Pretentii. Sentința nr. 305/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 305/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 4170/97/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 305/CA/2015
Ședința publică din data de 11 martie 2015
PREȘEDINTE: I. M. - judecător
B. D. A. - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ introdusă de către reclamantul A. A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Serviciul Fiscal Municipal Petroșani și Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanțe că, la data de 11.03.2015, prin Serviciul Registratură, reclamantul prin reprezentant convențional, avocat P. I. D., a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei și în lipsă, după care:
Instanța constată că actele dosarului sunt suficiente pentru soluționarea cauzei și că reclamantul a solicitat judecarea și în lipsă, motiv pentru care reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate prin întâmpinarea precum și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub numărul unic de dosar_ din 08.05.2013, reclamantul A. A. a solicitat obligarea pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 3514 lei reprezentând taxa de poluare achitată la data de 19.05.2009 la Trezoreria Municipiului Hunedoara cu chitanța . nr._ de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei, calculate începând cu data plății și până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat un autovehicul provenit dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite o taxă specială, care este nelegal percepută, fiind contrară dreptului Uniunii Europene.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 39 lei (f. 18) taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Hunedoara în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Hunedoara a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității lor procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată. În motivarea întâmpinării sale, pârâta a arătat, în esență, că: acțiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obligatorie în cauză, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor Deciziei nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că cererea reclamantului nu se întemeiază pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din Codul de procedură fiscală; Administrația Finanțelor Publice Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este un simplu încasator al taxei a cărei restituire se solicită, aceasta constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu, în gestiunea Administrației F. pentru Mediu; în cauză nu poate fi vorba de o discriminare, întrucât O.U.G. nr.50/2008 prevede același algoritm de calcul al taxei atât pentru autoturismele produse sau achiziționate din România, cât și pentru cele achiziționate din import, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a autoturismului, astfel că nu poate fi reținută incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților europene; asupra Legii nr.9/2012 nu a fost admisă vreo excepție ne neconstituționalitate și nici nu a fost invalidată de organele cu drept de decizie din Comunitatea Europeană, iar aceasta se aplică unitar, indiferent de proveniența autovehiculului; regimul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 a înlocuit, în fapt, regimul accizelor, prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import; incidența în cauză a prevederilor art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene este inexistentă, având în vedere că taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene; în ce privește cererea de obligare la plata dobânzii legale, aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă nici în forma cea mai ușoară pentru faptul generator al plății; referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, și aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că nu se poate imputa pârâtei o culpă procesuală, plata efectuată având caracter voluntar. În drept, pârâta a invocat prevederile art.109 alin.2 din Codul de procedură civilă, art.7 și art.8 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.9/2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse în dosar .
Procedând la soluționarea cauzei, instanța va analiza, mai întâi, potrivit art.137 alin.(1) din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate, iar apoi fondul cauzei.
În examinarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâte motivată prin lipsa procedurii prealabile obligatorii, se vor avea în vedere, mutatis mutandis, dispozițiile și considerentele Deciziei nr.24/2011, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit acestei decizii (punctul 2 al dispozitivului): „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod”. Prezenta cauză are drept obiect solicitarea reclamantului de restituire a taxei de poluare, pe care pretinde că a plătit-o fără să o datoreze și ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar motivul pentru care reclamantul s-a adresat instanței este refuzul, nejustificat, de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, în primul rând demersul judiciar al reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din Codul de procedură fiscală, fiind, astfel exceptat de la obligativitatea parcurgerii procedurii de contestare prevăzută de art. 7 și art.10 din Legea nr.9/2012, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, iar în al doilea rând, în mod evident acțiunea are drept scop cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu, acest refuz nejustificat având caracterul unui act administrativ asimilat, caz în care, potrivit art.7 alin.(5), citit împreună cu art.2 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, procedura prealabilă nu mai are caracter obligatoriu (în același sens, a se vedea considerentele Deciziei nr.24/2011, mai sus menționate).
În consecință, întrucât în cauză nu este obligatorie parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, instanța reține că, în ce privește debitorii obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG.50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art. 1 alin.(1) din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie, conform aceluiași act normativ (art.5 alin.1), de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin.2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru Mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât organul fiscal ,cât și Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, problema de drept care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Pentru elucidarea acestor aspecte, și pentru a înțelege exact intenția legiuitorului cu ocazia adoptării actului normativ analizat, instanța observă că în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 este menționat, în mod expres, faptul că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, una dintre consecințe ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate s-a urmărit, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja într-un alt stat membru.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa de poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
În speță, din cuprinsul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 - cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe - la o nouă înmatriculare - taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați - din punct de vedere fiscal - să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit și mai evidentă, întrucât a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi - Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 ( fiind cunoscut că industria auto din România produce autoturisme cu aceste caracteristici tehnice) - care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, situație în care consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează, astfel, producția internă, aspect ce reiese explicit din preambul O.U.G. nr. 208/2008 și 218/2008, potrivit căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
De altfel, la data de 25.06.2009, Comisia Europeană a emis un comunicat de presă prin care confirmă caracterul protecționist al prevederilor OUG nr. 50/2008, arătând că „legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi” și că „criteriul - primei înmatriculări - nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor [...] iar în anumite cazuri ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre”.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Taxa pe poluare solicitată de autoritățile române reclamantului – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către acesta din alt stat membru al Uniunii Europene - contravine prevederilor art. 90 din Tratat (în vigoare până la data de 01.12.2009, când a fost înlocuit de TFUE – art.110).
Prin efectul dispozițiilor art. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative coroborate cu cele ale H.G. nr. 529/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost înființată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în subordinea căreia este organizată și funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, serviciile fiscale municipale și orășenești și birourile fiscale comunale.
În temeiul dispozițiilor art. 10, alin.4 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, „Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor alin.(3), preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora”.
Prin urmare, constatând că taxa de poluare a fost calculată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente, refuzul soluționării cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și, în consecință, va obliga, pârâtele să restituie reclamantului suma de 3514 lei, reprezentând taxă de poluare provenită de la autovehicule, achitată de reclamant potrivit chitanței depuse la dosar (fila 7), la care se adaugă dobânda fiscală calculată de la data plății, respectiv 19 mai 2009, și până la data restituirii efective, potrivit Hotărârii Curții (Camera a treia) din 18.04.2013.
Prin această Hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, reținându-se că această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei, cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel,în principiu în perioada cuprinsă între data plății și data restituirii acesteia.
Având în vedere prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâtele căzute în pretenții vor fi obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 539 lei reprezentând 39 lei - taxă judiciară de timbru (f.18) și 500 lei - onorariu de avocat (f. 30).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
Admite acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamantul A. A., cu domiciliul procesual ales la avocat P. I. D. în municipiul Hunedoara, ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara –Serviciul Fiscal Municipal Petroșani cu sediul în D., .. H3, parter, jud. Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp. A,sector 6.
Obligă pârâtele la restituirea reclamantului suma de 3514 lei, achitată cu titlul de taxa pe poluare pentru autovehicule, să achite dobânzile fiscale aferente acestei sume începând cu data de 19.05.2009 și până la restituirea ei efectivă precum și suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
I. M. B. D. A.
IM/BDA/25.03.2015
6ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1063/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|








