Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3593/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 375/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16 martie 2015
PreședinteBocșan D.-judecător
M. I.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 2946/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2946/2014 a judecătoriei D. s-a admis plângerea formulată de petentul M. A. N., domiciliat în mun. D., cal. Zarandului, ., . în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011 și exonerează petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011 petentul M. A. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ. Pentru aplicarea acestei sancțiuni s-a reținut în sarcina sa faptul că la data de 17 noiembrie 2011, ora 13,42 autovehiculul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865 Săcămaș, județul Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă, autoturismul fiind fotografiat. În sarcina petentului s-a stabilit și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire suma de 114,76 lei reprezentând echivalentul a 28 Euro.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la motivul de nulitate absolută a procesului-verbal constând în lipsa semnăturii agentului constatator, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit cărora, în înțelesul legii „2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”.
Totodată, în art. 5 din același act normativ se dispune că “Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”., iar în art. 7 se arată că “În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia. În speță, procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator F. M., calificat în acest sens în baza certificatului_0362e2, certificat depus în copie la dosar.
Nici criticile petentului referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 privind semnarea procesului verbal de către contravenient sau martor asistent, nu pot fi primite.
Potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 „Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor”.
Având caracter special, aceste dispoziții legale derogă de la cele de drept comun, respectiv OG 2/2001, și înlătură obligativitatea consemnării prezenței unui martor asistent la încheierea procesului verbal în cazul întocmirii acestuia în lipsa contravenientului, astfel că nu se pune problema nulității procesului verbal sub acest aspect. Această concluzie este dată de interpretarea sistematică a acestor dispoziții cu cele ale art. 19 din OG 2/2001, care impun prezența unui martor pentru a confirma încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal. Ori, dacă art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 prevede posibilitatea încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului, este logic că prezența unui martor nu mai este necesară, acesta putând doar constata modalitatea de încheiere a actului sancționator în lipsa contravenientului, ceea ce este prevăzut oricum de lege. Este adevărat că prin oprirea în trafic, petenta ar fi avut posibilitatea să prezinte agentului constatator rovinieta valabilă, dacă a deținut-o; însă nimic nu a împiedicat-o să prezinte și în fața instanței documentul de plată al tarifului de utilizare al drumurilor, pentru a demonstra că susținerile sale privind deficiența sistemului SIEGMCR sunt reale și că sancționarea sa s-a făcut în mod netemeinic.
Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 rezultă că în procedura contravențională, instanța nu verifică numai legalitatea procesului-verbal, ci examinează, în concret, dacă poate fi angajată răspunderea contravențională a persoanei și dacă nu există inclusiv vreun impediment de executare a sancțiunii aplicate.
Acest proces verbal i-a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliul petentului în data de 29.04.2011, procedură consemnată în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.18), în prezența unui martor.
Potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii iar potrivit alin. 2 din același act normativ prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Astfel cum reiese din cuprinsul Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța reține că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Instanța va avea în vedere și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 care a reținut că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, ceea ce face ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă cu aviz de primire.
În speță, față de considerente reținute anterior, instanța a reținut că în cauză, atât timp cât procesul verbal nu a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior afișării, acesta nu poate fi considerat comunicat cu petentul.
În atare situație, procesul verbal nefiind comunicat cu petentul în termenul de o lună de la data întocmirii, instanța a constatat că executarea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011 s-a prescris.
În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța reține că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate.
Ori, atâta timp cât art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă, iar, potrivit art. II din Legea 144/2012 – „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, instanța va da eficiență acestor dispoziții legale..
Astfel instanța a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011 și a exonerat petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen intimata CNADNR- CESTRIN, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal seria R_..
În motivarea apelului în esență a arătat că în principal invocă excepția tardivității plângerii contravenționale împotriva procesul verbal de constatare a contravenției seria R_ și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal, iar referitor la invocarea neregularității procedurii de comunicare a procesului verbal apreciază că este neîntemeiată deoarece decizia nr. 10/2013 a ICCJ a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată, iar comunicarea procesului verbal a fost făcută la data de 29.04.2011, deci anterior publicării deciziei, prevederile acesteia nefiind aplicabile în speță.
În drept a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, OG 15/2002 și OG 2/2001.
Intimatul petent nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul de față, în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins.
Astfel, prin procesul verbal de . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011 petentul M. A. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ, reținându-se că la data de 17 noiembrie 2011, ora 13,42 autovehiculul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865 Săcămaș, județul Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă, autoturismul fiind fotografiat. În sarcina petentului s-a stabilit și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire suma de 114,76 lei reprezentând echivalentul a 28 Euro.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta întrunește cerințele prev. de art. 17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea în mod just instanța de fond a constatat că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14 aprilie 2011, a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliul său la data de 29.04.2011, intimata nefăcând dovada legalei comunicări a procesului-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, în vigoare la data judecării cauzei,modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Comunicarea prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Sub acest aspect, se reține faptul că petenta nu a făcut dovada comunicării procesului verbal prin poștă, atașând în probațiune doar procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare prin afișare.
Prin urmare, constatând nelegala comunicare a procesului verbal contestat și reținând că de la întocmirea acestuia, s-au scurs mai mult de 30 de zile, instanța de fond în mod just a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din OG 2/2001, constatând că executarea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14 aprilie s-a prescris.
În privința tarifelor de despăgubire solicitate de intimată, instanța a reținut în mod corect că acestea au fost eliminate prin abrogarea art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 și având în vedere că legiuitorul nu mai prevede în prezent obligativitatea achitării tarifului de despăgubire, făcând aplicarea legii contravenționale mai favorabile, a dispus exonerarea petentei de la plata tarifelor de despăgubire stabilite prin Procesul verbal . nr._ pronunțând astfel o sentință legală și temeinică.
Cu privire la motivul de apel privind tardivitatea formulării plângerii contravenționale, prima instanță a examinat modalitatea de comunicare a procesului verbal, apreciind că plângerea este întemeiată, iar pe de altă parte se constată că intimata apelantă nici nu a invocat la fond tardivitatea plângerii, pentru a fi examinată în contradictoriu cu părțile și a se pronunța asupra ei.
Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 alin.1 Cod Procedură Civilă apelul formulat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- prin CESTRIN, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de către intimata CN - Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 2946/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 martie 2015.
Președinte,Judecător,
B. DumitruMorcan I.
Grefier,
B. A. E.
B.D./B.A.E. – red. 4 ex.
01._
- jud. fond – R. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 658/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








