Pretentii. Sentința nr. 275/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 275/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 6660/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.

DOSAR NR._

SENTINȚA NR. 275/CA/2015

Ședința publică din data de 09 martie 2015

PREȘEDINTE: B. M. S. - judecător

B. D. A.- grefier

Pe rol se află soluționarea cauzei în contencios administrativ formulată de către reclamanta M. M. A. în contradictoriu cu pârâtele S. F. Municipal B. prin D.G.R.F.P. – Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 9.03.2015, prin S. Registratură, reclamanta prin avocat Gruieț C., a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei și în lipsă.

Instanța procedează, din oficiu, la verificarea competenței în sensul art. 131 al. 1 Cod pr. civ. și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 Cod pr. civ. raportat la art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare și anume excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal și pe fondul cauzei.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra acțiunii, constată:

Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub numărul_, reclamanta M. M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, în numele și pentru S. F. Municipal B., S. F. Municipal B. și Administrația F. pentru Mediu obligarea acestora la restituirea sumei de 3052 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, achitată conform chitanței . nr._/14.XII.2010, precum și a dobânzii fiscale aferente, dobânda calculată începând cu data plății, respectiv, 14.XII.2010 și până la data restituirii efective, conform art. 120 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat din Germania un autoturism marca Renault tip JA/1J05/Megane, norme poluare E3, fabricat în anul 2001, nr. de identificare VF1JAOBO_, data primei înmatriculări fiind 27.09.2001.

La data de 14.XII.2010, în vederea înmatriculării autoturismului în România, a fost nevoită să achite către Ministerul Finanțelor Publice – Trezoreria B. o taxă pe poluare, în cuantum de 3052 lei, cu titlu de taxă pe poluare.

Taxa pe poluare nu este conformă cu dispozițiile fostului art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene care prevede că „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Cu referire la art. 148 din Constituția României care stabilește că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile aliniatului 2 (alin.4), reclamanta a mai arătat că Statul Român este obligat să restituie atât cuantumul taxei pe poluare, cât și dobânzile aferente acesteia, începând de la data plății sale de către contribuabil.

În drept s-au invocat art. 110 din TFUE, art. 148 alin.2 din Constituția României, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 451-art. 453 C.pr.civ., Codul F..

Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru, în sumă de 300 lei. (f.5).

Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, în numele și pentru S. F. Municipal B. a formulat întâmpinare invocând, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile a cărei obligativitate este prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv, art. 8, ce reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, conform căruia, printr-o astfel de acțiune se urmărește anularea unui act administrativ și repararea unui eventual prejudiciu, ceea ce în cauză nu se poate, însă, reține. (f.29).

De asemenea, a invocat și excepția lipsei calității procesuale a organului fiscal, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare învederând faptul că acesta are doar calitatea de simplu încasator al sumei, nefiind și beneficiarul ei.

În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, întrucât nu poate fi vorba de o discriminare, legea stabilind același algoritm de calcul al taxei atât pentru autoturismele produse sau achiziționate din România, cât și pentru cele achiziționate din import, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a autoturismului.

OUG nr. 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, întrucât principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.

De altfel și alte state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, G., Danemarca, Spania).

Regimul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 a înlocuit, în fapt, regimul accizelor, prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import; incidența în cauză a prevederilor art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene este inexistentă, având în vedere că taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.

În ce privește cererea de obligare la plata dobânzii legale și aceasta este nefondată întrucât restituirea de la buget a unei sume se face la cerere și se realizează, în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, însă, restituirea solicitată de reclamantă nu se poate încadra în niciuna dintre situațiile stabilite, prin dispozițiile art. 117 lit.a-h.

Referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și aceasta este neîntemeiată, a mai arătat pârâta, motivat de faptul că nu i se poate imputa nici o culpă procesuală, plata efectuată având caracter voluntar.

În drept s-au invocat prevederile art. 7 și art. 8 din Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 50/2008.

Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri (f.8-f.21).

Procedând prioritar, conform art. 248 C.pr.civ., la examinarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, în numele și pentru S. F. Municipal B., cu referire la dispozițiile art.7, respectiv, art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ tribunalul reține că, urmare a plății taxei de poluare, reclamanta a solicitat prin cererea adresată fostei Administrații a Finanțelor Publice a municipiului B. restituirea taxei, întrucât este discriminatorie și ilegală, raportat la normele de drept comunitar. (f.21).

Având în vedere Decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii) prin care s-a statuat că procedura de contestare, prevăzută de art.7 din OUG 50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei, întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod și constatând că prin cererea de chemare în judecată nu se contestă valoarea taxei și legalitatea acesteia, ci incompatibilitatea cu normele de drept comunitar, ce excede competenței organelor administrativ fiscale, fiind stabilit prin decizia menționată că acesta este atributul exclusiv al instanței, excepția de inadmisibilitate a acțiunii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal se reține că, pentru debitorii obligației de restituire a taxei pe poluare și de plată a dobânzii aferente, sub aspectul legitimării procesuale, sunt relevante atribuțiile delegate, ce circumscriu competența administrativă a autorității publice, în această materie.

În acest sens, prin dispozițiile art.33 al.1 din OG 92/2003, se statuează că, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii, adică Administrația Finanțelor Publice de la domiciliul contribuabilului.

Potrivit OG 92/2003 competența restituirii taxelor necuvenite revine aceluiași organ fiscal.

Taxa pe poluare, instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art. 1 alin.(1) din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie, conform aceluiași act normativ, de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”.

Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

Conform dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv, HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost înființată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în subordinea căreia este organizată și funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca urmare a fuziunii prin absorbție a Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara.

De asemenea, potrivit art. 23 alin.6 din HG nr. 520/2013 „administrațiile finanțelor publice municipale (altele decât cele reședință de județ) și administrațiile finanțelor publice orășenești, din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice se reorganizează în servicii fiscale municipale, respectiv, servicii fiscale orășenești”, în speță, S. F. Municipal B..

În cazul în care, însă, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv, cel al Administrației F. pentru Mediu, care are personalitate juridică.

Așa fiind, instanța constată că au calitate procesuală pasivă atât organul fiscal, cât și Administrația F. pentru Mediu.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamanta a achiziționat din Germania autovehiculul marca Renault tip JA/1J05/Megane, norme poluare E3, fabricat în anul 2001, nr. de identificare VF1JAOBO_, data primei înmatriculări fiind 27.09.2001.

Aceasta a fost obligată în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 să plătească, pentru a putea înmatricula autovehiculul în România, taxa pe poluare.

Conform chitanței . nr._/14.XII.2010, depusă la dosar, reclamata a achitat suma de 3052 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit deciziei de calcul emisă de fosta Administrație a Finanțelor Publice a municipiului B.. (f.15).

Problema de drept care se ridică, în cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă, în temeiul căreia s-a condiționat înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, de plata unei taxe, este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

În acest sens, art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede că: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).

După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, dacă au fost înmatriculate în țară.

Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării, inclusiv din spațiul comunitar.

Pentru lămurirea aspectelor privind conflictul ivit între normele comunitare și dispozițiile interne în materie și pentru a înțelege exact intenția legiuitorului, cu ocazia adoptării actului normativ analizat, instanța reține că, în expunerea de motive, care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 este menționat, în mod expres, faptul că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, una dintre consecințe ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second -hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate, datorită prețului foarte mic.

Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, s-a urmărit, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru.

Era normal ca un astfel de act normativ, având drept scop (declarat) protecția mediului, să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.

Cele reținute conduc, astfel, la concluzia că taxa de poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României.

Ori, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Din cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

De altfel, la data de 25.06.2009, Comisia Europeană a emis un comunicat de presă prin care confirmă caracterul protecționist al prevederilor OUG nr. 50/2008, arătând că „legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi” și că „criteriul - primei înmatriculări - nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor [...] iar, în anumite cazuri, ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre”.

Prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

De asemenea, în cauza C-263/10 N. c/a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice ș.a, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009, respectiv, OUG nr. 117/2009.

În consecință, taxa pe poluare a fost stabilită și încasată de la reclamantă încălcându-se normele dreptului comunitar, considerente pentru care se impune restituirea ei.

Pentru cele ce preced, instanța va admite acțiunea formulată obligând pârâtele S. F. Municipal B., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 3052 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule.

În aplicarea prevederilor art. 124 Cod procedură fiscală, pentru lipsa de folosință a sumei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, reclamanta este îndreptățită și la dobânda aferentă.

Sub acest aspect, se va avea, însă, în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene care în cauza C-565/11 I. a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, ca cel în discuție, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, reținându-se că această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei, cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, între data plății și data restituirii acesteia.

Prin urmare, pârâtele vor fi obligate să plătească dobânda fiscală, aferentă sumei de 3052 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, începând cu data plății, respectiv, 14.XII.2010 și până la data restituirii efective.

În aplicarea art. 453 Codul de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 1200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în sumă de 300 lei (f. 5), precum și onorariu avocat, în cuantum de 900 lei (f.6-chitanța nr. 1209/15.XII.2014).

PENTRU ACESE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. A., domiciliată în comuna Vălișoara, ., județul Hunedoara și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „Gruieț C.”, cu sediul în B., ., județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele S. F. Municipal B., cu sediul în B., ., județul Hunedoara, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în D., ., nr. 30, județul Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.

Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 3052 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală, începând cu data de 14.XII.2010 și până la data plății efective.

Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1200 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2015.

Președinte, Grefier,

B. M. S. B. D. A.

BMS/BDA/27.03.2015

6EX

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 275/2015. Tribunalul HUNEDOARA