Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 439/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 8966/221/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 439/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 martie 2015
PREȘEDINTEGORON M.-judecător
D. C.-judecător
B. A. E.-grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra soluționării apelului formulat de către apelantul G. B. I., împotriva sentinței civile nr. 1341/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ .
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1341/11.04.2014 a Judecătoriei D., s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. B. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, împotriva procesului-verbal . nr._/9.11.2013 .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal . nr._/9.11.2013 (fila 15) întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 9.11.2013, petentul G. B. I. a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, în localitatea Vețel, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h, față de 50 km/h.
S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei precum și cu reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la criticile formulate de petent, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind prezumată.
Relativ la motivul invocat de petent privind faptul că nu a putut aduce obiecțiuni la procesul verbal nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, putând atrage nulitatea relativă a procesului verbal, căreia trebuie să îi fie asociată o vătămare produsă petentului.
În cauză, petentul nu a invocat și nici nu a fost dovedită vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în cuprinsul procesului verbal au putut fi valorificate în prezenta plângere. Instanța învederează nu doar că petentului i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni ci, mai mult, petentul chiar a consemnat următoarele: „am urmărit ceasul de bord și nu am depășit 95 km/h, martoră fiind P. A.” și a semnat de luare la cunoștință. În consecință, criticile petentului sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip Autovision, cu . 258) instalat pe autoturismul marca Dacia L. MCV cu număr de înmatriculare MAI_. Din buletinul de verificare (fila 19) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 21.03.2013, cu valabilitate un an. Potrivit precizărilor din întâmpinarea formulată de intimat (fila 15), ASP D. I. era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002. De asemenea, instanța va avea în vedere și că prin dispozițiile Ordinului MAI nr. 167/14 iulie 2009, prevederea inițială din Ordinul 301/2005 privind calificarea de operator radar a agentului constatator a fost abrogată, precum și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu atâta timp cât lucrătorul de poliție își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.
Polițistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afișate de aparat, îndeplinind condițiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenții (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare. În acest context, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere ale petentului, de unde instanța reține că autoturismul era condus de petent cu viteza de 101 km/h, pe segmentul de drum DN7, loc. Vețel, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța a învederat că, fapta contravențională săvârșită de petent a fost constatată fără putință de tăgadă cu un mijloc tehnic omologat, forța probantă a acestuia surclasând-o semnificativ pe cea a aprecierii petentului sau a oricărei alte persoane cu privire la viteza de rulare a vehiculului, fapt determinat de posibilitățile și limitele fizice de percepție ale omului.
În concluzie, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum DN7, loc. Vețel cu 51 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și reținerea permisului pe o durata de 90 de zile.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuniicontravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului, menținând totodată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe durata prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen pârâtul G. B.-I., solicitând modificarea hotărârii în sensul anulării procesului-verbal și a măsurii complementare iar, în subsidiar reducerea cuantumului amenzii și exonerarea de la măsura complementară.
În motivarea apelului s-a arătat că, sarcina probei revine agentului constatator și nu pretențiilor, procesul-verbal fiind netemeinic și nelegal.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:
Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.
Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat săvârșirea faptei imputate, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, probele dosarului dovedesc cu prisosință că petentul a rulat în localitate cu viteza de 101 km/h.
Tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile toate dispozițiile legale, incidente speței, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, că fapta săvârșită putea avea consecințe grave și ireparabile, acestea neconstituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii.
În acest context, este de amintit și jurisprudența europeană, de altfel amintită și în considerentele primei instanțe – astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. (1169 C.civ. 1864), probatoriu dublat de rolul activ al judecătoruluiinvestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Or în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petentă prin probe certe, concludente și neîndoielnice.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul formulat de către petent îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către G. B. I., împotriva sentinței civile nr. 1341/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. MARIADUCA C.
GREFIER,
B. A. E.
Red.GM/dact.DL/4ex
14.04.2015( judec.fond T. M.)
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 395/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 805/2015.... → |
|---|








