Pretentii. Sentința nr. 658/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 658/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 6516/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL H.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV SI F.

SENTINTA NR. 658/CA/2012 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11 IUNIE 2015

PREȘEDINTE: S. D. - judecător

C.-A. A. - grefier

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G. A. C. împotriva pârâtului Administrația Fondului pentru Mediu București ș.a, pentru restituire taxă de poluare.

La apelul nominal s-a prezentat av. B. A. pentru reclamantul G. A. C., lipsă fiind pârâtele.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentanta reclamantului declară că nu are alte cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile invocate de D. Timișora prin A. H. prin întâmpinare.

Reprezentanta reclamantului, av. B. A. solicită respingerea excepțiilor invocate de către DGFP H. prin întâmpinare.

Instanța unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta reclamantului, av. B. A. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.

T R I B U NA L U L

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamantul G. A. C., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., S. F. Municipal Orăștie și Administrația Fondului pentru Mediu să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5061 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la data de 24.11.2010, precum și la plata dobânzii fiscale aplicată la această sumă, calculată de la data de 24.11.2010 și până la restituirea efectivă: cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul arată în esență că la data de 20.11.2009 a achiziționat din Germania un autoturism marca Volkswagen Transporter și pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite organului fiscal o taxă de poluare pentru autovehicule în cuantum de 5061 lei,

A arătat că prevederile OUG nr.50/2008 în baza cărora i-a fost solicitată achitarea taxei, sunt contrare art. 90 (actual 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state member, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.

În drept a invocat prevederile art. 90 paragraful I din Tratatului Comunităților Europene, art.117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, legea 554/2004.

Cererea s-a timbrat cu suma de 300 lei taxă judiciară de timbru

Pârâta, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile a cărei obligativitate este prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 și pentru nerespectarea dispozițiilor art.8 din același act normativ, care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare .

În motivarea întâmpinării sale, pârâta a arătat că art. 7 din Legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, procedură pe care reclamantul nu a îndeplinit-o, că decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este un act administrativ fiscal, întrunind toate elementele prevăzute de OG nr. 92/2003, că reclamantul a avut posibilitatea de contestare a deciziei la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 reclamantul trebuie să îndeplinească procedura prealabilă, solicitând organului emitent revocarea, în tot sau în parte, a actului.

A mai susținut că reclamantul nu a anexat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004 și art.109 alin. (2) Cod procedură civilă, că reclamantul avea obligația de a se supune dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a solicita anularea în tot sau în parte a unui act administrativ și că acțiunea de față, având ca obiect obligație de a face, este inadmisibilă întrucât nu este posibilă restituirea vreunei sume de bani fără a se anula actul administrativ ce a stat la baza achitării respectivei sume de bani.

Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a organului fiscal a susținând că potrivit art.1, alin.1 din OUG 50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule, constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, astfel că Administrația Finanțelor Publice a acționat ca un intermediar între plătitorul de taxă și beneficiarul acesteia, având așadar calitatea de simplu încasator al sumei de bani reprezentată de taxa de poluare, nefiind beneficiarul acesteia. În aceste condiții organul fiscal chemat în judecată în calitate de pârât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani de care nu a beneficiat, numai Administrația Fondului pentru Mediu având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea taxei.

Pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că acțiunea este neîntemeiată și nefondată, susținând că taxa a fost calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie; că taxa de poluare nu contravine disp.art.90 din Tratat, întrucât nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului; că taxa a fost calculată conform normelor legislative ce sunt emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție; că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; că nu a fost admisă nici o excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.

În drept, s-au invocat prevederile OUG nr.50/2008 și art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:

Istoricul cauzei.

Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Transporter, an fabricație 1995, înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, iar la data de 24.11.2010, a achitat la Administrația Finanțelor Publice suma de 5.061 lei cu titlu de taxă pe poluare, pentru înmatricularea autoturismului susmenționat.

Excepția de inadmisibilitate.

Acțiunea de față are ca obiect restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, față de faptul că taxa contravine normelor legale precum și legislației comunitare.

Temeiul cererilor de restituire al taxei îl constituie refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate, nelegalitate ce derivă din incompatibilitatea dreptului intern cu dreptul comunitar (art. 110 TFUE).

Ca atare îndeplinirea procedurii prealabile se impune cu caracter de obligativitate numai în măsura in care se intenționează să se conteste cuantumul taxei, situație în care se va urma procedura administrativă prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008, coroborat cu art. 205- 218 Cod.pr.fisc., ceea ce nu este cazul în speță .

Așadar în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu se aplică procedura de contestare ca și procedură prealabilă, motiv pentru care excepția de inadmisibilitate invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. urmează a fi respinsă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive.

Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.

Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire, respectiv S. F. Municipal Orăștie.

Prin efectul dispozițiilor OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și modificarea și completarea unor acte normative coroborate cu ale H.G. nr. 520/2013, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a fost înființată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în subordinea căreia este organizată și funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice H..

În temeiul art. 10 alin.4 din OUG nr. 74/2013, “Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prev. alin. 3, preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordinate acestora.”

Ca atare, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara are personalitate juridică în timp ce competența de realizare a operațiunilor descrise anterior îi revine Serviciului F. Municipal Orăștie.

Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ.

Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că S. F. Municipal Orăștie are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.

Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.

Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Serviciului F. Municipal Orăștie, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, Serviciului F. Municipal Orăștie și Administrația Fondului pentru Mediu, asfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, respectiv S. F. Municipal Orăștie va fi respinsă.

Ca atare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., nu au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora va fi admisă și în consecință se va respinge acțiunea reclamantului împotriva acestora.

Reglementări incidente.

Problema de drept care se ridică in cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei pe poluare,este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

Reglementări comunitare. Art. 90(actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Reglementări interne. Potrivit OUG nr. 50/2008pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datora pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).

Obligația de plată a taxei intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1). După cum se poate constata, taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.

Conflictul ivit între normele comunitare și dispozițiile interne în materie. Rezolvarea conflictului.

Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, s-a urmărit în continuare, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja într-un alt stat membru. Reglementată în acest mod, taxa diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, în perioada ianuarie 2012-1.01.2013 cumpărătorii fiind orientați - din punct de vedere fiscal - să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.

Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Ori actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În concluzie, OUG nr. 50/2008 în forma inițială îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.

Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d cod procedură fiscală, la cererea acestuia.

Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 cod procedură fiscală.

În ce privește interpretarea și aplicarea disp.art.124 din OG 92/2003, instanța are în vedere că prin Hotărârea CEJ în cauza C‑565/11, din 18 aprilie 2013, privind pe M. I. împotriva României, având ca obiect decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, s-a reținut că„dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute, cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Prin perceperea unei taxe nelegale, reclamantul a fost lipsit de suma achitată, pârâtele producându-i un prejudiciu, care trebuie reparat. Ori reparația echitabilă este prevăzută chiar de art.124 din OG 92/2003, dispoziție care însă trebuie interpretată conform Hotărârii CEJ de mai sus.

În consecință, pretențiile reclamantului pentru restituirea taxei achitate și a dobânzii aferente începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii sumei percepute nelegal se apreciază a fi fondate.

Soluția instanței cu privire la cererea reclamantei.

Raportat la cele susmenționate, taxa pe poluare solicitată de autoritățile române reclamantului – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către aceasta din spațiul comunitar - contravine prevederilor art. 90(110) din Tratat.

Astfel, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâtelor S. F. Municipal Orăștie și Administrația Fondului pentru Mediu la restituirea sumei de 5.061 lei, reprezentând taxă pe poluare achitată de acesta.

Lipsind reclamantul, in mod nelegal de suma susmenționată, față de disp. art. 124 raportat la art. 120 Cod pr. fisc., pârâtele vor fi obligate și la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 5.061 lei, calculată începând cu data de 24.11.2010 până la data plății efective.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, dată fiind culpa procesuală a pârâtelor, instanța le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.570 lei, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. și respinge acțiunea reclamantului față de acestea.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, respectiv S. F. Municipal Orăștie, invocate de Direcția Generală Regionale a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H..

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. A. C., domiciliat în comuna Beriu, ., județul H. cu domiciliul procesual ales în D., ., ., jud.H. -Avocat A. B., în contradictoriu cu pârâtele S. F. Municipal Orăștie, cu sediul în Orăștie, ., jud. H. și Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:

Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 5.061 lei reprezentând taxă pe poluare și a dobânzii fiscale calculată de la data de 24.11.2010 până la data plății efective.

Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.570 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la sediul Tribunalului H..

Pronunțată în ședința publică, azi 11.06.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

B. D. C.-A. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 658/2015. Tribunalul HUNEDOARA