Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1992/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1992/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2331/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1992/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant A. (B.) M. A. și pe pârât U. "S. HARET" BUCURESTI, chemat în garanție M., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 23.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr._,
reclamanta A. ( B.) M. A., a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, este absolventă a ciclului I – studii universitare de licență - Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S. Haret, susținând și absolvind examneul de licență din sesiunea iulie 2009 ocazie cu care, a obținut tiltul de licențiat în Psihologie și i-a fost eliberată adeverința nr. 2263 din 23 iulie 2009.
De asemenea, a susținut că, în ciuda faptului că a solicitat pârâtei de nenumărate ori eliberarea diplomei, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală. Reclamanta a învederat că, a efectuat procedura prealabilă obligatorie, solicitând pârâtei emiterea diplomelor de licență și a suplimentelor acestora însă, prin răspunsul comunicat, pârâta a susținut că, a întreprins demersurile necesare la Ministerul Educației, în vederea tipăririi formularelor diplomenlor de licență pentru absolvenții promoției 2009.
Reclamanta a învederat că, răspunsul pârâtei nu corespunde realității deoarece pe de o parte, suplimentarea solicitată de aceasta viza necesarul de diplome pentru absolvenții anului 2008 iar pe de altă parte, printr-o altă adresă, în sensul că, deși a comunicat ministerului necesarul de diplome pentru absolvenții promoției 2009 fără însă a respecta cerințele specifice Machetei nr. 2.
În argumetarea juridică a situației de fapt învederate, reclamanta a redat prevederile art. 2, ale art. 11 și ale art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2248/2007.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ale Ordinului . nr. 2248/2007 și ale regulamentului emis de către pârâtă sub nr. 3096/_
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus adeverințe de studii, acte de stare civila, dovezi prinvind îndeplinirea procedurii prealabile.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, le-a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor însă, ulterior, Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului nu a aprobat tipărirea formularelor tipizate necesare deși, universitatea a întreprins demersurie necesare.
Pârâta a mai precizat că, refuzul ministerului nu se justifică în ciuda faptului că acesta nici nu a invocat nelegalitatea organizării de către universitate a studiilor .
Referitor la diploma de licenta si suplimentul la aceasta, pârâta a susținut că, tiparirea unor formulare tipizate de către compania de material didactic desemnată de MECT ROMDIDAC SA este posibilă doar cu aprobarea scrisă a M. – Directia Generala Juridica si Control, însă Ministerul a refuzat nejustificat sa aprobe cererile pârâtei privind obținerea aprobării pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009.
În final, pârâta a preciza și faptul că, a informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunostinta ca solicita tiparirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, le-a comunicat, ca nu poate sa tipareasca si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a M.-Directia Generala Juridica si Control.
Astfel, s-a concluzionat că Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului este cel care, in calitatea sa de atoritate publica, gestioneaza materialele si tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diplomele si suplimentele la diploma solicitate de catre reclamanti.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului , prin care a solicitat ca acesta sa fie obligat sa aprobe tiparirea formularului tipizat constand in diploma de licenta si supliment la diploma.
S-a arătat că Ministerul Educației nu a sesizat nereguli în activitatea pârâtei, dupa incheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008 si nici după . OUG nr. 75/2005.
În dovedirea susținerilor, pârâta a depus la dosar, în copii, înscrisuri.
Chematul in garantie Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a depus intampinare, solicitând în primul rând, respingerea cererii reconvenționale deoarece, în speță, între minister și pârâtă nu există un raport juridic care să determine admiterea cererii de chemare în garanție.
Chematul în garanție a susținut că și-a îndeplinit obligațiile legale în sensul că, a transmis catre ROMDIDAC SA avizul pentru achizitionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor S. Haret învederând totodată că, din prevederile legale prezentate rezulta fara echivoc ca responsabilitatea gestionarii, completarii si eliberarii actelor de studii revine în exclusivitate institutie de învatamânt superior.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea sa la aprobarea formularelor tipizate și la plata sumelor de bani, chemata în garanție a susținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În cază a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți în fața primei instanțe investite cu soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cazei, instanța reține următoarele :
Reclamanta A. ( B.) M. A., în perioada 2006 -2009, a urmat cursurile la U. S. Haret, ciclului I – studii universitare de licență - Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, forma de invatamant ID, si si-a îndeplinit toate obligațiile care îi revenea potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență în sesiunea iulie 2009. În acest sens, pârâta i-a emis adeverința nr. 2263 din 23 iulie 2009, atestând absolvirea de către acesta a examenului de licență și dobândirea titlului de Licențiat în științe psihologie.
După expirarea termenului de valabilitate a adeverinței reclamanta a solicitat eliberarea diplomei de licență însă, pârâta a răspuns că nu poate da curs solicitării acestuia întrucât ministerul educației nu a avizat tipărirea formularelor tipizate. Același răspus a fost comunicat reclamantei și la plângerile prealabile formulate de aceștia.
I.Cu privire la cererea principală:
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 84/1995, a învățământului ( în vigoare la data încheierii studiilor de către reclamanți), art. 60 alin1: „ (1) Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu recventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care a cursuri de zi”
Ordinul nr. 3404/7.03.2006 care la art. 2 prevede că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sa învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, art. 20 alin 1: „ (1) Titularii sa împuterniciții acestora a dreptul sã solicite eliberarea actelor de studii completate, dupã termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de douã luni de la confirmarea titlului științific de doctor. (2) Un act de studii referitor la studii complete sa parțiale finalizate se elibereazã titularului.”
Analizând acțiunea, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză, rezultă că acțiunea este întemeiată.
În acest sens, instanța reține că, adeverința nr. 2263 din 23 iulie 2009 ( fila 20), eliberată reclamantei, atestă dobândirea de către acesta a titlului de licențiat în psihologie, adeverința respectivă reprezentând un act administrativ care până în prezent nu a fost revocat sau anulat, beneficiind de prezumția de legalitate si veridicitate. Astfel, nici pârâtul și nici chematul în garanție Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sa Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au solicitat în instanță anularea acestor adeverințe sa verificarea legalității acreditării formelor de învățământ la distanță.
Referitor la specializarea urmata de reclamant, forma ID, se constată că prin HG nr. 410/2002 pârâta a fost acreditată că organizeze studii de învățământ universitar de lungă durată la zi, fiind autorizată provizoriu pentru specializările invocate în cază.
Așadar, pârâta avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007, obligație care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.
În condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverințelor de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, apărări pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al reclamantei.
Raportat la cele reținute mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta este lezat în drepturile sale, recunoscute de lege și implicit și de către pârâtă și chematul în garanție deoarece, este licențiat și poate pretinde eliberarea diplomei de licență, câtă vreme actele prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat în psihologie, sunt în ființă, nu au fost revocate (anulate), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Față de prevederile menționate se constată că reclamanta are dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență, drept legitim de care nu poate fi privat, astfel că, din acest punct de vedere acțiunea acestuia este fondată.
Instanța reține de asemenea că și practica instanței supreme este constantă în a admite astfel de acțiuni, sens în care, amintim spre exemplificare, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, 709 din 10 februarie 2012, nr. 709 din 10 februarie 2012 și nr. 2604 din 25 mai 2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În același sens, Tribunalul reține și decizia nr. 46/18.02.2013 și sentințele nr. 200/18.06.2012, nr. 293/01.10.2012 ale Curții de Apel Iași – secția de C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea, este de reținut și poziția instanței supreme, care, prin decizia de inadmisibilitate 7 din 30 iunie 2014, a statuat: „......acesta, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei universitatea "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013). ”. Decizie nr. 7/2014 din_ ; ÎCCJ. COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D.
Prin aceeași decizie s-a mai reținut că: „ ........ Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență. În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ..........”.
II.Cu privire la cererea de chemare în garanție:
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și competentă, art. 24 alin 1 și 3: „ (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sa să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sa să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (3) Neexecutarea din motive imputabile sa nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sa cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.”
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța reține că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale abilitat cu exercitarea atribuțiilor sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sa autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, fiind așadar obligat să recunoască valabilitatea examenelor susținute de reclamanți și intervenienți și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită realizarea dreptului lor de a li se elibera diplomele de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera diploma de licență este corelativă obligației intimatului - pârât M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat pârâta prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă.
De asemenea este de reținut că, pentru tipărirea si difuzarea către parată a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de M., respectiv ROMDIDAC SA, este necesara aprobarea scrisa a chematului in garanție Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, doar astfel fiind asigurată punerea efectiva in executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat al unui astfel de act. Este de reținut de asemenea că, refuzul M.E.C.T.S. de a tipări diplomele de licență și suplimentul la diplome apare ca un „refuz nejustificat” în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că tribunalul a dispus obligarea acestei autorități centrale de a emite aceste aprobări/ avize, având în vedere și adresele universității.
Prin urmare, instanța va admite cererea de chemare în garanție, va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă invocate în acțiune, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În sensul soluției de mai sus, instanța reține aceeași practică a instanței supreme, amintită mai sus.
Soluția de admitere este în concordanță și cu reglementările
Convenției Europene pentru Drepturile Omului, ce se regăsesc în art. 1 din Procolul 12 Adițional la Convenție, potrivit cu care: „1.exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, pe culoare, limbă, religie, opinii politice sa orice alte opinii, origine națională sa socială, aparteneță la o minoritate națională, avere, naștere sa oricare altă situație 2.Nimeni nu va fi discriminat de o atoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1”.
Astfel, în interpretarea dispozițiilor art. 14 prin raportare la dispozițiile art. 1 din Protocolul 12 la Convenție, referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertății Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/Suede, Hoffman c/Atriche, Spadea ., Stubbings .-Uni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că „ diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sa rezonabilă”. Conform articolului 14 din Convenție, o discriminare constă în a trata într-un mod diferit, fără justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații comparabile (Willis împotriva Regatului Unit, nr._/97, § 48, CEDO 2002-IV). De asemenea, lista care cuprinde articolul 14 îmbracă un caracter indicativ și nelimitativ (a se vedea Engel și alții împotriva Olandei, decizie din 8 iunie 1976, ., nr. 22, p. 30, § 72 și Rasmussen împotriva Danemarcei, decizie din 28 noiembrie 1984, ., nr. 87, p. 13, § 34).
Aceasta înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie
stabilit că persoane aflate în situații analoge sa comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sa rezonabilă .
În speța de față, instanța constată că, în situații identice, cea a altor absolvenți, s-a constatat temeinicia unor astfel de acțiuni și îndreptățirea reclamantei la eliberarea diplomei de licență, sens în care amintim deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când uatoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit -că persoane plasate în situații analoage sa comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sa rezonabilă (vezi CEDH, 18 februarie 1991, Fredin c/Suede, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/Atriche, parag.31, 28 septembrie 1995, Spadea ., 22 octombrie 1996 Stubbings .-Uni, parag.75) .
Or, în caza de față, nu pot fi tratate în mod diferit două situații identice, deoarece, procedând astfel, discriminarea este evidentă prin înlăturarea șansei reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de lege și în final prin imposibilitatea ca aceștia să beneficieze de drepturile lor recunoscute de lege.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”
Tribunalul reține că, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât această obligație rezidă în sarcina părții aflate în culpă procesuală, or, imposibilitatea eliberării diplomelor de licență reclamantei se datorează refuzului tipăririi acestora de către M.. De altfel, prin întâmpinare, pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea reconvențională, urmează ca instanța să oblige chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. ( B.) M. A., cu domiciliul în Buruienești, ., ., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat I. S. L., în Iași, .. 28A, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, cu sediul în București, .. 13, sector 3., cod fiscal_.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri .
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 24 Octombrie 2014
Red-. D.P.C.- 19.11.2014
5 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1990/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1998/2014. Tribunalul... → |
|---|
