Anulare act administrativ. Sentința nr. 1231/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1231/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 8890/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 22 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1231/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant O. I. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ( SUCCESOAREA ÎN DREPTURI A DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ȘI ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI HÎRLĂU), chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXA AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură al tribunalului Iași, s-a depus de către apărătorul reclamantului o cerere prin care ne comunica faptul că a reziliat contractul de asistență juridică cu acesta,
Instanța constată îndeplinită procedura de citare cu reclamantul, acesta fiind citat la domiciliul său și nu prin apărător.
Instanța verificându-și din oficiu competența, în temeiul disp. art.131 N C.pr.civ constată că este competentă general și material în soluționarea cauzei de față, cf. disp.art. 10 din Lg. 554/04 și a disp. art. 95 alin. 1 C.pr.civ..
Având în vedere prevederile H.G 520/2013 privind Reorganizarea și Funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța dispune rectificarea citativului, în sensul consemnării denumirii actuale a pârâtei, respectiv Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a orașului H. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași).
Instanța in baza disp. art. 238 NCpr.civ, estimează durata procesului de aproximativ 3 luni.
Instanța, în baza disp. art. 254 alin 1NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârât, o încuviințează în principiu raportat la disp. art. 74 alin. 2 coroborat cu disp. art. 64 alin. 2 NC.pr.civ.
Instanța in baza disp. art. 241 NCpr.civ, constată terminată cercetarea judecătorească și văzând că în cauză s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, face aplicabilitatea disp. art. 244 alin 4 NCpr.civ.,și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /05.08.2013 reclamantul O. I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Hîrlău, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziilor de calcul a taxei de poluare nr. 6049/2013 și nr. 4379/2013 precum obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată, în cuantum de 4034 lei precum și la plata dobânzii legale aferentă.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz tip V 220 fabricat în 1999 și, pentru a-l înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de poluare impusă de de Legea nr.9/2012.
Reclamantul a susținut că deciziile emise de pârâte sunt nelegale deoarece, pe de o parte nu își găsesc aplicabilitate în cauză iar pe de altă parte, taxa de poluare a fost percepută cu îmâncălcarea dispozițiilor art. 90 alin 1 al Tratatului comunității Europene.
În justificarea opiniei, reclamantul a expus pe larg jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 9/2013, ale Legii nr. 54/2004 și prevederile art. 25 și art. 90 din Tratatul CE.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că Legea nr. 9/2012 a fost emisă în vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont și de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile. Infograma nr. 5899/26.06.2008 a Reprezentanței României la Bruxelles confirmă această compatibilitate cu dreptul european.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
La termenul din 22 mai 2014, instanța a rămas în pronunțare, având în vedere faptul că, adresa de reziliere a contractului de asistență juridică nu prezintă relevanță și nu putea duce la amânarea cauzei deoarece, pe de o parte, nu există la dosar vreo delegație de reprezentare a apărătorului D. L. iar pe de altă parte deoarece, reclamantul a fost citat la domiciliul său ( existând semnătura de primire a soției pe citație) și nu a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz tip V 220 fabricat în 1999, iar prin decizia de calcul AFH 6049 din 7 februarie 2013 emisă de Administrației Finanțelor Publice Hîrlău i s-a stabilit o taxă de poluare în cuantum de 4034 lei.
La data de 07.02.2013 cu chitanța . nr._, reclamantul a achitat la Trezoreria Hîrlău taxa de poluare pentru autovehiculu marca Mercedes Benz tip V 220 fabricat în 1999, . VSA_03. Ulterior, prin decizia nr. DGc 4379 din 8 mai 2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Iași reclamantului i-a fost respinsă contestația depusă împotriva deciziei de calcul AFH 6049 din 7 februarie 2013.
Dispoziții legale incidente:
Art. 4 din Legea 9/2012, prevede că obligația de plată a taxei intervine:
„ a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”.
Dispozițiile legale mai sus enunțate au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/4034, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013. De la 01.01.2013, odată cu încetarea suspendării, norma legală a redevenit conformă cu dreptul european, producându-și efecte până la 15.03.2013, când a intrat în vigoare OUG nr. 9/3013 privind timbrul de mediu.
Instanța reține că, decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța mai reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, se constată că la data stabilirii și achitării taxei de către reclamant – 07.02.2013 - și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză . Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Așadar, dispozițiile legale naționale, respective Legea nr. 9/2012, nu au fost conforme cu dreptul comunitar doar în perioada 31 ianuarie 2012 – 1 ianuarie 2013, însă, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de calcul, dispozițiile legale erau conforme dreptului comunitar.
Conformitatea dispozițiilor legale în forma în vigoare de la 1 ianuarie 2013 a fost constatată implicit și de CJCE care, prin Ordonanța pronunțată de Marea Cameră la 3 februarie 2014, în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, a statuat că: “30. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/4034, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă” . În acest sens, prin aceeași ordonanță s-a reținut ” 31.Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/4034, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. 32.Această concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că OUG nr. 1/2012 nu a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 decât începând de la 31 ianuarie 2012, dată ulterioară celei la care doamna C. a achitat taxa pe poluare aplicată autovehiculului de ocazie pe care l-a importat în România. Astfel, OUG nr. 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31 ianuarie 2012, ci și restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul articolului 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 30 ianuarie 2012. În consecință, situația creată retroactiv prin OUG nr. 1/2012 pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Instanța de contencios comunitar a constatat astfel că, prevederile Legii nr. 9/2012 au devenit contrare dreptului comunitar din momentul suspendării art. 4 alin 2.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța reține că taxa este legală.
În consecință, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, cu toate capetele de cerere.
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii principale, urmează a fi respinsă și cererea de chemare în garanție.
Față de soluția de respingere a acțiunii, va fi respinsă și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul O. I., cu domiciliul în Hîrlău, .. 38, jud. Iași, CNP_ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași și Administrației Finanțelor Publice a orașului Hîrlău), cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 23 Mai 2014
Red-. D.P.C.- 24.06.2014
4 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1221/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1424/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
