Pretentii. Sentința nr. 1789/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1789/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 315/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. A. ȘI FISCAL
Ședința publică din 30 Septembrie 2014
Președinte - B. D. G.
Grefier E. C.
Sentința nr.1789/ca
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamant U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL P. PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI P., reclamant C. L. AL MUNICIPIULUI P. și pe pârât Î. F. ONIOAIA E., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lip0să de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții Municipiul P. și C. L. al Municipiului P., au solicitat obligarea pârâtei IF ONIOAIA E. la plata sumei de_,34 lei, reprezentând_,44 lei contravaloare chirie și 3820,9 lei reprezentând accesorii datorate bugetului local al Municipiului P. până la data precum și actualizarea acestei sume până la stingerea integrală a debitului. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 7704/64/13.05.2011 si nr 7705/38/13.05.2011 având ca obiect închirierea temporară a terenului în suprafață de 3,00 mp situat în ., Piața V. pe care se află amplasată o construcție provizorie chioșc, precum si inchirierea suprafetei de 7,2 mp . Potrivit prevederilor contractului încheiat, pârâta în calitate de locatar, și-a asumat obligația de plată a redevenței stabilite, iar în situația neexecutării sau executării cu întârziere a acestei obligații conducând la plata majorărilor de întârziere în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Reclamanții au mai arătat că pârâta nu s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa, refuzând sistematic achitarea debitelor principale și accesorii către bugetul Muncipiului P., iar prin OG nr. 29/2011 au fost eliminate din sfera de aplicare a codului de procedură fiscală creanțele rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția procedurii de executare silită, în vederea armonizării acestor prevederi cu practica instanțelor judecătorești.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile C.proc.civ., Legea nr. 215/2001.
Pârâta IF ONOIOANA E. nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul nr. 7704/13.05.2011, având ca obiect spațiul în suprafață de 3,0 mp teren situat în Municipiul P., . pentru punct activitate în chioșc existent, precumsi contractul 7705 din 13.05.2011, pentru o suprafață de 7,2 mp proprietate publica a Mun pascani, situat in st ceferistilor nr 4, Piata V.-Hala, mun P.. .
Termenul locațiunii a fost determinat prin convenția părților, fiind de un an calendaristic, începând cu data de 13.05.2011 conform art. 2 din contractul .De asemenea, partile au convenit posibilitatea prelungirii contractelor, prin convenția părților cu minim 30 zile înaintea expirării termenul inițial ( art. 3 din convenție).
În baza convenției încheiate, reclamanții în calitate de locatori s-au obligat să asigure folosința bunului pe tot timpul locațiunii, iar pârâta să plătească prețul locațiunii la termenele stipulate conform prevederilor contractuale stipulate în Cap. IV din contract.
Totodată, prin art. 11, părțile au convenit ca neplata neplata chiriei ori depășirea termenului de plată să atragă după sine plata majorărilor de întârziere conform legislației în vigoare.
În temeiul convenției încheiate, în perioada 31.03._, pârâta a fost înregistrată cu un debit de 9163,81 lei reprezentând contravaloarea chiriei datorate în baza primului contract de închiriere precum si suma de 8309,63 lei reprezentând contravaloarea chiriei datorate in baza celui de al doilea contract.
La suma neachitată, în temeiul art. 11 din convenție, raportat la art. 1241 Cod procedură fiscală s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 2249,66 lei in cazul primului contract, precum si 1571,24 lei in cayul celui de al doilea.
Instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 249 N. Cod. Pr. Civ. care dispun că cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtei, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
În speță, raporturile juridice dintre părți au la bază convențiiile incheiate intre acestia, mentionate in paragrafele anterioare, prin care reclamanții în calitate de locatori au asigurat pârâtei folosința temporară a doua spatii situiate in mun pascani, , pârâta obligându-se la rândul său să achite contravaloarea chiriei, în condițiile și termenele stipulate în contract.
Una dintre cauzele de încetare a contractului de locațiune o reprezintă expirarea termenului, în cazul în care termenul locațiunii a fost determinat prin convenția părților. Astfel, conform art. 1450-1451 din Codul Civil din 1864, dacă termenul locațiunii a fost determinat prin convenția părților sau, în lipsa clauzei, de lege locațiunea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare prealabilă.
În cauză, contractele de închiriere au fost încheiate pe durată determinată respectiv un an calendaristic, cu posibilitatea prelungirii contractului cu minim 30 de zile înainte de expirarea termenului inițial ( art.2 și 3 din convenție). Astfel, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada încheierii unor acte adiționale în condițiile clauzelor contractuale, contractul de locațiune a încetat prin expirarea termenului stipulat de părți.
Odată dovedit temeiul juridic al acesteia, pârâta este cea care trebuie să realizeze dovada achitării debitului sau stingerii datoriilor în orice altă modalitate. În cauză, pârâta nu a depus niciun fel de dovezi apte de a demonstra faptul plății sau stingerea debitului în altă modalitate.
Pentru perioada de valabilitate a convenției, instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile de existență a răspunderii contractuale (încheierea unei convenții, producerea unui prejudiciu prin neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, absența unei cauze exoneratorii de răspundere ).
Cu privire la majorările de întârziere solicitate acestea au fost prevăzute expres de părți în înțelegerea acestora ce reprezintă manifestarea lor de voință conform 11 din cele două convenții, majorările de întârziere fiind calculate în conformitate cu 1241 Cod procedură fiscală.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 24 din contract, la încetarea locațiunii locatarul avea obligația să restituie bunul ce a făcut obiectul raporturilor locative, în speță, pârâta nefăcând dovada predării către reclamanți a bunurilor închiriate. Faptul că aceasta nu și-a desfășurat activitatea comercială în spațiul respectiv nu echivalează cu o restituire a bunului către locator și nu are relevanță în cauză.
Astfel, în condițiile în care pârâta a rămas în folosința spațiului după expirarea termenului contractual și fără ca reclamanții să o împiedice, existând permisiunea acestora, instanța urmează a analiza dacă locațiunea poate fi considerată reînnoită prin tacita relocațiune.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 129 din Legea nr. 71/2011 conform cu care ” Dispozițiile art. 1.810 din Codul civil sunt aplicabile în cazul tuturor contractelor de locațiune al căror termen se împlinește după data intrării în vigoare a Codului civil. ” și în consecință analiza condițiilor privind tacita relocațiune se va realiza din perspectiva Noului Cod Civil.
Conform art. 1810 alin.(1) din Noul Cod Civil: “ Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor ”.
Prin urmare dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual și își îndeplinește obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune. Astfel, tacita relocațiune, dacă nu a fost exclusă printr-o clauză contractuală expresă poate fi împiedicată prin anunțarea concediului respectiv manifestarea voinței de a nu reînnoi contractul desfăcut prin efectul expirării termenului.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța constată că în cauză a operat tacita relocațiune a contractului de închiriere, după data împlinirii termenului contractual,
Este adevărat că, potrivit în art. 2 din contractul încheiat între părți se menționează posibilitatea prelungirii contractelor inițiale prin acte adiționale, iar în alin. 3 se stipulează expres că cele două contracte pot fi prelungite prin convenția părților cu minim 30 de zile înaintea expirării termenului inițial, însă aceste clauze contractuale, după opinia instanței, nu echivalează cu o clauză contractuală prin care tacita relocațiune ar fi fost exclusă.
Astfel, în baza contractului s-a prevăzut prin art. 2 și 3 doar posibilitatea prelungirii efectelor contractului dintre părți, în cazul încheierii unor acte adiționale raporturile dintre părți ar fi continuat în baza contractului inițial și nu în temeiul unui nou contract. În acest sens, părție, au stipulat și în art. 28 din convenție faptul că aceasta încetează la expirarea duratelor stabilite, dacă părțile nu convin în scris, prelungirea acestuia.
Or, prin tacita relocațiune operează un nou contract de locațiune, contractul inițial încetând prin ajungerea la termen.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că art. 2 și 3 din contract nu exclud tacita relocațiune întrucât așa cum s-a arătat încheierea de acte adiționale are ca rezultat prelungirea efectelor contractelor inițiale, iar tacita relocațiune presupune încheierea unor noi contracte în condițiile celor vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
De asemenea, potrivit art. 628 alin. 3 N.C.proc.civ., instanța constată că în măsura în care se acordă penalitățile de întârziere, creditorul nu mai poate solicita și actualizarea debitului, astfel încât pârâta urmează a fi obligată doar la plata debitului principal și a majorărilor de întârziere solicitate de către reclamanți, fără a se dispune și actualizarea întregii creanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de reclamanta UAT P., cu sediul in P., . nr 16, mun P., cod fiscal_, in contradictor cu Intreprinderea Familiala Onioaia E. cu sediul in . B 22 ., mun P., jud Iași.
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 9163,81 lei cu titlu de debit si a sumei de 2249,66 lei reprezentand penalitati contractuale, datorate in baza contractului de inchiriere nr 7704 din 13.05.2011 precum si la plata sumei de 8309,63 lei cu titlu de debit si a sumei de 1571,24 lei reprezentand penalitati contractuale, datorate in baza contractului de inchiriere nr 7705 din 13.05.2011.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in cond art 396 alin2 astazi, 30.09.2014.
Președinte, B. D. G. | ||
Grefier, E. C. |
| ← Pretentii. Sentința nr. 1574/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1759/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
