Contestaţie la executare. Decizia nr. 2010/2014. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 2010/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 11917/94/2013

Dosar nr. 11._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 2010R

Ședința Publică din data de 16.09.2014

Tribunalul constituit din:

P. E. M. O.

JUDECĂTOR C. D.

JUDECĂTOR M. E.

GREFIER L. I.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul contestator C. P. împotriva sentinței civile nr. 1030/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 11._ în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., prin declinare de către Judecătoria sector 2 București, contestatorul C. P. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea contestației la executare; anularea tuturor formelor de executare: titlul executoriu nr._ din 13.11.2008, nr._ din 04.12.2009 și a somației nr._ din 27.06.2012 emise de către intimata AFP sector 2 pentru debit total de 2565 lei; desființarea popririi asupra contului nr. RO78INGB_1734 deschis la ING Bank și după caz ALPHA Bank, BCR, BRD; întoarcerea executării, respectiv obligarea AFP sector 2 la returnarea sumei de 2565 lei.

În motivare, contestatorul a arătat că intimata AFP sector 2 a emis fără a fi competentă și fără a comunica în prealabil următoarele acte fiscale: titlul executoriu nr._ din 13.11.2008 și nr._ din 04.12.2009; a somației nr._ din 27.06.2012; poprire din 12.07.2012 la ING Bank pentru suma de 2565 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat; aviz de plată nr._ din 13.07.2012 pentru un total de 5466 lei.

A mai arătat că aceste titluri executorii s-au emis ca urmare a faptului că AFP sector 2 (fără a verifica baza de date proprie unde figurează actuala adresă din sectorul 1) a emis decizie de impunere la o adresă din sectorul 2 - unde precizează contestatorul, nu mai locuiește de aproximativ 15 ani - cu titlu de diferențe de impozit anual de regularizat. Astfel că a luat la cunoștință despre situație în data de 13.07.2012 anunțat fiind de APLHA Bank care i-a pus la dispoziție adresa de înființare a popririi. Ulterior, a fost contactat de ING Bank și de BRD.

A precizat că nu are cunoștință de obligațiile fiscale pentru care i-au fost indisponibilizate conturile.

În drept, a invocat art. 172 alin. 4 C. proc. fisc., art. 373 alin. 2, art. 400 alin. 1 și 2 C. proc. civ., art. 31 alin. 1 lit. b), art. 33 alin. 1, art. 86 alin. 1, art. 141 alin. 1 C. proc. fisc.

Cererea fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.

La data de 03.05.2013, contestatorul a depus la dosar, concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare și întoarcerea executării, motivând că intimata a pornit executarea silită cu încălcarea dispozițiilor care reglementează comunicarea actului administrativ fiscal, respectiv art. 44 C. proc. fisc. coroborat cu art. 2 alin. 3 din același act normativ.

La data de 25.04.2013, intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.

În motivarea întâmpinării a invocat excepția de tardivitate a contestației la executare, motivând că somația și titlul executoriu au fost emise la data de 14.12.2009. De asemenea, a menționat că în raport de documentele existente la dosarul fiscal, intimata nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire prevederile legislației fiscale pentru recuperarea sumelor datorate bugetului de stat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 146 C. proc. civ. și prevederile C. proc. fisc.

Instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, pe care a respins-o cu motivarea arătată prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014 (fila 32 dosar).

Prin sentința civilă nr. 1030/24.03.2014, Judecătoria B. a respins contestația ca neîntemeiată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Contestatorul invoca drept motiv in sustinerea temeiniciei cererii de contestatie la executare necompetenta organului fiscal, emitent al titlurilor executorii, precum si lipsa comunicarii catre contestator a titlului executoriu nr._ din 13.11.2008 și nr._ din 04.12.2009, a somației nr._ din 27.06.2012, a adresei de infiintare a popririi din 12.07.2012 la ING Bank pentru suma de 2565 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, a avizului de plată nr._ din 13.07.2012 pentru un total de 5466 lei.

Instanta de fond a reținut ca neintemeiate sustinerile contestatorului intrucat acesta nu a indeplinit formalitatile legale pentru schimbarea domiciliului fiscal, prevazute de dispozitiile art. 75 si 81 C. proc. fisc., retinandu-se in acest fel culpa contestatorului si nu a intimatei.

Împotriva sentinței civile nr. 1030/24.03.2014, a formulat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației la executare.

În motivare recurentul contestator a arătat că întreaga motivare a instanței de fond constă în faptul că nu s-au îndeplinit formalitățile legale pentru schimbarea domiciliului fiscal, potrivit art. 75 și 81 Cod procedură fiscală.

Astfel, recurentul contestator a arătat că s-a făcut dovada faptului că s-a schimbat domiciliul în cursul anului 1998, astfel că la acel moment nu putea să îndeplinească formalitățile legiferate în anul 2003, când a intrat în vigoare Codul de procedură fiscală.

Recurentul contestator a susținut că nici în prezent ca persoană fizică nu are această obligație, instanța de fond confundând obligațiile persoanelor fizice autorizate și a celor cu profesii liberale cu obligațiile persoanelor fizice, simpli contribuabili.

Pe fondul contestației, contestatorul a arătat că înscrisurile probatorii demonstrează că titlurile executorii și somațiile au fost emise la vechiul domiciliu, iar intimata nu a depus dovezile de comunicare în scris prin scrisoare recomandată, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală.

S-a mai arătat de către recurent că intimata a pornit executarea silită cu încălcarea dispozițiilor care reglementează comunicarea actului administrativ fiscal, respectiv art. 44 din Codul fiscal coroborat cu art. 2 alin. 3 din același act normativ.

Prin cererea de recurs s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererii de recurs i-a fost atașată practică judiciară.

Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:

Prin titlul executoriu nr._ emis de Administrația Finanțelor Publice sector 2 București s-a stabilit în sarcina recurentului contestator obligația de plată a sumei totale de 976 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, conform deciziei de impunere nr._/14.10.2008 (784 lei) și conform deciziei calcul accesorii nr._/12.01.2008 (192 lei).

În baza acestui titlu executoriu, intimata a emis somația nr._/04.12.2009 și adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale recurentului.

Potrivit art. 31 alin. 1 lit. a C. proc. fisc., în cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, iar, în conformitate cu art. 31.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.

În cauză, tribunalul reține că, în anul 1998, recurentul și-a schimbat domiciliul din sectorul 2 în sectorul 1, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 5 și 72 dosar fond.

Prin urmare, prin raportare la prevederile legale anterior menționate și având în vedere că, în cauză, există identitate între domiciliul legal și domiciliul fiscal al recurentului, tribunalul apreciază întemeiată critica formulată în recurs, contestatorului nerevenindu-i obligația de a depune la organul fiscal o cerere de înregistrare a noului domiciliu fiscal.

În continuare, tribunalul urmează a analiza motivul de recurs și, implicit de contestație, vizând necompetența organului fiscal.

Astfel, potrivit art. 33 alin. 1 C. proc. fisc., pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii, iar, conform art. 141 alin. 1 din același act normativ, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Iar, potrivit art. 136 alin. 5 C. proc. fisc., pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul reține că recurentul avându-și domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 1 București înseamnă că organul de executare competent în prezenta cauză era Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București.

În cauză, însă, actele de executare contestate au fost îndeplinite de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, așadar, cu nesocotirea normelor de competență teritorială în materia executării creanțelor fiscale.

Reținând că nerespectarea competenței organului de executare reprezintă un caz de nulitate necondiționată de vătămare, competența reprezentând o cerință legală extrinsecă actului de procedură, tribunalul apreciază că actele de executare efectuate în cauză sunt lovite de nulitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată, în sensul că va admite contestația la executare și va anula actele de executare contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul contestator C. P. împotriva sentinței civile nr. 1030/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 11._ în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI.

Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că:

Admite contestația la executare.

Anulează actele de executare contestate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. M. O. C. D. M. E.

GREFIER

L. I.

Concept red. gref. L.I.

Red. Jud: EMO./2 exemplare

Jud.fond: R. V. A. - Jud.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 2010/2014. Tribunalul ILFOV