Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 14510/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE nr. 105 R
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
Judecător: M. R. R.
Judecător: C. G.
Grefier: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimata T. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către
recurenta – intimată, constatând că recursul este formulat în termenul legal și nu s-au solicitat probe noi in calea de atac, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5099/26.06.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată de petenta T. M. și în consecință a anulat procesele-verbale . nr._/12.05.2011 și . nr._/12.05.2011 întocmite de intimata CNADNR SA.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că în litigiile privind anularea procesului-verbal de contravenție are calitate procesual pasivă doar cine a întocmit procesul-verbal. În prezenta cauză procesele-verbale contestate nu au fost întocmit de către intimata Consiliul Local al Municipiului C. – Serviciul Public de Impozite și Taxe, ci de către intimata CNADNR, astfel că a admis excepția invocată, cu consecința respingerii cererii formulate față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin procesul verbal . nr._/12.05.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligata să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 21.11.2010 petenta a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal . nr._/12.05.2011 petenta a fost sancționată pentru o faptă similară, săvârșită în data de 20.11.2010.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea proceselor verbale contestate, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, a reținut că trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:
•existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
•toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
•legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
•textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că faptele reținute în sarcina petentei au fost constatate în ziua de 21.11.2010 și 20.11.2010, iar procesele verbale de constatare și sancționare a acestora au fost întocmite la data de 12.05.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petenta în susținerea plângerii.
Cu privire la cererea de radiere a debitului din rolul fiscal, instanța a constatat că această cerere este inadmisibilă în procedura contravențională, fiind necesar a se urma procedura prevăzută de Codul de Procedură Fiscală. Petenta având astfel posibilitatea de a se prezenta la Consiliul Local C. - Serviciul Public de Impozite si Taxe cu o copie legalizată a prezentei hotărâri, solicitând radierea acestui debit, având în vedere că procesele-verbale au fost anulate.
Împotriva acestei sentințe, recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.11.2013 sub nr._ prin care a solicitat modificarea sentintei mai sus mentionata, si pe fond sa admiteti in parte plangerea contraventionala, in sensul mentinerii sanctiunii amenzii, aplicata petentului - intimat prin procesele verbale constestate.
Apreciază sentinta civila sus mentionata, ca fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind criticabila, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 si art. 312 (3) Cod proc.civ.
În fapt a arătat că prin Sentința civila mai sus mentionata, pronuntata de Judecatoria Cornetu, in dosarul nr._, s-a admis plangerea contraventionala impotriva proceselor verbale . nr,_ si R11 nr._/12,05.2011, solicitând să se observe, ca instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Astfel, art. 9 alin, 3 paragraful ultim prevede" Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)",
Termenul de 30 de zile, prevazut in art. 9 alin, 3 din O,G, 15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al incheierii altor procese verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovinieta, si nu termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contravent.ionale.
Potrivit art. 13 alin, 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data sasarsirii faptei."
Asadar, in speta dedusa judecatii, faptele au fost savarsite la data de la data de 20.11.2010, respectiv 21.11.2010, iar sanctiunile au fost aplicate la data de 12.05.2011, data care coincide cu data emiterii Proceselor Verbale de Constatare a Contraventiei . nr._ si R11 nr._ 1 12,05,2011 de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesele Verbale de Constatare a Contravenției contestate au fost comunicate contravenientului, prin afisare, la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr._ privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese verbale. limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz. art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scrurt decat termenul general de 6 luni.
In acest sens, rugam Onorata Instanta sa tina seama de faptul ca normele cuprinse in O.G. 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarfului de utilizare si trecere pe reteaua de drumuri nationale), pe cand O.G. 12/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia regimului juridic al contraventiilor). In aceasta speta invocam regula potivit careia "normele speciale deroga de la normele generale", ceea ce inseamna ca, in cazul unui conflict intre o norma cu caracter special si o norma cu caracter general, se aplica cu prioritate norma speciala, iar cand norma cu caracter special tace, se completeaza cu dispozitiile normei cu caracter general.
Avand in vedere cele mai sus enuntate, precizam ca in cuprinsul O.G. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012. nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale. sens in care cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul verbal contestat se aplica dispozitiile art. 13 din O.G. 2/2001.
Totodata instanta de fond, in mod gresit a considerat ca termenul de 30 de zile prevazut in art 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, este termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contrventionale. inclacand astfel principiul de drept "ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus", din punctul nostru de vedere acesta fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita conduita, respectiv incheierea altor procese verbale in acest interval.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8, art 312 alin. (3) Cod proc. civ.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin sentinta civila recurata Judecatoria Cornetu a admis plangerea contraventionala formulata, retinand ca dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002, astfel cum au fost modificate de Legea 144/2012 instituie un termen special de prescriptie a raspunderii contraventionale, derogatoriu de la cel instituit de art. 13 alin 1 din OG 2/2001.
Tribunalul retine insa ca potrivit dispozitiilor legale invocate de instanta de fond in sustinerea solutiei adoptate „procesul verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale pentru incalcarea dispozitiilor art. 8 alin 1”
Ori dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002 sus-citate trebuie interpretate prin raportare la intreg continutul actului normativ din care acestea fac parte, cu precadere la dispozitiile art. 8 alin 1 din acelasi act normativ care prevede ca fapta de a circula pe drumurile publice fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua”
Retinand, totodata, dispozitiile art. 13 alin 2 teza finala din OG 2/2001 conform carora contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, tribunalul constata ca dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002 nu instituie un termen special de prescriptie a raspunderii contraventionale ci au fost edictate spre a delimita, in timp, perioada in care nu poate fi aplicata o alta sanctiune contraventionala pentru aceeasi fapta, considerata a fi savarsita (ca orice contraventie continua) la data constatarii
Cu toate acestea, desi criticile formulate de recurenta sub acest aspect apar ca fondate, tribunalul urmeaza a respinge recursul ca nefondat, pentru motivele ce succed:
Prin procesul verbal . nr._/12.05.2011 a fost sanctionata contraventional petenta intimata pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin 1 din OG 15/2002, retinandu-se in sarcina sa faptul ca la data de 21.11.2010 a circulat cu auto cu numar de inmatriculare nr._ fara a detine rovinieta valabila.
O sanctiune identica a fost aplicata petentei-intimate si prin procesul verbal . nr._/12.05.2011, de data aceasta pentru o contraventie savarsita la 20.11.2010 (fila 24 dosar fond)
Din dovezile de comunicare anexate la filele 29 si 31 dosar tribunalul retine ca cele doua procese verbale au fost „comunicate” prin afisare la data de 2.06.2011 la adresa din Bucuresti, .. 1, adresa la care intimata nu mai locuia inca de la 26.01.2011, astfel dupa cum rezulta din cuprinsul adresei_/17.05.2013 a DEPABD a MAI (fila 12 dosar Jud. Cornetu)
Asa stand lucrurile, tribunalul retine ca cele doua procese verbale contestate nu au fost niciodata comunicate intimatei - petente, fiind incidente in cauza dispozitiile art. 14 alin 1 din OG 2/2001 conform carora executarea sanctiunii contraventionale se prescrie in conditiile in care procesul verbal prin care se constata si se sanctioneaza contraventia nu a fost comunicat in termen de o luna de zile.
Asa stand lucrurile, solutia instantei de fond de admitere a plangerii contraventionale si de anulare a proceselor verbale atacate apare ca fiind corecta iar recursul urmeaza a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimata T. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2014.
Președinte, A. M. C. | Judecător, M. R. R. | Judecător, C. G. |
Grefier, M. M. A. |
Red. Jud. fond H. D. /Judecătoria Cornetu
Red.jud.AMC/16..01.2014
Thn.red. MMA
Ex.2
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2092/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3535/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
