn de luat în seamă este și faptul că martora Kecsedi R. a declarat la rubrica obiecțiuni din procesul verbal, că ea a scris „Nu am obiecțiuni” ci nu administratorul societății. Nota explicativă a administratorului a fost scrisă tot de casiera societății, ceea ce dovedește încă o dată că administratorul nu cunoaște foarte bine limba română, mai ales termenii juridici specificați în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Prejudiciul a fost unul redus, de doar 1500 lei deoarece, așa cum a declarat și casiera societății, lirele, forinții și dolarii canadieni au fost încasați la data de 24.12.2013, până la ora 10:00 - data și ora efectuării controlului, de la trei persoane cunoscute petentei, care la acel moment nu dețineau cărțile de identitate, însă în cursul aceleiași zile urmau să le prezinte, însă avem în vedere că era ajunul Crăciunului s-au efectuat tranzacțiile în acest mod, motiv pentru care schimbul valutar s-a efectuat fără emiterea unor chitanțe, aspect recunoscut de petentă, dovedindu-și încă o dată buna-credință.

Referitor la suma de 37.574 lei, aceasta a fost incorect confiscată de intimată deoarece erau banii administratorului proveniți din vânzarea unor imobile pe care îi depozitase într-unul din seifurile existente la punctul de schimb valutar iar starea de fapt cu privire la proveniența acestei sume de bani nu a fost corect stabilită de instanța de fond, aceasta fără alte explicații invocând principiul latin actori incumbit probatio, deși din probele administrate – declarațiile martori și înscrisuri rezultă în mod indubitabil modul dobândirii acestei sume de bani.

Este cert că acești bani proveneau din vânzarea imobilului înstrăinat de administrator conform actului de vânzare-cumpărare deoarece administratorul societății obișnuia să își depoziteze banii și bunurile de valoare în seiful lui personal existent la sediul societății. Mai mult, alături de suma de 37.574 lei se afla și înscrisul autentic ceea ce dovedește încă o dată că banii erau ai administratorului și erau rezultați exclusiv din contractul atașat. Motivarea instanței de fond că acces la acel seif avea inclusiv casiera audiată în calitate de martor nu are nici un fel de relevanță sub aspect procesual atât timp cât acești bani nu erau rezultatul unor activități comerciale iar casiera în acest caz nu avea alte obligații profesionale privind declararea acestei sume. Declarația acesteia nu face altceva decât să stabilească cu exactitate că banii erau rezultatul unei tranzacții comerciale care exced răspunderea contravențională și nu îndeplinesc trăsăturile dispozițiilor art. 1 din O.G. 2/2001 pentru ca petenta nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege întrucât nu avea nici un interes în acest sens atâta timp cât avea reprezentarea faptului că nu încalcă sub nicio formă dispozițiile legale în materie. Faptul că într-un seif s-a găsit exclusiv suma de_ lei, iar celelalte sume de bani se aflau într-un alt seif, în condițiile în care valoarea contractului era de_ lei dovedește încă o dată buna credință a petentei deoarece acesta nu a urmărit altceva decât protejarea sumei prin depozitarea acesteia în seiful său personal.

Nici din actele contabile nu rezultă acest surplus în gestiune în ce privește suma de_ lei astfel că în condițiile date nu este dovedit mai presus de orice îndoială că suma în cauză ar proveni din tranzacții valutare nefiscalizate.

În practică se remarcă faptul că intimații abuzează prin aplicarea de amenzi contravenționale chiar și celor mai neînsemnate contravenții, fără a ține cont de faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

Având în vedere acest circuit economic în care sunt implicate societățile din România, există posibilitatea unei scăpări așa cum a existat în cazul petentei. O astfel de omisiune vădit neimportantă sub aspectul consecințelor nu ar trebui tratată de organele abilitate prin prisma aplicării unei sancțiuni pecuniare atât timp cât există posibilitatea aplicării unor astfel de sancțiuni cum ar fi avertismentul, lucru care raportat la activitatea desfășurată de societate reprezintă o soluție în conformitate cu legea și interesele societății.

Aplicarea unei astfel de sancțiuni în condițiile în care petenta nu a fost niciodată implicată într-un conflict de acest gen mai ales că sancțiunea privește o singură persoană, apreciem că nu corespunde scopului legii care o prevede și nu este în măsură să rezolve în mod obiectiv acest incident.

Dimpotrivă, există posibilitatea ca amenda stabilită să destabilizeze activitatea societății și să conducă la consecințe dintre cele mai grave, lucru care opinează că nu este justificat atât timp cât prin activitatea prestată, petenta nu a făcut altceva decât să asigure locuri de muncă angajaților și implicit să contribuie la consolidarea bugetului statului.

Petenta nu a fost niciodată sancționată pentru fapte de acest gen, lucru ce dovedește că nu obișnuiește și nu efectuează astfel de activități care să aducă atingere valorilor sociale ocrotite de normele în materie. În ceea ce privește prejudiciul de 1500 lei în valută – acesta este unul redus, societatea nu are datorii la stat, este de bună credință și nu a încercat niciodată eludarea legii însă sancțiunea aplicată în raport cu fapta săvârșită este foarte drastică, instanța de fond având posibilitatea aplicării unei sancțiuni cu avertisment, exonerând petenta de la executarea sancțiunii complementare a suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni, menținând în rest măsura confiscării sumelor de bani în valută conform practicii Judecătoriei D., reținută prin sentința civilă nr. 1936/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ .

În drept: invocă dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. 2/2001 actualizată, art. 466 Din codul de procedură civilă, art. 468, 470 471 din cod de procedură civilă.

Apelul este legal timbrat (fila 17).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel și apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii .

În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a admis în parte plângerea petentei, apreciind pe de-o parte că: „sancțiunea amenzii aplicată corespunde gradului de pericol social al faptei, fapta fiind considerată a prezenta gravitate de către legiuitor” iar pe de altă parte: „în speța de față nu este oportună și justificată aplicarea sancțiunii avertismentului (…), iar cu toate acestea sancțiunea amenzii de_ lei (maximul prevăzut de lege) nu a fost individualizată potrivit criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001”.

Instanța de fond în mod greșit a reținut că atunci când s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la reducerea cuantumului sancțiunii amenzii în cuantum de_ lei la 8000 lei, neținând seama de faptul că echipa de a dat dovadă de clemență, în raport cu pericolul social al unor astfel de fapte care se circumscriu domeniului reglementat, respectiv, fiscal, având în vedere că prin procesul verbal de contravenție dedus judecății, în sarcina intimatei au fost reținute două fapte săvârșite de către aceasta.

Chiar dacă minimul amenzii stabilit de lege reprezintă o sumă relativ de mare și pentru un comerciant profesionist, însă aceasta este stabilită având în vedere un scop legitim, respectiv impunerea unei discipline fiscale cu atât mai mult necesară în contextul economic prezent, precum și lupta împotriva fenomenului evaziunii fiscale.

Mai mult decât atât, sumele excesiv de mari care nu au putut fi justificate în condițiile OUG nr. 28/1999 republicată, respectiv, sumele în valoare de_ lei, 100 dolari canadieni, 91.000 forinți și 50 lire sterline, numai pentru o singură zi.

De altfel, chiar instanța de fond a apreciat faptul că, intimata nu și-a îndeplinit obligația de a emite bon fiscal pentru fiecare tranzacție clienților, iar sumele mai sus arătate, reprezintă contravaloarea unor bunuri nefiscalizate cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscalizat, instalat la punctul de lucru al societății.

Instanța de fond când a analizat pericolul social al faptei s-a raportat la o singură zi, respectiv ziua controlului, în timp ce pericolul social al faptei se raportează și la alte criterii cum ar fi necesitatea asigurării disciplinei fiscale pe toată perioada de activitate a operatorului economic sau necesitatea eradicării fenomenelor fiscale nelegale.

În drept: își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 466 și art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă, ale OUG nr. 28/1999 republicată și ale OG 2/2001 modificată și completată.

Apelul apelantului intimat este scutită de plata taxei de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Petenta S.C. N. E. Value SRL a fost sancționată prin procesul verbal atacat cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 reținându-se în sarcina acesteia că nu a emis bonuri fiscale specifice activității de schimb valutar pentru toate tranzacțiile aferente activității de schimb valutar, fiind constatat un plus în casă nefiscalizat de_ lei, 100 dolari canadieni, 91.000 forinți, 50 lire sterline.

Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză și făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 a redus sancțiunea amenzii de la_ la 8000 lei.

Criticile formulate de apelanta petentă sunt neîntemeiate, petentul are permis de ședere pe termen lung în România, astfel se consideră că acesta cunoaște limba română, iar raportat la împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina apelantei petente, instanța de fond corect a procedat la reducerea amenzii aplicate de la_ lei la 8000 lei.

Deși se formulează critici de apelanta intimată cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999, se constate că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 21 alin (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie „proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal ” iar potrivit art. 5 alin. (5) din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile apelate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările faptei, faptul că sancțiunea a fost disproporționată raportat la gradul de pericol social al faptei, aceasta constituie motiv întemeiat de reindividualizare a sancțiunii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, raportat la art. 3041 Cod proc. civ, văzând și dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondate apelurile formulate de către apelantul petent și apelantul intimat le va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile introduse de către apelantul petent . SRL și apelantul intimat ANAF împotriva sentinței civile nr. 1960/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 mai 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A. L. M. S. D.

GREFIER

SÎNA E. D.

4 ex./19.06.2015

S.D./M.D.F.

(judecător fond D. G. V.)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul HUNEDOARA