Pretentii. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 5675/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA NR. 13/CA/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ 8 IANUARIE 2015

PREȘEDINTE: B. D. - judecător

C.-A. A. - grefier

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. I. B. împotriva pârâților D. Timișoara- AJFP Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu București, pentru restituire taxă de poluare.

La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra acțiunii de față, se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ reclamantul C. I. B. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții D. Timișoara- AJFP Hunedoara și Adminitrația F. pentru Mediu să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.779 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, inclusiv dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul arată, în esență, că a achiziționat din spațiul comunitar, un autoturism second–hand pentru care a achitat taxa pe poluare cu chitanța .>TS3B nr._/07.12.2011.

Reclamantul mai arată că prevederile OUG 50/2008 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, că asupra încălcării art. 90 din Tratat s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin mai multe hotărâri.

Cererea s-a timbrat cu suma de 278 lei taxă judiciară de timbru.

Pârâta D. Timișoara prin AJFP Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal pentru capătul de cerere prin care se solicită restituirea taxei de poluare.

Pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că acțiunea este neîntemeiată și nefondată susținând că taxa a fost calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie; că taxa de poluare nu contravine disp.art.90 din Tratat, întrucât nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului; că taxa a fost calculată conform normelor legislative ce sunt emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție; că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; că nu a fost admisă nici o excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.

În drept, s-au invocat prev.art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 și OUG 50/2008.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Excepția de inadmisibilitate.

Acțiunea de față are ca obiect restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare,față de faptul că taxa contravine normelor legale precum și legislației comunitare.

Temeiul cererilor de restituire al taxei îl constituie refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate nelegalitate ce derivă din incompatibilitatea dreptului intern cu dreptul comunitar (art. 110 TFUE).

Ca atare îndeplinirea procedurii prealabile se impune cu caracter de obligativitate numai în măsura in care se intenționează să se conteste cuantumul taxei situație în care se va urma procedura administrativă prev.de art. 7 din OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205- 218 C.pr.fiscală, ceea ce nu este cazul în speță .

Așadar în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu se aplică procedura de contestare ca și procedură prealabilă,motiv pentru care excepția de inadmisibilitate invocată urmează a fi respinsă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive. D. fiind că reclamantul a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită în cauză la organul fiscal, respectiv pârâta nr. 1, se constată că este justificată calitatea procesuală pasivă a acesteia, motive pentru care în temeiul art.137 alineat 1 Cod prc.civ., instanța va respinge și această excepție.

  1. Istoricul cauzei.

Reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar autoturismul second-hand marca Iveco și pentru înmatricularea acestuia a fost obligat la plata taxei pe poluare.

La data de 07.12.2009 reclamantul a efectuat această plată.

2. Reglementări incidente

Problema de drept care se ridică in cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant, de plata taxei pe poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

2.1. Reglementări comunitare

Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

2.2. Reglementări interne

Potrivit OUG nr. 50/2008pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).

OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 218/2008 în vigoare din 15.12.2008, care în art. III arată că autovehiculele cu normă de poluare Euro 4 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.

OUG nr. 218/2008 nu respectă art. 110 din TFUE de vreme ce anumite mașini par și sunt suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. Scutirea acordată în temeiul acestei ordonanțe nu se bazează pe criterii obiective tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. Acest fapt a fost considerat incompatibil cu art. 110 din TFUE și prin urmare la 26 iunie 2009 Comisia a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insistă ca România să modifice aceste prevederi controversate.

Așadar, Comisia a fost informată cu privire la existența OUG nr. 117/2009 de abrogare a scutirii acordate în temeiul OUG nr. 218/2008.

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit și mai evidentă, întrucât a fost înlăturată taxa pe poluare pentru autoturismele noi - Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 ( fiind cunoscut că industria auto din România produce autoturisme cu aceste caracteristici tehnice) - care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, situație în care consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează, astfel, producția internă, aspect ce reiese explicit din preambul O.U.G. nr. 208/2008 și 218/2008, potrivit căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.

Pe de altă parte Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza T. C-420/09 T. c Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 RFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

În opinia CJCE autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” apel acestuia în sensul articolului 110 TFUE, iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.

Rezultă așadar că OUG nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismele deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.

În concluzie, OUG nr. 50/2008 în forma inițială îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.

Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d cod procedură fiscală, la cererea acestuia.

Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamanta este îndreptățită și la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 cod procedură fiscală, de la data formulării cererii de restituire a taxei.

Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Tribunalul reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.

Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.

În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.

Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu D. Timișoara prin AJFP Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu.

3. Soluția instanței cu privire la cererea reclamantului.

Întrucât taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantului–pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat-contravine prevederilor art. 110 din Tratat, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâților la restituirea către reclamant, a sumei de 2.779 lei achitată la data de 07.12.2011 la care se adaugă dobânda fiscală prev. de art.124 C.pr.fiscală începând cu data de 07.12.2011 data achitării taxei de poluare.

Văzând și art. 451 cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. I. B., cu domiciliul procesual ales ca C..Av.J. M. din D., ..C, jud Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în D., ., nr.30, jud. Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, sector 6.și în consecință:

Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2.779 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii fiscale de la data de 07.12.2011 până la data plății efective.

Obligă pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu București să plătească reclamantei suma de 1.178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 08.01.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

B. D. C.-A. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul HUNEDOARA