Pretentii. Sentința nr. 20/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 20/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:015._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 20/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. V. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI (PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASANESC TG F.), chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii taxă auto; dobândă legală
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Instanța verificându-și din oficiu competența, în temeiul disp. art.131 N C.pr.civ constată că este competentă general și material în soluționarea cauzei de față, cf. disp.art. 10 din Lg. 554/04 și disp. art. 95 alin. 1 C.pr.civ..
Instanța in baza disp. art. 238 NCpr.civ, estimează durata procesului de aproximativ 3 luni .
Având în vedere prevederile H.G 520/2013 privind Reorganizarea și Funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța dispune rectificarea citativului, în sensul consemnării denumirii actuale a pârâtei, respectiv Direcția G. Regionala Finanțelor Publice Iasi (pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Tg F. ).
Instanța, în baza disp. art. 254 alin 1NCPC încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Instanța în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârât, o încuviințează în principiu raportat la disp. art. 74 alin. 2 coroborat cu disp. art. 64 alin. 2 NC.pr.civ.
Instanța in baza disp. art. 244 alin 1 NCpr.civ, constată terminată cercetarea judecătorească și văzând că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, face aplicabilitatea disp. art. 244 alin 4 NCpr.civ.,și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul M. V. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta DGRFP-Serviciul Fiscal orasanesc Tg F. sa se dispună restituirea taxei in suma de 3128 lei perceputa nelegal, cu obligarea paratei la plata dobânzii legale calculata conform art 124 din C.pr.fiscala.
Se solicita si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că în anul 2014 a cumparat de la M. I. din Tg F. un autoturism achiziționat in 2013 din Germania, ca la data de 28.04.2014 i s-a emis Decizia de calcul nr.1436/28.04.2014 prin care s-a stabilit obligatia sa e a achita o taxa de 3128 lei.
Raportat la prevederile art.110 TFUE, decizia CJUE în cauza T. și Decizia nr.24/2011 a ÎCCJ, secțiile unite, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, reclamantul consideră că nu are obligația de plată a timbrului de mediu la momentul înmatriculări autoturismului pentru prima dată în România, considerând că acesta este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, precum și de a-l supune unei situații discriminatorii, timbrul de mediu fiind contrar art.110 TFUE.
Pârâta DGFP a Judetului Iasi pentru Serviciul Fiscal Orasanesc Tg F., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece în cauză sunt incidente prevederile OUG nr.9/2013, legiuitorul înlăturând discriminările instituite de acest ultim act normativ și constatate de CJUE în cauza T./România, taxa pe emisiile poluante impusă reclamantului fiind conformă art.110 TFUE.
Parata a formulat cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Pârâta Directia G. Regionala a Finantelor Publice Iasi se subroga in drepturile Serviciului Fiscal Orasanesc Tg F., conform art 23 din HG 520/30.07.2013 si art 11 alin. 3 din OUG 74/2013.
Pârâta nu au solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
Analizând actele si lucrarile dosarului Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism rulat neinmatriculat importat din Germania, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România in 2014 i s-a solicitat plata timbrului de mediu, timbru pe care l-a achitat pentru a beneficia de achiziția efectuata.
Timbrul de mediu perceput de statul român în sistemul OG nr.9/2013 nu contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ) deoarece situația discriminatorie generată de aplicarea OG nr.50/2008 a fost înlăturată prin impunerea plății taxei de emisii poluate și ulterior a timbrului de mediu și în cazul autovehiculelor deja înmatriculate în România în caz de revânzare( art.4 lit.c din OG nr.9/2013). În acest context factual și juridic situația reclamantului nu este identică cu cea existentă sub imperiul OG nr.50/2008. Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare, sub imperiul OG nr.50/2008, a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40). Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Ori, prin dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 și art.4 lit.c din OG nr.9/2013 legiuitorul s-a conformat practicii CJUE, reliefate în situația României de cauza T. și N., fiind înlăturată situația discriminatorie a autovehiculelor importate din statele membre UE și, totodată, favorizantă în ceea ce privește autoturismele deja înmatriculate în România anterior OG nr.50/2008, timbrul de mediu fiind perceput și în cazul revânzării acestei categorii de autovehicule. În consecință, timbrul de mediu achitat de reclamant, respectă dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art.110 TFUE, taxa nefiind contrară dreptului comunitar, cererea acestuia de restituire a timbrului si de anulare a deciziei fiind evident neîntemeiate.
Raportat la acest aspect Tribunalul va respinge pe cale de consecinta si cererea de chemare in garantie formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondata actiunea formulata de M. V. domiciliat in . N.,jud Iasi, CNP_ in contradictoriu cu Direcția G. Regionala Finanțelor Publice Iași (pentru Serviciul Fiscal Orasanesc Tg F.) cu sediul in Iași, ..26, jud. Iași.
Respinge cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentr Mediu formulata de parata DGRFP Iasi.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 19.01.2016
Președinte, C. B. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 22 Ianuarie 2016
Red și tehnored jud BC
2 ex/25.01.2016.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
