Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 4665/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 276 R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 5173/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. E., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5173/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.03.2012, sub numărul de mai sus, petenta C. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece lipsește semnătura agentului constatator. Totodata a mai aratat că a fost sancționat prin mai multe procese verbale.
In drept petenta a invocat disp. OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
În probațiune, petentul, a atașat plângerii sale, în copie, un set de înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la data de 10.01.2013, prin Serviciul Registratură, relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat și planșă foto.
La termenul de astăzi instanța, în temeiul art. 167 C., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 5173/26.06.2013 instanța de fond admite plângerea, anulează proces verbal . nr._/22.02.2012 si sancțiunile aplicate de intimată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligată să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 20.09.2011, la ora 17.03, petenta a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța a verificat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentei, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 20.09.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 22.02.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petentă în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța admite plângerea și dispune anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerează petenta de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.09.2013, sub nr._ .
Recurenta a solicitat modificarea sentintei recurate si pe fond admiterea in parte a plangerii contraventionale, in sensul mentinerii sanctiunii amenzii aplicata petentului - intimat prin procesul-verbal constestat.
Considera recurenta că sentinta civila recurată este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind criticabila, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 si art. 312 (3) Cod proc.civ.
Instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
În speta dedusa judecatii, fapta a fost savarsita la data de la data de 20.09.2011, iar sanctiunea a fost aplicata la data de 22.02.2012, data care coincide cu data emiterii procesului verbal de constatare a contraventiei . nr_/2202.2012 de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din nânia SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientului, prin afisare, la un interrval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii anctiunii (22.02.2012)."
În cuprinsul O.G. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, sens in care cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul verbal contestat se aplica dispozitiile art. 13 din O.G. 2/2001.
Instanta de fond, in mod gresit a considerat ca termenul.de 30 de zile prevazut in art 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, este termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contrventionale, inclacand astfel principiul de drept "ubi lex non distinguit. nec nos distinguere debemus". din punctul nostru de vedere al recurentei acesta fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita condiuita, respectiv incheierea altor procese verbale in acest interval.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8, art 312 alin. (3) Cod proc. civ.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Susținerile recurentului referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu sunt pertinente. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001.
Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată (fila 41 dosar fond) rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la 20.09.2011 pe autostrada A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar intimata nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța de fond la individualizarea sancțiunii amenzii a reținut corect ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, va fi schimbată in parte sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte plângerea, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție și va menținut dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu intimata C. E..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.02.2012.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 și menține dispozițiile acestui proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, M. E. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond B. M./Judecătoria Cornetu
Red. E.M.O./24.03.2014
Thn. red. C.D./2 ex./ 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2466/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 708/2014.... → |
|---|
