Pretentii. Sentința nr. 1424/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1424/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 1131/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 Iunie 2014
PREȘEDINTE - I. D.
Grefier M. I. P.
SENTINȚA Nr. 1424/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. C. și pe pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice Iași, având ca obiect pretenții restituire timbru de mediu+dobândă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta prin reprezentant convențional avocat M. O. P., cu împuternicire avocațială la fila 22 în dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul, din oficiu, procedează la verificarea competenței și constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și ale art. 95 din Noul Cod de procedură civilă.
La interpelarea instanței, reclamantul prin avocat arată că nu are cereri noi de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în asupra fondului cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța nr. 445/11.06.2014 pentru justificarea onorariului avocațial.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea la restituirea timbrului de mediu achitat în cuantum de 3939 lei și la plata dobânzii fiscale .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca VW Golf, pentru a-l înmatricula în România fiind obligat să achite timbru de mediu impus de OUG nr. 9/2013. Or, acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene – Germania. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 124 alin. 2, 120 alin. 7 C. proc. fiscală
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare
.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 09.01.2014, reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iasi timbrul de mediu pentru autoturism marca motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca VW importat dinUE, în sumă de 3939 lei.
Instanța constată că actiunea este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele ipoteze:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin reglementarea OUG nr. 9/2013 legiuitorul a înlăturat astfel vădita diferență de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, diferentă instituită prin OUG nr. 50/2008, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 9/2013 nu mai este discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, nemaiexistând diferente de tratament fiscal între autovehiculele importate din state UE în vederea punerii lor în circulatie în România si produsele nationale similare. Dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, însă acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Tocmai acest lucru l-a făcut legiuitorul odată cu adoptarea OUG nr. 9/2013,fiind înlăturat efectul sus-mentionat, efect produs de Codul fiscal, apoi de OUG nr. 50/2008.
Timbrul de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013 si impus reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din UE nu este contrar dreptului UE, nefavorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și nedescurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Ca atare, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. C., CNP_, cu domciliul procedural ales la Cabinet Avocat M. O., Iași, .. 4, . Oficeea Center - Biroul nr. 10 în contradictoriu cu pârâta Administratia Judeteană a Finantelor Publice Iasi
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi,11.06.2014 .
Președinte, I. D. | ||
Grefier, M. I. P. |
Red./Tehn. Jud. D.I. –5 ex/12.06.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1231/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1427/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
