Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2087/2014. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 2087/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 5427/1748/2012

DOSAR NR. 5427 /1748 /2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2087 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. C. C.

JUDECĂTOR: V. E.

JUDECĂTOR: I. S. F.

GREFIER: M. M. A.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 6412/02.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent C. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul personal legitimat cu CI . nr._, CNP_, lipsind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că viciul de procedură cu intimatul s-a acoperit prin prezența acestuia, că recurentul nu a depus relațiile solicitate la termenul anterior, după care,

La interpelarea Tribunalului dacă a fost sancționat de mai multe ori și dacă autovehivulul era vândut, intimatul susține că a fost sancționat doar o dată, că autovehiculul era scos din evidențele fiscale și radiat înainte de întocmirea procesului verbal.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Intimatul solicită respingerea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.04.2012 petentul C. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal . 12 nr._/21.03.2012 întocmit de intimată.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este netemeinic deoarece nu mai detinea calitatea de proprietar al autoturismului_ .

În drept petentul a invocat disp. O.G nr. 15/2002.

În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

La termen instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Prin sentința civilă nr. 6412/02.10.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională, a anulat procesul verbal . nr._/21.03.2012 și sancțiunile aplicate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal . R 12 nr._/21.03.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 25.10.2011, la ora 14.45 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

Instanța a apreciat că trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:

  • existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
  • toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
  • legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

  • textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 25.10.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 21.03.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Împotriva sentinței civile nr. 6412/02.10.2013 a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate iar pe fond respigerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și sancțiunile aplicate.

În motivare recurenta-intimata susține că instanța de fond interpretat art. 9 alin 3 din OG 15/2002 în mod eronat, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă.

Mai arată că fapta a fost săvârșită la data de 25.10.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 21.03.2012 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, conform art. 13 alin 1 din OG 2/2001, și că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._/21.03.2012 a fost comunicat contravenientului la data de 04.04.2012, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând disp. Art. 14 alin 1 din OG 2/2001.

În opinia recurentei-intimate din interpretarea articolelor menționate rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art.9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28.02.2014 intimatul a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.

În motivare, intimatul invocă excepția tardivitații declarării/ depunerii recursului de către CNADNR, întrucât sentința civila i-a fost comunicata la data de 31.10.2013, fiind cel mai probabil recepționată la aceeași data si de către recurentă, iar potrivit informațiilor diponibiie pe site-ul instanțelor de judecata, recursul a fost inregistat la Tribunalul Ilfov la data de 22.11.2013.

Mai arată că, prin procesul verbal contestat, agentul M. V. a constatat că la data de 25.10.2011, ora 14.45, autovehiculul inmatriculat sub nr._, a fost inregistrat de camera video ca a circulat pe Autostrada A2 Km 12+450 Glina, Județul Ilfov, fara rovinieta valabila, astfel incat a fost aplicata o amenda contravenționala in cuantum de 225 Lei si un tarif de despăgubire de 121,74 Lei (echivalentul a 28 Euro), și că procesul verbal contestat i-a fost comunicat la data de 03.04.2012, astfel instanța de fond în mod corect a considerat ca răspunderea contravenționala este prescrisa.

Intimatul arată că la data constatării contravenției, nu mai era proprietarul/utilizatorul autoturismului in cauza, acesta aflandu-se in proprietatea unei alte persoane fizice, astfel, la data de 19.10.2011, intre el, in calitate de vanzator si P. V., in calitate de cumpărător, s-a incheiat contractul de vanzare cumpărare avand ca obiect transmiterea dreptului de proprietate a autoturismului in cauza, marca Ford, tipul Taurus, la aceeași data, a predat cumpărătorului autoturismul, cheile, fisa de inmatriculare si cartea tehnica a autovehicului, mai mult, in ziua imediat următoare incheierii contractului, a solicitat Primăriei Sector 5 București scoaterea autoturismului Ford Taurus din evidentele fiscale, prin urmare, autoturismul a fost radiat de pe numele lui, urmând ca noul proprietar sa indeplineasca in termenul prescris de lege toate formalitățile de inscriere a acestuia in evidentele Primăriei Sector 3 București și solicită instanței să observe că la data de 25.10.2011 data constatării savarsirii contravenției, nu mai deținea calitatea de utilizator al bunului(nefiind proprietarul acestuia si neavand vreun drept legal cu privire la acesta), aceasta calitate fiind preluata de doamna P. V..

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată dispozițiile OG nr. 15/2002 modificata, OG nr. 2/2001, pe cele ale Codului de Procedura Civila si ale Constituției României.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor de la dosar si din oficiu, in baza art. 304 si 304 indice 1 C.proc.civ., tribunalul constata ca acesta este nefondat, urmând a avea în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contraventie . nr._ emis la data de 21.03.2012 s-a constatat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe Autostrada A2 km 12+450m fără a detine rovignietă valabilă, stabilindu-.se că acesta apartine petentului C. D..

Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor pentru ca art.1 din același act normativ să definească utilizatori ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români.

În prezenta cauză, tribunalul constată analizând materialul probator administrat în fața instanței de fond că la data de 19.10.2011 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca Ford cu numărul de înmatriculare_ .

La data de 20.10.2011 Consiliul Local Sector 5 –Directia Taxe și Impozite Locale a emis procesul verbal de scoatere din evidentă mijloace de transport cu privire la contribuabilul C. D..

Prin urmare, petentul a făcut dovada că la momentul săvârșirii contraventiei nu mai avea calitatea de utilizator al autoturismului cu numărul de înmatriculare_, astfel că nu se poate reține în sarcina sa fapta contraventională.

Împrejurarea că noul proprietar nu a îndeplinit formalitățile legale nu poate fi imputată petentei intimate cu consecinta antrenării răspunderii contraventionale motiv pentru care tribunalul va respinge recursul formulat urmând ca mentine hotărârea instanței de fond pentru considerentele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respige recursul formulat de recurentul-intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 6412/02.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent C. D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.

Președinte Judecător Judecător

M. C. C. V. E. I. S. F.

Grefier

M. M. A.

Concept red. gref. M.M.A.

Red. Jud: MCC./4exemplare/05.11.2014

Jud.fond :– Ț. C. - Jud./Cornetu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2087/2014. Tribunalul ILFOV