Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2759/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2759/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 8208/1748/2012
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2759R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 7648/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul D. A. F., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.06.2012, sub nr._, petentul D. A. F. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/02.05.2012 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si exonerarea de plata amenzii și a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petenta arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fiind abuziv încheiat.
În drept, cererea se întemeiază pe prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii formulate, petenta a depus la dosarul cauzei copie de pe proces-verbal de contravenție contestat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
A depus la dosar planșă foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a admis plângerea pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2.
Conform art. 9 alin. 2, fraza a II-a din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 144/2012, ”procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”, astfel că având în vedere principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, reluat și în art. 12 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că în cauza de față procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat petentei la mai mult de 30 de zile de la data constatării contravenției, motiv pentru care constată intervenită încălcarea articolului mai sus menționat, fapt de natură a produce o vătămare petentei care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului-verbal contestat.
Împotriva sentinței civile nr. 7648/21.11.2013, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate cu trimiterea acesteia spre rejudecare.
În motivarea recursului recurenta intimată a arătat că sentința civilă este netemeinică și nelegală, întrucât, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel, prin interpretarea greșită a legii, instanța a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel recurenta a arătat că instanța de fond a interpretate greșit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Recurenta a arătat că în prezenta cauză, față de data săvârșirii faptei aceasta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar procesul-verbal a fost comunicat respectându-se dispozițiile legale.
În opinia recurentei din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312. proc. civ., O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezultă dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere, art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate.
Astfel, tribunalul reține că, intimatul petent a fost sancționat contravențional potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul O.G. 15/2002, la art. 1 unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 769/01.10.2010).
Din aspectele reliefate mai sus, precum și din înscrisurile depuse la dosar reiese că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Referitor la împrejurarea înstrăinării de către petent a autovehiculului, tribunalul urmează a o înlătura reținând că nu îi este opozabil recurentei C.N.A.D.N.R., contractul de vânzare-cumpărare, aceasta neavând obligația de a solicita petentului informații cu privire la persoana utilizatorului autoturismului surprins în trafic fără rovinietă. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, intimata-petentă apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Deși obligația de a efectua formalitățile de transcriere a autoturismului pe numele cumpărătorului este o obligație ce incumbă acestuia din urmă, tribunalul reține că intimatului petent îi revine și acestuia obligația de a da dovadă de diligență în sensul de a solicita, prin mijloace legale, obligarea cumpărătorului de a respecta dispozițiile legale. Petentului nu îi este îngăduit să se apere în sensul că odată ce a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului nu îi mai revine niciun fel de obligație, întrucât opozabilitatea față de terți a acestui transfer al dreptului de proprietate se realizează prin intermediul operării mențiunilor corespunzătoare în evidențele organelor de poliție.
Or, atâta vreme cât intimatul petent nu s-a asigurat de efectuarea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate asupra autoturismului de către cumpărător, acesta continuă să fie evidențiat atât în cartea de identitate a autovehiculului, cât și în baza de date a organelor de poliție în calitate de proprietar. A-i cere recurentei să facă demersuri suplimentare pentru a identifica actualul proprietar al autoturismului, în condițiile în care în evidențele oficiale ale statului continuă să figureze în această calitate petenta ar însemna o sarcină mult prea împovărătoare și nejustificată pentru aceasta.
Pentru evitarea unei asemenea situații în care se află petentul, acesta avea la îndemână mai multe remedii procesuale pentru obligarea cumpărătorului să efectueze formalitățile legale presupuse de transcrierea dreptului de proprietate pe numele său.
De asemenea, petentul va avea posibilitatea de a se regresa împotriva cumpărătorului pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce-i reveneau ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigu.
Mai mult decât atât, petentul nu a făcut nici măcar dovada minimei diligențe de radiere a autovehicului în litigiu din evidențele organului fiscal, pentru ca instanța să poată aprecia asupra îndeplinirii măcar în parte a obligației de aducere la cunoștința publică a transferului dreptului de proprietate asupra acestui autovehicul.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va admite în parte plângerea, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție contestat și va menține dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 7648/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul D. A. F..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție contestat și menține dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EO/2 exemplare
Jud. fond: V. B. M. - Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2454/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1496/2014.... → |
|---|
