Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-02-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 12696/94/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.313/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. C. C.
JUDECĂTOR: N. G.
JUDECĂTOR: A. R.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – petentă . SRL împotriva sentinței civile nr.3602/01.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. F. – SECȚIA JUDEȚEANĂ ILFOV având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03.02.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.3602/01.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.11.2011 sub nr._, petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul G. F. Secția Ilfov, a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.11.2011.
În fapt a arătat că la data de 15.11.2011 i-a fost confiscată cantitatea de 20.280 kg mere, achiziționate legal din Ungaria și importate cu documente legale, din custodia transportatorului .. Deși s-au prezentat toate documentele justificative la locul faptei, organele de control au procedat la sigilarea și confiscarea mărfii. Mai arată petenta că organul constatator a reținut toate documentele cu privire la proveniența și transportul mărfii și că sancțiunea complementară a confiscării mărfii nu are temei legal.
În drept a invocat dispozițiile art.31 alin.2,41 din O 2/2001, Convenției CMR privind transportul internațional de mărfuri.
În dovedirea plângerii a depus la dosar în copie procesul verbal contestat, nota de constatare, proces verbal de sigilare, certificatul de înregistrare a societății.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG.32/1995.
Intimata, legal citată a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.11.2011 emis de intimat, societatea . a fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art.1 lit.a din Lg.12/1990. S-a dispus confiscarea cantității de 20.280 kg mere.
S-a reținut că în data de 15.11.2011, ora 16:00 s-a preluat de la comisarii de serviciu, documentația aferentă transportului efectuat de . cu auto_ /_, încărcat cu 20.280 kg mere provenind din Ungaria, pentru destinatar . SRL, petenta în cauză. Urmare a verificării on-line ONRC, s-a constatat că pentru societatea . SRL s-a întocmit sesizare penală, fiind dată în consemn la punctele de trecere a frontierei în data de 16.06.2011. Au fost avute în vedere cele consemnate în nota de constatare . nr.4087, menționându-se că aceasta face parte integrantă din procesul verbal.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002
În fapt: potrivit scrisorii de transport (CMR f.47), document prezentat de către conducătorul auto la momentul controlului, societatea contravenientă . are calitatea de transportator, iar petenta . SRL este destinatara cantității de 20.280 kg mere ce a făcut obiectul transportului.
În drept: Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.12/1990, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa servească la savarsirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j), daca sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobândite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administratei publice centrale.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art.31 alin.2 din OG 2/2001, partea vătămata poate face plângere numai in ceea ce privește despăgubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.
Din interpretarea ultimului text de lege expus rezultă că o primă condiție ce se impune a fi analizată în speță este calitatea de proprietar a petentei asupra bunurilor ce au făcut obiectul măsurii confiscării.
În măsura în care petenta a făcut dovada acestei calități se justifică și analizarea aspectelor ce ține de legalitatea și temeinicia măsurii luate.
Față de înscrisurile depuse instanța de fond a apreciat că petenta nu a probat că este proprietara cantității de mere pe care societatea contravenientă a transportat-o. S-a depus o factură emisă pe numele petentei (f.48) pentru serviciile de transport ce i-au fost prestate de ., lipsind însă factura sau orice alt înscris ce ar putea atesta dreptul de proprietate al petentei asupra bunurilor confiscate.
Explicația petentei pentru imposibilitatea prezentării documentelor de proveniență a mărfurilor a fost în sensul că reprezentanții intimatei au reținut documentele la momentul controlului, iar intimata, la rândul său nu le mai poate înfățișa instanței din motive obiective - inspectorii care le-au reținut nu mai sunt angajații săi (a se vedea notele scrise de la f.60).
Instanța a înlăturat această apărare făcută cu rea – credință și nesusținută de nicio probă, dată fiind împrejurarea că, în măsura în care ar fi existat aceste documente, petenta avea posibilitatea să solicite de la societatea vânzătoare duplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta . SRL și solicită admiterea recursului și constatarea nulității cu privire la măsura confiscării dispusă prin procesul verbal . nr._/17.11.2011.
Recurenta – petentă apreciază că procesul verbal atacat nu cuprinde mențiuni cu privire la fapta contravențională, întrucât aceasta nu este identificată în mod concret, ceea ce din punct de vedere legal echivalează cu lipsa mențiunilor despre faptă, și simpla indicare a art. 4 alin. 1 din Legea 12/1990 republicată, fără indicarea concretă a faptei contravenționale de care . SRL se face vinovată, nu este suficientă pentru a fi dispusă confiscarea mărfii de la "proprietarul" ., așa cum este de asemeni menționat în procesul verbal atacat.
Apreciază că instanța de fond avea obligația verificării tuturor motivelor de nelegalitate ale procesului verbal atacat, nu doar a verificării calității de proprietar a recurentei. În situația în care recurenta nu ar fi fost proprietara mărfurilor confiscate, apreciază că nu ar fi existat nici un temei legal în vederea Întocmirii scrisorii CMR și nici nu ar fi fost facturate și achitate serviciile de transport.
Recurenta consideră că fiind vorba de un transport internațional de mărfuri, scrisoarea CMR stabilește în favoarea acesteia prezumția de proprietar al bunurilor.
În drept, art. 31 alin. 2, art. 41 din Ordonanța nr. 2/2001 și prevederile Convenției CMR, privind transportul internațional de mărfuri.
Intimata, legal citată cu copie de pe motivele de recurs, nu a depus întâmpinare.
Deliberând asupra excepției de tardivitate a cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, sentința pronunțată de către prima instanță a fost comunicată recurentei la data de 15.04.2013, astfel cum reiese din cuprinsul dovezii de comunicare aflate la dosarul primei instanțe (f. 76/77), iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanță în data de 08.05.2013, conform rezoluției date la momentul primirii acestei cereri (f. 3), iar pe plicul cu care s-a comunicat cererea fiind inserată data de 07.05.2013, la rubrica „data întocmirii notei de transport”.
În aceste condiții, termenul de formulare a recursului a început să curgă la data de 15.04.2013 și s-a împlinit, conform art. 101 alin. 3 C. proc. civ., la 06.05.2013.
Prin urmare, la data înregistrării la instanță a cererii de recurs, termenul de 15 zile era împlinit, devenind aplicabile prevederile art. 103 C. proc. civ..
Normele ce stabilesc termene de exercitare a căilor de atac sunt, fără îndoială, de ordine publică, urmărind asigurarea celerității procesului civil și, pe cale de consecință, stabilitatea circuitului civil.
Prin urmare, excepția tardivității va fi admisă, cu consecința respingerii cererii de recurs ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității introducerii recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta – petentă . SRL împotriva sentinței civile nr.3602/01.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. F. – SECȚIA JUDEȚEANĂ ILFOV, ca tardiv introdus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2014.
Președinte Judecător Judecător M. C. C. N. G. A. R.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.10.02.2014
Red. Jud: MC/2exemplare
Jud.fond C. R. E.- Jud.B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2010/2014. Tribunalul ILFOV |
|---|
