Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 396/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 153/97/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A- II- A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 396/CA/2015 DOSAR NR._

SEDINȚA PUBLICĂ DIN DIN 31 MARTIE 2015

Președinte: G. M. -judecător

M. A. - R. -grefier

Pe rol fiind judecarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta reclamanta . Orăștie împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Hunedoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat av. B. C. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta .

Procedura de citare a fost legal îndeplinită .

Reprezentantul reclamantei depune la dosar note de ședință și un set de acte, precizând că s-a început executarea silită față de reclamantă, fiind doar anunțați cu privire la faptul că sechestrul asigurator se va transforma în executare silită. A arătat că nu mai are alte probe și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, suspendarea deciziei de impunere fiind îndeplinite cele trei condiții, respectiv cu privire la prima condiție, cazul bine justificat rezultă din actele eliberate de către pârâtă, fiind întocmit un raport apoi la un interval de o săptămână un alt raport cu o diferență enormă între cele două. Precizează că nu s-a verificat realitatea producției obținute și nu este corectă cantitatea la care se raportează organele de inspecție fiscală prin raportul atacat. A mai arătat că s-au folosit materii prime proprii și la alte controale făcute de alte organe nu s-au găsit nereguli, nefiind comunicate actele din care rezultă randamentul de 30-35%, doar un răspuns din care rezultă că s-au bazat pe o adresă primită de la Direcția Agricolă și la actele depuse de reclamantă, care s-au depus după două săptămâni. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra cererii de față constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta . Orăștie în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală REgională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, a solicitat să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată F-HD 489/24.11.2014 și Raportului de inspecție fiscală nr. F-HD 374/24.11.2014, până la pronunțarea instanței de fond cu preivire la legalitatea actului administrativ fiscala atacat.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esență că prin decizia de impunere nr. F-HD 489/24.11.2014 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată a impozitului pe profit și TVA precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor impozite și taxe în sumă de 978.003 lei.

În considerentele deciziei s-a arătat în principal că reclamanta în perioada 01.02._11 a făcut achiziții de la societatea ., în valoare de 990.760 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări de reparații și renovări la imobilele deținute în proprietate, în cuantum de 928.760 lei și contravaloarea mărfii livrate ( sămânța de iarbă) în cuantum de 62.000 lei. Deși toate aceste operațiuni au fost achitate, parțial prin banca, parțial în numerar, iar toate documentele justificative ale subscrisei sunt legal încheiate, inspectorii fiscali au concluzionat în sensul în care operațiunile efectuate nu sunt reale.

Pentru perioada 2011-2013, organele de control au considerat că producția de grâu și rapiță obținută de societatea reclamantă nu este reală, astfel încât s-a solicitat Direcției Agricole Hunedoara informații privind producția medie înregistrată în județul Hunedoara și ne-au estimat o producție de grâu și rapiță realizată și neraportată de 1.412.665 KG, a cărei contravaloarea ( TVA și impozit pe profit) s-a reținut în sarcina reclamantei. Pe baza aceleiași adeverințe emise de Direcția Agricolă Hunedoara s-a estimat o producție realizată și neraportată la uleiul de rapiță în valoare de 193.709 lei.

Ca urmare a emiterii deciziei de impunere din 24.11.2014, pârâta a emis și Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii înregistrată sub nr._ din 04.12.2014 prin care s-au sechestrat asigurator bunuri imobile ale societății în valoare de 1.732.400 lei, precum și disponibilitățile bănești din conturile bancare.

Reclamanta susține că decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată F-HD 489/24.11.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. F-HD 374/24.11.2014 sunt nelegale și netemeinice, astfel că a depus contestație la organul emitent, aceasta fiind înregistrată sub nr._/29.12.2014.

Totodată, se mai arată că raportat la situația de fapt, reclamanta solicită în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 să se dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea de către instanța de fond asupra acțiunii care urmează a fi introdusă după ce pârâta se va pronunța asupra contestației.

Se mai arată că ambele condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 respectiv „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”sunt îndeplinite în cauză.

În ceea ce privește cazul bine justificat, reclamanta arată că în perioada supusă inspecției fiscale s-au efectuat mai multe controale efectuate de agenți constatatori din cadrul Gărzii Financiare, Direcției Regionale Antifraudă 5 D. și Direcției Agricole Hunedoara care au avut ca obiectiv verificarea stocurilor de cereale, și niciunul din cele 12 controale nu a găsit cantități de cereale care să nu fie înregistrate în evidențele contabile.

Cu privire la producția realizată și neraportată la uleiul de rapiță, s-a avut în vedere adresa nr. 4061/09.10.2014 emisă de Direcția pentru Agricultură Hunedoara în care se arată că „ randamentul la ulei de rapiță este de 48-52%”. Pornind de la această informație, organele de control au luat în calcul un randament de 33%, organul fiscal făcând o confuzie între cantitatea de ulei conținută în semințele de rapiță și cantitatea de ulei care rezultă în urma presării semințelor de rapiță, fiind două noțiuni diferite.

Cu privire la înregistrarea în evidențele contabile în anul 2011 a achizițiilor de la . SRL, reclamanta arată că organul de control a încălcat prevederile art.7 cod procedură fiscală referitoare la rolul activ al acestuia, având în vedere că deși au fost invitați în repetate rânduri de către administratorul reclamantei să observe personal obiectivele care au fost supuse lucrărilor de renovare în cursul anului 2011, persoanele care au efectuat inspecția fiscală au refuzat, deși ar fi trebuit să propună, din oficiu, efectuarea unei cercetări la fața locului. Mai arată că din procesul verbal de constatare și sancționare încheiat de către ITM Hunedoara pentru . SRL, reiese că aceste operațiuni sunt cât se poate de reale. În ce privește achiziția de sămânță de iarbă achiziționată cu factura nr. 1/25.04.2011, nu se poate opina că operațiunea nu este reală, întemeiat pe faptul că societatea furnizoare nu a putut prezenta documentele justificative de achiziție pentru sămânță, actul care probează achiziționarea sămânței de iarbă fiind însăși factura emisă de societatea furnizoare.

Cu privire la cea de a doua condiție, aceea a prevenirii unei pagube iminente, se arată că aceasta rezultă din faptul că pârâta a demarat procedurile de executare silită împotriva reclamantei, prin instituirea măsurilor asiguratorii care se vor transforma în măsuri executorii.

Prin punerea în executare a Deciziei contestate reclamanta ar suferi un prejudiciu material și previzibil, iar executarea silită a activelor societății ar duce la . societății. Mai mult de atât, prin declanșarea procedurii de executare silită, reclamanta se va afla în situația în care nu va putea face față obligațiilor financiare exigibile pe care le are față de clienți și față de angajați și va intra în incapacitate de plată.

În drept s-au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 134-Vol.II) pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Hunedoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a solicitat în prealabil obligarea reclamantei la consemnarea unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de art. 215 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală coroborat cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 și pe fond respingerea cererii de suspendare a deciziei de impunere privind obligații de plată suplimentare nr. F-HD 48/24.11.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 374/24.11.2014, ca nefondată.

Din examinarea actelor de la dosar, instanța reține următoarele:

Beneficiind de prezumțiile de legalitate și veridicitate, actele administrative sunt executorii din oficiu.

Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în temeiul art.14 alin.1,respectiv art.15 din Legea contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, care trebuie dovedite de reclamant:

1) existența unui caz bine justificat, și

2) prevenirea unei pagube iminente.

Atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului trebuie să fie indicate în concret și dovedite de reclamant, nu doar afirmate.

Cât privește prima condiție, aceea a existenței unui caz bine justificat instanța reține că această condiție nu este îndeplinită.

Astfel, existența unui caz bine justificat presupune existenței unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare nu poate trece la verificarea condițiilor de fond, de legalitate sau de temeinicie ale dispozițiilor atacate, întrucât aceasta ar însemna o prejudecare a fondului litigiului. Totuși, la o apreciere de ansamblu a actului, instanța constată că acesta nu prezintă motive de nelegalitate vădită, întrucât reclamanta nu aduce în susținere nici un motiv real care să dovedească nelegalitatea actului administrativ a cărei suspendare o solicită, singura susținere fiind aceea că nu s-au efectuat cercetări la fața locului și nu a fost corect efectuat controlul de către organul fiscal.

Cât privește condiția pagubei iminente, această condiție nu se mai impune a fi analizată în condițiile în care nu este îndeplinită cea a existenței cazului bine justificat.

Ca atare, față de toate împrejurările reținute mai sus, instanța constată că nu există o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat, cererea de suspendare nu este dovedită, astfel că se va respinge.

În baza art.14 al.1 și 15 din Legea nr.554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea în contencios administrativ introdusă de reclamanta ., cu sediul în Orăștie, ., jud.Hunedoara, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Baldea C., cu sediul în Orăștie, ..11, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în D., ., nr.30, jud.Hunedoara.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 31 martie 2015.

PREȘEDITEGREFIER

G. MariaMurariu A. - R.

GM/MAR

4 ex.

21.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 396/2015. Tribunalul HUNEDOARA