Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 8/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 11119/99/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 09 Ianuarie 2014

Președinte - A. T.

Grefier L. M. P.

SENTINȚA Nr. 8

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, reclamant A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR și pe pârât C. V., pârât P. C. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) declinat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul convențional al pârâților - avocat B. în baza împuternicirii avocațiale, lipsind:

- reclamant - A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR

- reclamant - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, cf. disp art 113 NCPC raportat la Legea 188/97 privind funcționarii publici se constată competentă în soluționarea prezentei cauze

Apărătorul paratilor arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză decat exceptia invocata si la fond a inadmisibilitatii actiunii si nu insista asupra excetiei nulitatii invocata la judecatorie.

F. de acest aspect in baza art 238 NCPC estimeaza ca procesul se va termina la acest termen.

Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare.

Constatând ca nu mai sunt alte cereri si alte incidente de solutionat, in baza art 392 NCPC deschide dezbaterile asupra exceptiei inadmisbilitatii si acorda cuvântul pe aceasta:

Avocat B. pentru pârâti solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității acțiunii. Este aplicabilă Legea specială nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nu dreptul comun. Funcționarul public are răspundere civilă delictuală. Trebuie avut în vedere că nu s-a emis nici un ordin sau dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției public în care funcționarul își desfășoară activitatea, motiv pentru care acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia este inadmisibilă. Solicită cheltuieli de judecată privind fondul cauzei, si depune chitantele de plata a onorariului avocat.

Instanta in baza art 394 Ncpc se constata lamurita si inchide dezbaterile retinand cauza spre deliberare si pronuntarea hotararii asupra excepției inadmisibilității acțiunii.

TRIBUNALUL

Sub numărul de dosar de mai sus a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, prin declinare de competenta, acțiunea formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. V. și P. C. C., a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale în solidar, a acestora, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 100.068 lei, reprezentând prejudiciul produs Autorității Naționale a Vămilor cauzat prin prescrierea dosarului de executare nr. 1765/2003, privind pe ..

Prin prezenta acțiune solicită angajarea răspunderii civile a pârâților pentru repararea prejudiciului produs autorității vamale ca urmare a încălcării cu vinovăție a atribuțiilor, îndatoririlor de serviciu, respectiv pentru inactivitatea acestora, urmare a căreia debitul din dosarul de executare 1765/2003 nu a mai putut fi recuperat.

În fapt, dosarul de executare a fost constituit conform adresei S.S.V.L.I.F.V. nr. 1017/17.01.2003. Din documentele existente în dosar rezultă faptul că s-a întocmit procedura de comunicare. Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale s-a prescris la data de 25.03.2007.

Urmare a unui control inițiat de o echipă S.S.V.L.Î.F.V. din cadrul D.R.V. Iași a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 1831/25.03.2002. Acest dosar a fost repartizat, conform rezoluției de pe dispoziția de urmărire, domnului C. V.. A fost emisă somația nr. 1266/21.01.2003 de către dl C. V., aceasta nefiind comunicată debitorului.

Din arhiva D.R.A.O.V. Iași s-a identificat procesul-verbal de predare-primire între domnii P. C. și L. C., ulterior împlinirii termenului de prescripție, încheiat la data de 15.02.2008, în care se regăsește dosarul nr. 1765 constituit pentru ..

Nefiind prezentat un proces-verbal de predare-primire între domnii C. V. și P. C., nu se poate stabili perioada în care fiecare executor fiscal a gestionat acest dosar.

Până la data prescrierii dreptului de a cere executarea silită, nici un executor nu a întreprins nici o măsură de executare silită. Astfel, dosarul de executare a fost închis urmare a Deciziei 204/28.11.2011.

Aceste aspecte au fost constatate de o comisie organizată la nivelul D.R.A.O.V. Iași. Aceasta s-a întrunit conform prevederilor Dispoziției nr. 32/2012 și în urma studierii dosarelor de executare silită închise în anul 2011 datorită împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii.

În urma unui control al Camerei de Conturi Iași s-a constatat că există o . dosare de executare pentru care s-a prescris dreptul de recuperare a debitului și astfel, în Decizia 10/2020 a Camerei de Conturi s-a dispus inventarierea tuturor creanțelor bugetare din cadrul dosarelor de executare silită prescrise, precum și a creanțelor bugetare pentru care termenul de executare silită este decăzut, în vederea identificării cauzelor care au condus la această situație și luare de măsuri, conform prevederilor legale, pentru stabilirea mărimii și întinderii prejudiciului și recuperarea integrală a acestuia.

Astfel, comisia constituită potrivit Dispoziției nr. 23 din 08.05.2012, modificată ulterior prin Dispoziția nr. 32 din 24.07.2012, ambele dispoziții emise de directorul executiv al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în aplicarea Deciziilor nr. 7 și nr. 9/2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. 7346/2012 al Camerei de Conturi Iași, a întocmit Raportul nr._/17.12.2012.

În conținutul acestui raport, se reține că în conformitate cu prevederile art.2 al Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1566/23.08.1995 „răspunderea stabilirii și lichidării diferențelor de taxe și a altor drepturi în vamă aparține, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al Direcției Generale a Vămilor, șefului unității vamale, responsabilului cu operațiunile financiare și lucrătorului vamal desemnat să răspundă în cadrul unității de această activitate.”

Urmare a constatărilor Comisiei mai sus menționate pârâții C. V. și P. C. au fost notificați pentru a lua șa cunoștință despre cuantumul prejudiciului constatat ca fiind produs la bugetul de stat ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor înscrise în fișa postului în ceea ce privește executarea silită.

D-lui C. V. i-a fost înmânată notificarea_/SJ/TA/15.05.2012, acest s-a prezenta și cerut relații privind sumele de recuperat și proveniența lor.

Dl P. C. a fost înștiințat prin notificarea_/SJ/TA/15.05.2012 la domiciliu, destinatarul nefiind găsit acasă. Ulterior, i-a fost înmânată notificarea nr._/02.08.2012, pe care pârâtul a primit-o la data de 03.08.2012. Pârâtului i s-a prezentat copiile dosarului în care D.R.A.O.V. Iași a fost decăzută din dreptul de a recupera debitele restante și pe care, la un moment dat le-a avut în gestiune.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1394 și următoarele, art. 1357 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, răspunderea civilă delictuală a funcționat public pentru pagubele produse, cu vinovăție, patrimoniului autorității publice sau instituției publice în care funcționează, se angajează în sarcina acestuia.

Potrivit art. 84 al Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează,

Pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a funcționarului public, așa cum rezultă din interpretarea logică a dispozițiilor indicate mai sus, este necesară existența elementelor acesteia, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită; vinovăția.

În raport de aceste elemente, se învederează instanței că cele arătate mai sus, constituie tot atâtea dovezi ale existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției în cauză.

Astfel, prejudiciul produs, în speță, autorității vamale constă în rezultatul dăunător, de natură patrimonială, produs ca urmare a faptei unui funcționar public angajat al acesteia și are două părți componente: pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat; în concret, prejudiciul alcătuit din suma de 100.068 lei reprezentând suma ce urma a fi recuperată din dosarul de executare 1765/2003.

Fapta ilicită există și, așa cum s-a arătat mai sus, constă în încălcarea cu vinovăție de către P. C. C. și C. V. a îndatoririlor de serviciu, și anume a obligației de a efectua activități de executare silită în mod continuu și susținut, pe toată perioada de prescripției a acestora, având răspunderea juridică directă pentru nerespectarea termenelor legale. Având în vedere că nici unul din aceștia trei nu a întocmit în toată această perioadă nici un act de executare, prejudiciul s-a produs prin inacțiunea lor.

Vinovăția funcționarilor publici este evidentă și rezultă din aceea că, deși își cunoșteau atribuțiile stabilite prin fișa postului, respectiv a obligației de a efectua activități de executare silită în mod continuu și susținut, dosarul nr. 1765/2003 a fost lăsat în nelucrare. Astfel, se solicită atragerea răspunderii în solidar a funcționarilor publici.

Se menționează că acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată prin O.G. nr. 30/1999, care prevede:

„sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile formulate, potrivit legii, de (…) Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora (…), când au ca obiect venituri publice.”

Obiectul cauzei este recuperarea unor datorii la bugetul de stat, iar Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, este componentă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală din structura Ministerului Economiei și Finanțelor, motiv pentru care se solicită să se constate că sunt întrunite condițiile impuse de legiuitor referitoare la scutirea taxei judiciare de timbru. Conform disp. art. 1, pct. 2 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare „timbru judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.

În drept, s-au invocat prevederile Noului cod civil și Noul Cod de procedură civilă.

S-au anexat în xerocopii următoarele înscrisuri: împuternicirea_/15.1._; notificare C. V., notificare P. C.; decizia nr. 10/2011 a Camerei de Conturi Iași; dispoziția 73/18.11.2011; dispoziția 23/08.05.2012; dispoziția nr. 32/24.07.2012; fișa postului C. V., fișa postului P. C.; raportul nr._/17.12.2012; dosarul de executare nr. 1765/2003 privind pe S.C. Rodion S.R.L.; raportul final al Comisiei organizată la nivelul D.R.A.O.V. Iași în conformitate cu dispoziția nr. 32/2012 și anexa acestuia.

A solicitat și citarea Autorității Naționale a Vămilor cu sediul în .. 13, sector 1, București, și să se comunice actele de procedură la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în .. 10 C.

Pârâții C. V. și P. C. C. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, și au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, având în vedere următoarele:

1. Au invocat excepția nulității absolute a acțiunii formulate, întrucât aceasta nu-și precizează obiectul acțiunii și nu precizează temeiurile de drept care stau la baza pretențiilor solicitate.

Astfel: a) se invocă ca și temei de drept Noul Cod civil în condițiile în care din motivarea acțiunii rezultă că faptele de a nu fi executat o . sume datorate de către .., datează din anii 1999 sau cel mult din 2003, când s-a format dosarul de executare ceea ce duce la concluzia că în conformitate cu art. 6 alin. (2) din noul Cod civil, care precizează că „actele și faptele juridice încheiate ori după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.” Aceasta presupune că aplicabil în speță este Codul civil vechi.

Așa stând lucrurile art. 1357 și 1394 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii presupuselor fapte care se referă la, răspunderea de viciile lucrului vândut și la strămutarea creanțelor și altor lucruri necorporale nu-și au relevanță în prezenta cauză.

b) În cuprinsul acțiunii se invocă art. 84 din Legea nr. 188/1999 - Legea funcționarului public care într-adevăr vorbește despre răspunderea civilă a funcționarului public, însă aceeași lege la art. 85 definește procedura de reparare a pagubelor aduse autorității astfel: „conducătorul autorității sau instituției publice dispune repararea pagubelor prin emiterea unui ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 zile de la constatarea pagubei.

A.. (2¹) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.”

c) Neprecizarea temeiurilor de drept incidente în speță și a obiectului acțiunii, conduce la crearea unor confuzii referitoare la normele procedurale și materiale ce pot fi aplicate în speța de față (competență, prescripție, răspundere civilă solidară sau conjunctă) motiv pentru care pârâții consideră nulă de drept cererea de chemare în judecată.

2. Au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea prezentei acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarilor publice, sunt de competența Secției de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului și nu a Judecătoriei.

Au solicitat să se constate că prezenta acțiune are ca părți o instituție publică pe de o parte și doi funcționari publici pe de altă parte, rezultată din raporturile de serviciu, acțiunea care consideră că este conform Legii nr. 188/1999 de competența Tribunalului Iași.

De altfel, dacă se vor verifica temeiurile de drept invocate de către reclamantă în acțiune, se observă că marea majoritate a susținerii acesteia se înscriu în procedura specială prevăzută de Legea nr. 188/1999 – legea funcționarului public, care reglementează raporturile de drept între o instituție publică și un funcționar public.

3. Au invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate motivat de următoarele:

- prin conținutul disp. art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal privind prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor publice în care își desfășoară activitatea;

- fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai funcționarilor publică, nu există în drept o opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter generale, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis nici un ordin sau dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998 și 999 din vechiul Cod civil au considerat că este inadmisibilă.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta le solicită să îi achite suma de 100.068 lei, reprezentând prejudiciu produs Autorității Naționale a Vămilor, cauzat prin prescrierea dosarului de executare nr. 1017/17.01.2013.

4. Au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât în relațiile dintre angajator și angajat, (în speță acțiunea în regres a angajatorului pentru recuperarea pagubei produse de angajat), se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, anume de la data de 17.01.2006, întrucât atunci s-a împlinit primul termen de prescripție așa cum se arată în acțiunea introdusă.

Astfel, acțiunea trebuia introdusă cel mai târziu la data de 17.01.2009, iar nu în aprilie 2013.

Prescripția dreptului de a cere recuperarea sumelor pe cale judecătorească intervine în termen de 3 ani, și în situația în care se va considera obiectul acțiunii ca fiind răspundere civilă delictuală în baza Codului civil vechi, intervenind prescripția generală prevăzută de Dec. 167/1958, și în cazul în care se va considera acțiunea ca și acțiune în repararea pagubelor conform art. 84 din Legea nr. 188/1999, întrucât art. 85 alin. (3) din actul normativ special prevede „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescripție în 3 ani de la data producerii pagubei.”

Suma pusă în sarcina lor este nereală, întrucât suma solicitată de către reclamantă rezultă din Procesul-verbal de control înregistrat cu nr. 1813/25.03.2002.

Actul de control atestă faptul că .. a utilizat pentru transport intern autovehicule înmatriculare în Republica M. fără a solicita autorizație de admitere temporară în vederea plasării acestora într-un astfel de regim. Pentru aceasta s-a calculat în sarcina societății suma de 42.786,34 lei.

Pentru nerecuperarea debitului s-au mai stabilit penalități de întârziere până la data de 10.09.2010, în sumă de 64.449 lei.

Actul de control devine executoriu din momentul înmânării lui, astfel încât de la data întocmirii actului de control până la constituirea dosarului de executare, au trecut mai bine de 10luni (25.03.2002 – 17.01.2003) timp în care nu a făcu nimeni executare.

În dosarul de executare a-au emis acte de executare așa cum de altfel, reclamanta recunoaște prin acțiune.

Este singurul dosar în care reclamanta recunoaște că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 5 ani de la data înmânării actului constatator al debitelor și nu de la întocmirea dosarelor de executare.

Ce a uitat reclamantă să aducă la cunoștința instanței este faptul că în baza Regulamentului intern și a prevederilor Codului vamal aplicabil la nivelul anilor 2002, 2003, 2004, societățile ce nu putea a fi executate erau trecute într-o evidență specială a Direcției Generale a Vămilor București, care instituia o restricție de a mai face operațiuni vamale până la achitarea debitelor, instituindu-se astfel o urmărire generală a debitoarei.

Această restricție era denumită „Consemna vamal de tip D”, iar solicitarea instituirii acestui consemn care ducea la urmărirea generală pe întreg teritoriul României, a fost cerut de către D.R.A.O.V. Iași prin serviciul de urmărire silită la data de 10.11.2004. Aceasta presupune că urmărirea silită a fost extinsă la nivel general prin forul lor superior și nici așa nu au fost colectate datoriile debitoarei.

În oricare situație, au solicitat să se constate prescripția dreptului de a solicita recuperarea așa-zisului prejudiciu creat D.R.A.O.V. Iași întrucât din data de 25.03.2007 (termenul de la care s-a împlinit prescripția) și până în aprilie 2013 când a fost înregistrată acțiunea a trecut mai mult de 5 ani.

Deși, reclamanta atașează o . fișe ale postului pentru cei doi pârâți, au solicitat să se observe că însăși reclamanta menționează în petitul acțiunii că „din arhiva D.R.A.O.V. Iași nu s-a identificat un proces-verbal de predare-primire între C. V. și P. C. C. și nu se poate stabili perioada în care fiecare executor fiscala deținut dosarul de urmărire.

Au arătat că trebuia să precizeze reclamanta cine trebuia să prezinte aceste procese-verbale, cui trebuiau ele prezentate, unde se păstrau ele și cine avea în atribuții evidența dosarelor de executare și schimbarea lor pe executorii bugetari ?

Dacă s-ar clarifica aceste lucruri ar trebui să se cunoască cine este vinovat de neîncasarea unor sume.

În conformitate cu prev. Art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor 1566/23.08.1995

„răspunderea stabilirii și lichidării diferențelor de taxe vamale și a altor drepturi în vamă aparține, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al Direcției Generale a Vămilor șefului unității vamale, responsabilului cu operațiunile financiare și lucrătorului vamal desemnat să răspundă în cadrul unității de această activitate.”

D. lucrătorul vamal care se pare că se face vinovat și pentru neîndeplinirea atribuțiilor în acest sens de către șefii săi, care aveau sarcina organizării și urmăririi respectării procedurii de urmărire silită.

Răspunderea solidară asta înseamnă, și nu pentru neregulile de organizare ale șefilor ierarhici și nici pentru inconsecvența stabilirii răspunderii pentru fiecare dintre executori.

Dacă se vor verifica procesele-verbale de predare-primire se va observa că fiecare le-a făcut cum s-a priceput la o predare unei societăți i se predă un dosar ca la ultima predare să se predea 4 dosare pentru același debitor cu numere diferite și pentru același debit.

S-au anexat înscrisuri doveditoare referitoare la datele de identificare ale celor 2 pârâți, copia cărților de muncă ale acestora, prin care se dovedește data de la care aceștia nu mai lucrează în executori silite.

Au solicitat dovada cu o expertiză contabilă care să verifice dacă sumele sunt datorate, dacă au fost rect calculate, data până la care au fost calculate și data până la care puteau fi recuperate și dacă sumele sunt prescrise.

De asemenea, au propus interogatoriul reclamantei care să dovedească întreaga situație de fapt care rezultă din acțiune și un martor în persoana numitului F. S., pe care se obligă să-l aducă, care să dovedească discuțiile purtate cu privire la modul de organizare a activității în executarea silită, posibilitățile, logistica și desfășurarea executării silite propriu-zise a debitorilor.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prin reprezentanții săi legali, în nume propriu și în numele și pentru A. Națională a Vămilor, a arătat că, potrivit art. 84 al Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează…

În raport de aceste elemente, au solicitat că cele arătate mai sus, constituie tot atâtea dovezi ale existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției în cauză.

În fapt, dosarul de executare a fost constituit conform adresei S.S.V.L.I.F.V. nr. 1017/17.01.2003. Din documentele existente în dosar, rezultă faptul că s-a întocmit procedura de comunicare. Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale s-a prescris la data de 25.03.2007.

Urmare a unui control inițiat de o echipă S.S.V.L.Î.F.V. din cadrul D.R.V. Iași a fost întocmit Procesul-verbal de control nr. 1831/25.03.2002. Acest dosar a fost repartizat, conform rezoluției de pe dispoziția de urmărire, domnului C. V.. A fost emisă somația nr. 1266/21.01.2003 de către domnul C. V., aceasta nefiind comunicată debitorului.

Nefiind prezentat un proces-verbal de predare-primire între domnii C. V. și P. C., nu se poate stabili perioada în care fiecare executor fiscal a gestionat acest dosar.

La dosar au fost depuse înscrisuri: copie după dosarul de executare nr. 1765 după atașare confirmări de primire, notificări, fișa postului, decizia nr. 204/2011, referat, proces-verbal solicitare, plic, decizia nr. 232/29.XI.2002, procesul-verbal de control, dispoziția nr. 73/2011, dispoziția nr. 23/2012, raportul de dispoziție 32/2012, decizia nr. 10/2011, interogatorii, acte de stare civilă, carnet de muncă și raport de evaluare.

Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În cadrul procedurii scrise, inainte de declinare de competenta, în termen legal pârâții au formulat întâmpinări, invocând mai multe exceptii printre care si cea a inadmisibilitatii actiunii, pe care instanta o apreciaza ca prima ce ar trebui pusa in discutia partilor si solutionata.

La termenul de judecată, din data de 09.01 2014, în ședință publică instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția invocată.

Luând în considerare dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța reține următoarele:

In ceea ce priveste exceptia inadmisibiliatii actiunii:

În fapt, Prin actiunea formulata, reclamanta A. N. a Vamilor, in contradictoriu cu paratul CosticaVasile si Proutu C. C., a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la plata sumei de 100.068 lei reprezentand prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta culpabila a acestuia.

Instanța reține că se solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, pentru fapte săvârșite de aceștia în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâții având la momentul săvârșirii faptelor calitatea de funcționari publici. Reclamanta solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților în temeiul dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999 – articol care reglementează angajarea răspunderii civile delictuale a funcționarului public.

Problema de drept dedusa judecatii de catre de reclamanta consta in a se stabili daca raspunderea functionarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovatie institutiilor la care acestia sunt angajati poate fi atrasa atat in temeiul art. 85(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, dar si in baza art. 998 - 999 Cod civil, texte care reglementeaza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a celui vinovat de producerea unei pagube.

Textele legale incidente sunt:

Legea nr. 188 republicata, din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici:

Art. 84 - Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:

a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;

b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Art. 85 - (1) Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.

(2) Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.

(3) Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din examinarea dispozitiilor legale mentionate rezulta ca, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, conditiile si procedura angajarii raspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovatie institutiilor sau autoritatilor publice in care isi desfasoara activitatea .

Retine Tribunalul ca in situatia in care autoritatea sau institutia publica apreciaza ca au fost produse pagube patrimoniului institutiei, se impune emiterea unui ordin sau a unei dispozitii de imputare in persoana functionarilor publici considerati vinovati de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la instanta de contencios administrativ, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. In cauza dedusa judecatii, avand ca obiect pretentii decurgand din raporturile de serviciu ale paratului, in calitate de functionar public in cadrul institutiei publice reclamante, nu a fost emis un ordin sau o dispozitie de imputare in sarcina paratului, in baza constatarilor Comisiei de ancheta, cuprinse in Raportul de control nr._/17.12.2012, in vederea recuperarii prejudiciului cauzat de catre acestia prin nerespectarea atributiilor de serviciu.

Prin continutul dispozitiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici au fost reglementate conditiile si procedura angajarii raspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovatie institutiilor sau autoritatilor publice in care isi desfasoara activitatea . Fiind vorba de o lege speciala, cu aplicabilitate numai in cazul functionarilor publici, nu exista un drept de optiune intre incidenta acestor norme si cele cu caracter general, care privesc angajarea raspunderii civile delictuale a oricarei persoane, potrivit principiului ``specialia generalibus derogant.``

Prin urmare, in conditiile in care nu s-a emis un ordin sau o dispozitie de imputare in sarcina functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau a institutiei publice in care functionarul isi desfasoara activitatea, actiunea prin care se solicita angajarea raspunderii acestuia in temeiul art. 998 - 999 Cod civil, in vigoare asupra actului juridic dedus judecatii, este inadmisibila.

De asemenea, si raportat la dispozitiile art. 1 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit carora se poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ numai in ceea ce priveste acordarea de despagubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale, situatie care nu se regaseste in speta,Tribunalul apreciaza ca prezenta actiune in pretentii formulata de reclamanta pentru obligarea paratilor la plata unei sume reprezentand prejudiciul cauzat prin fapta culpabila a acestuia, este inadmisibila.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de catre parati, instanta apreciaza raportat la suma pretinsa si activitatea depusa, onorariul ce trebuie sa il suporte debitorul este de 300 lei pentru fiecare parat si reprezinta echivalentul muncii prestate de acesta, si nu trebuie să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul partii cazute in pretentii.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Dispozițiile art. 451 Noul Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului.

Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 1169 noul Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.

Este adevărat că interesul ce vizează pricina de fata în care s-au efectuat cheltuielile de judecată pretinse este foarte mare, însă raportat la activitate depusa, ceea ce fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat, raportată la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebită, in baza art 451 cod procedura civila obliga reclamantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre fiecare parat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI –A. Națională a Vămilor, în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul in Iași ..26 județ Iași, în contradictoriu cu pârâții C. V. domiciliat în Iași ., ., etaj 4 .>P. C. C. domiciliat în Iași .. 59, ., . .

In baza art. 451 Noul cod de procedură civilă obligă reclamanții la plata sumei de 300 lei către fiecare dintre pârâți, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Iași .

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 ianuarie 2014.

Președinte,

A. T.

Grefier,

L. M. P.

Red/tehnored TAM

5 ex

21.01.2014

← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1364/2014. Tribunalul IAŞI		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 11/2014.... →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul IAŞI