Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 708/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 4838/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 708 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - C. C. M.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - OLGUȚA P.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul D. G. B. împotriva sentinței civile nr. 5708/06.09.2013 pronunțata de Judecatoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se afla la primul termen de judecata si a fost depusa la dosarul cauzei o cerere de amânare formulata de recurenta pentru angajare aparator, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale si o nota de probatorii, după care:
Deliberând asupra cererii de amanare formulata de recurent Tribunalul o respinge ca neintemeiata având in vedere ca din adeverinta nu rezulta vreun motiv sau perioada de recuperare.
Tribunalul incuviinteaza proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei apreciind-o concludenta, pertinenta si utila solutionarii cauzei.
Raportat la cele anterior reținute, prezentul tribunal apreciază că solicitările petentului privind completarea materialului probator din cauză au ca scop tergiversarea soluționării contestației sale, în contextul în care la termenul din 16.11.2012 a solicitat o amânare pentru lipsă de apărare după ce avusese timp încă din luna martie 2012 să –și pregătească apărarea- cerere care i-a fost admisă totuși prin încheierea din 16.11.2012. La termenul din 25.01.2013, petentul nu și-a susținut cererea, nefiind prezent. La termenul din 19.04.2013 a solicitat un termen ca să lectureze actele dosarului .
Această atitudine procesuală a influențat durata procedurii în acest dosar, în contextul în care au trecut mai mult de 2 ani de la consumarea faptelor sancționate.
Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiate celelalte probe solicitate a fi încuviințate, nefiind concludente soluționării cauzei.
Având in vedere ca a fost solicitata judecata cauzei in lipsa, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat Tribunalul constata cauza in stare de judecata si în temeiul art. 150 cod de procedura civila, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2012, sub numărul_ petentul D. G. B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului-verbal . nr._/19.03.2012 și a procesului-verbal . nr._/19.03.2012 întocmite de către intimată, precum și exonerarea de la plata amenzilor aplicate și înlăturarea măsurii complementare a retinerii permisului de conducere.
În fapt s-a arătat că procesul-verbal . nr._/19.03.2012 nu este temeinic, întrucât la data de 19.03.2012 în timp ce se deplasa pe Șoseaua de Centură a Capitalei dinspre Autostrada Soarelui spre Podul P., petentul a depășit un autotren, dar fără a depăși linia continuă, șoferul autotrenului fiind cel care i-a făcut semn să treacă prin intersectie. Ulterior acestei manevre, după parcurgerea unei distante de aproximativ 200 de metri, petentul a fost oprit de un agent de politie, aflat într-o autospecială, care i-a comunicat faptul că a realizat o depășire neregulamentară și că urmează a-i fi retinut permisul pentru 30 de zile. Întrucât s-a considerat victima unui abuz, petentul a solicitat lucrătorului de politie să se legitimeze, însă acesta a refuzat, și retinându-i permisul de conducere, s-a deplasat la sediul Politiei P., circulând cu o viteză de aproximativ 100 de km/h. Ajuns la sediul Politiei, petentul a fost sanctionat prin procesul-verbal . nr._/19.03.2012 deoarece ar fi provocat și participat la un scandal în sediul institutiei respective, lucru neadevărat, agentul de politie dând dovadă de un comportament abuziv și straniu și adoptând un ton arogant, refuzând să se legitimeze și să consemneze obiectiunile petentului. Prin urmare, reclamantul a apelat la ajutorul ofiterului de serviciu pentru a afla identitatea agentului constatator – M. N.. De asemenea, datorită abuzurilor și atitudinii condamnabile a agentului, petentul a formulat sesizare disciplinară.
Reclamantul mai arată că la toate cele întâmplate nu a asistat ca martor decât ofiterul de serviciu, astfel că persoana care apare ca martor asistent, P. G., este fie acest lucrător de politie, fie o persoană care a fost prezentă în sediul Politiei P. ulterior evenimentelor mai sus descrise.
Se mai sustine că procesele-verbale trebuie să aibă la baza întocmirii lor mijloace de probă temeinice, mentiunile agentului constatator neputând servi singure drept temei pentru aplicarea sanctiunii, cele constatate de agentul de circulatie neavând nicio valoare în fata judecătorului, dacă nu sunt sprijinite de fotografii, martori, înregistrări video. De asemenea, jurisprudenta și legislatia CEDO, care au prioritate fată de dreptul intern, califică materia contraventională ca fiind materie penală, prin urmare prezumtia de nevinovătie operează în favoarea petentului conform art. 6 CEDO.
În concluzie, petentul apreciază procesele-verbale ca fiind nelegale în raport de modalitatea în care au fost întocmite și de faptele retinute, precum și netemeinice în raport de situatia de fapt reală.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviintarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, depunând la dosar adresa de comunicare a proceselor-verbale, procesele-verbale (f. 8-9), sesizarea înregistrată la Politia P. (f. 12-15), copie de pe CI (f. 11), dovada de circulatie (f. 10).
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata IPJ Ilfov a depus la data de 14.11.2012, prin Serviciul Registratură, întâmpinare solicitând respingerea plângerii contraventionale formulate ca fiind neîntemeiată, cele două procese-verbale fiind legale și temeinice.
Intimata a arătat că la data de 19.03.2012 un agent de politie din cadrul IPJ Ilfov a observat autoturismul înmatriculat_ efectuând o manevră de depășire a altui autovehicul în zona de actiune a unui indicator care interzice această manevră. Contravenientul nu a oprit la semnul regulamentar al politistului rutier, fiind necesară urmărirea sa, iar după oprirea sa în trafic, a provocat un scandal, adesând cuvinte jugnitoare organelor de politie și amenintând cu acte de violentă.
Procesele-verbale nu a fost semnate de către contravenient, dar acesta a fost de fată la întocmirea acestora, astfel că în calitate de martor asistent a participat numitul P. G..
Intimata arată că procesele-verbale care fac obiectul prezentei cauze îndeplinesc conditiile de legalitate și temeinicie, fiind respectate prevederile art. 16 alin. 1, art. 17 din OG nr. 2/2001. S-a mai arătat că jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului permite statelor membre folosirea unor prezumtii de fapt și de drept în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea faptei și protejându-se dreptul la apărare, astfel că, pentru contraventiile constatate personal de către agent, operează o prezumtie de temeinicie.
Situatia de fapt descrisă de către petent nu reflectă realitatea, venind în contradictie cu cele consemnate în cuprinsul actelor de constatare și de sanctionare a contraventiilor, fără a se aduce vreo dovadă în sustinerea celor afirmate.
În drept au fost indicate dispozitiile art. 242 C.pr.civ.
În dovedire, intimata a depus punctul de vedere al agentului constatator (f. 39), fișa de abateri rutiere a petentului (f. 37-38).
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și proba testimonială cu un martor pentru petent – cu martorul asistent P. G., respingând proba testimonială cu audierea agentului de politie M. N., întrucât acesta și-a exprimat pozitia prin intermediul raportului depus la dosar de către intimată.
Prin sentinta civila nr. 5708 din 06.09.2013, Judecătoria Cornetu a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentinta, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și de sanctionare a contraventiei . nr._/19.03.2012, petentului D. G. B. i-a fost aplicată o amendă contraventională în cuantum de 350 de lei, precum și sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, deoarece în timp ce se deplasa pe Șoseaua de Centură, în zona P., jud. Ilfov, în ziua de 19.03.2012, orele 22:50, cu autoturismul marca Skoda O., înmatriculat_, ajungând la intersectia dintre Șoseaua de Centură și Șoseaua C., a efectuat o manevră de depășire neregulamentară în zona de actiune a indicatorului Depășirea Interzisă, încălcând linia continuă.
După ce a fost oprit de către lucrătorii de politie, petentului, prin procesul-vebal de constatare și de sanctionare a contraventiei . nr._/19.03.2012, i-a fost aplicată o amendă contraventională în cuantum de 2000 de lei, întrucât a provocat și a participat la un scandal, folosind cuvinte jignitoare și obscene la adresa organelor de politie, amenintându-le cu acte de violentă.
La întocmirea celor două procese-verbale, așa cum reiese din cuprinsul lor, a asistat petentul, care însă a refuzat să-le semneze, astfel că în calitate de martor asistent a semnat numitul P. G..
Conform declaratiei date de către martorul asistent P. G. în ședinta de judecată din data de 06.09.2013, în zona C.-Brănești, a fost solicitat de către organele de politie să semneze un proces-verbal (sau mai multe – din cauza trecerii unei perioade de timp de aproximativ un an și jumatate de la momentul săvârșirii contravențiilor nu își mai amintește cu exactitate numărul actelor de constatare) deoarece persoana care făcea obiectul proceselor-verbale nu a dorit să le semneze. Martorul audiat a mai arătat că deși nu se afla lângă mașina petentului, pentru a asista la discutiile purtate între acesta și agentul de politie, totuși se găsea la o distantă de aproximativ 50 de metri de autovehiculul acestuia.
Instanta este obligaă, conform art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, să verifice dacă procesele-verbale contin mentiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Analizând cuprinsul proceselor-verbale . nr._/19.03.2012 și_/19.03.2012, instanta constată că mentiunile prevăzute sub sanctiunea nulitătii sunt inserate, fiind indicate numele și prenumele agentului constatator – agent principal M. N., numele și prenumele contravenientului – petentul D. G. B., faptele săvârșite – efectuarea unei depășiri interzise, provocarea și participarea la un scandal, data constatărilor – 19.03.2012, precum și semnătura agentului constatator.
Conform art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în ipoteza în care contravenientul refuză să semneze sau nu poate semna, procesele-verbale vor fi semnate de un martor asistent, arătându-se și motivele pentru care contravenientul nu a semnat. Cele două acte de constatare a căror anulare se cere în prezenta cauză sunt semnate de către numitul P. G. în calitate de martor asistent, mentionându-se în rubrica alte mentiuni că petentul refuză să semneze.
Apoi, cu privire la motivele de netemeinicie indicate de contestator, acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumtii de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale în materia probelor, acela care face o propunere în fata judecătii trebuie să o și probeze.
Mai trebuie mentionat că în această materie, fată de caracterul represiv al sanctiunii, trebuie să se admită că suntem în prezenta unei acuzatii în materie penală, conform întelesului pe care această notiune îl poartă în jurisprudenta instantei de la Strasbourg ( paragraful 26 cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situatie se poate opera cu prezumtii, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (paragraful 60 cauza A. c. României, paragraful 30 cauza N. G. c. României).
Având în vedere aceste considerente, reiese că nu sunt contrare prezumtiei de nevinovătie, specifică materiei penale, calitătile actelor administrative de a se bucura de prezumtii de legalitate, autenticitate și veridicitate. Acestea deoarece sanctiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate fi înlocuită cu închisoarea contraventională, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importantă dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din CEDO fiind relative – paragrafele 33 și 35 din decizia de inadmisibilitate din cauza I. P. c. României).
Sub aspectul temeninciei, instanta a retinut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probantă a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forta probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când adminstrează și apreciază probatoriul.
Instanta a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și contine constatări personale ale agentului de politie aflat în îndeplinirea atributiilor de serviciu, așa cum rezultă din procesele-verbale de contraventie. D. fiind că este vorba despre contraventii constatate pe loc de agentul constatator, prin propriile simturi, instanta apreciază că faptele constate personal de lucrătorul de politie sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situatia de fapt și împrejurările retinute corespund adevărului.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri depuse de către petent, dar și din audierea martorului propus de către acesta, nu rezultă o altă situatie de fapt decât cea cuprinsă în cele două procese-verbale. Plângerea depusă de către acesta împotriva agentului constatator la Politia P. (f. 12-15) prezintă o situatie de fapt identică cu cea prezentată în cererea de chemare în judecată, dar fără a fi sustinută de către alte mijloace de probă, reprezentând simple afirmatii. Martorul propus de către petent, prin cele declarate, nu a răsturnat situatia de fapt retinută în actele de constatare, venind chiar în contradictie cu o parte din sustinerile contravenientului, spre exemplu, faptul că la momentul opririi după efectuarea depășirii în zona intersecției dintre Șoseaua de Centură și Șoseaua C. nu se mai aflau alte persoane, din cuprinsul proceselui-verbal . nr._/19.03.2012 reieșind doar că petentul era singur în mașină.
Punctul de vedere al agentului constatator (f. 39) se coroborează cu cele declarate de către martorul P. G. și cu cele arătate în cele două acte de constatare, fiind descris cursul evenimentelor din seara zilei de 19.03.2012, moment în care petentul a încălcat linia continuă, circulând pe contrasens la efectuarea unei depășiri, nu a respectat obligatia de a opri la semnul lucrătorului de politie decât după o urmărire de aproximativ 500 de metri, precum și manifestarea unui comportament jignitor și amenintător.
Coroborând aceste date și cu mențiunile indicate în fișa de abateri rutiere depusă de către intimată (f. 37-38), instanța observă că în intervalul 03.12.2006 – 06.05.2012 petentul a comis un număr 19 abateri rutiere, printre care depășirea limitelor de viteză, parcare neregulamentară, depășiri interzise, nepurtarea centurii de sigurantă, neacordarea de prioritate, producerea de accidente rutiere soldate cu pagube materiale, reliefându-se astfel un comportament contraventional sustinut.
În ceea ce priveste sanctiunile aplicate, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 republicată – constituie contraventie și se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sanctiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea, iar potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată – constituie contraventie săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintări sau acte de violentă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetătenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a institutiilor publice, în timp ce art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată prevede că reprezintă contraventie provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
Fată de dispozitiile legale amintite anterior instanta a retinut că sanctiunile aplicate sunt egale, sanctiunea complementară a retinerii permisului de conducere fiind expres prevăzută de lege și obligatorie în cazul săvârșirii contraventiei retinute în sarcina petentului. Pentru procesul-verbal . nr._/19.03.2012 unde sunt retinute două contraventii, amenda în cuantum de 2000 de lei se încadrează în limitele stabilite de art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, nedepășind cumulul aritmetic al amenzilor aplicabile și nici maximul special constituit din dublul maximului amenzii prevăzute pentru contraventia cea mai gravă, ambele fapte având un maxim special de câte 1000 de lei.
De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, se va mai retine că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol al faptelor, fiind corect individualizate, neimpunându-se reajustare a lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul D. G. B. solicitând admiterea cererii de recurs, admiterea contestației formulate si desființarea Procesului verbal cu . nr._ si a Procesului-verbal cu . nr._ ca nelegale si netemeinice și exonerarea de plata amenzilor aplicate prin actele sancționatorii și Înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
In motivare s-a aratat ca prin sentința civilă instanța de fond a respins plângerea contravențională împotriva Procesului-verbal de contravenție . nr._ / 19.03.2012 si împotriva Procesului-verbal de contravenție . nr._/ 19.03.2012, ca fiind neîntemeiată.
În sentința civilă nr. 5708/06.09.2013, Judecătoria Cornetu nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.16 și art.17 din OG nr.2/200 1 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată atât de petent cât și de martorul audiat, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză si probatoriul administrat in soluționarea acesteia, inclusiv inscrisurile depuse de IJP ILFOV - SPR P..
Instanta a motivat respingerea probei testimoniale cu audierea agentului de politie M. N., intrucat acesta si-ar fi exprimat pozitia in scris prin intermediul raportului depus la dosar de către IPJ ILFOV. In felul acesta a fost zadarnicit efortul recurentului de a ajuta instanta sa afle adevarul in prezenta cauza si sa pronunte o solutie temeinica, legala si motivata, in conditiile in care tocmai agentul care a comis abuzuri grave a fost lasat sa corespondeze in scris cu instanta si sa nu fie obligat sa raspunda intrebarilor pertinente ale recurentului.
Instanta nu a mai tinut cont de probatoriul administrat, din moment ce "apreciaza ca faptele constatate pe loc de lucratorul de politie sunt suficientepentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului". Rezulta asadar ca nu mai conta nici macar daca exista un ordin de serviciu, care sa-i fi abilitat pe agentul M. N. sa constate contraventii si sa aplice amenzi la data de 19 martie 2013.
Instanta a retinut eronat ca punctul de vedere al agentului constatator se coroboreaza cu cele declarate de catre martorul P. G. si cu cele aratate in cele doua acte de constatare. La fila nr. 3 a sentintei civile se retine ca "martorul audiat a mai aratat ca desi nu se afla langa masina petentului, pentru a asista la discutiile purtate intre acesta si agentul de politie, totusi se gasea la o distant de aprox. 50 de metri de autovehicului acestuia". Rezulta asadar ca martorul nu a putut constata manifestarea unui comportament jignitor si amenintator la adresa agentului constatator. Straniu este ca punctul de vedere al agentului M. N. depus la dosar de catre IPJ ILFOV consemneaza ca martorul ar fi fost cel agresat verbal si amenintat, in conditiile in care chiar martorul sustine ca s-a aflat la 50 m distanta. Cu atat mai grav este ca martorul nu s-a aflat nici macar in campul vizual al agentului M. si al recurentului, in conditiile in care a fost pus sa semneze procesele-verbale ulterior si nu la locul petrecerii asa-zisei contraventii, nici la locul in care a fost masina oprita in trafic si nici la sediul SPR P., atunci cand recurentul s-a deplasat pentru a-si recupera actele si a primi tocmai procesul-verbal de contraventie.
Instanta a considerat ca se reliefeaza in ceea ce il priveste pe recurent un comportament contraventional sustinut pentru ca a comis un numar de 19 abateri rutiere timp de 6 ani ca sofer, in conditiile in care a parcurs in perioada 2006-2012 peste 200.000 de km si nu a contestat niciodata vreun proces-verbal de contraventie.
Aceeasi instanta nu a solicitat insa nicio relatie despre activitatea profesionala si cazierul disciplinar al agentului M. N., respingand chiar si cererea de audiere a acestuia in prezentul proces, desi recurentul a fost victima unor abuzuri grave comise de agentul constatator si a fost amendat pentru ca i-a cerut acestuia sa se legitimeze.
De asemenea, in hotărâre a dată Judecătoria Cornetu nu a ținut cont de argumentele aduse în susținerea plângerii referitoare la faptul că între locul săvârșirii și constatării faptei și cel al întocmirii proceselor verbale de contravenție există o distanță de mai mulți kilometri, fapt neevidențiat clar de procesul verbal..
Martorul a mai declarat in fata instantei ca doar a rulat in spatele mașinii cu care se deplasa si ca a observat ca facusem o depasire interzisa, ceea ce este complet neadevarat, impunandu-se reaudierea acestui martor.
Recurentul apreciaza ca este necesara asadar reaudierea martorului P. G., pentru ca instanta sa afle adevarul cu privire la faptele recurentului si ale agentului de politie, in conditiile in care martorul audiat este a mai fost folosit de SPR P. in calitate de martor asistent atunci cand s-au intocmit procese verbale de contraventie, fiind un apropiat colaborator al agentilor politiei rutiere din zona.
De altfel, martorul a fost audiat in lipsa recurentului, desi era imperios necesar sa i se permita administrarea probei testimoniale si sa adreseze personal si direct acestui martor intrebarile care ar fi evidentiat abuzurile grave ale agentului de politie M. N..
Sentinta civila recurata a fost pronuntata in conditiile in care nu s-au incuviintat urmatoarele probe importante, tinand cont de faptul ca la data de 19 martie 2012 si ulterior s-au petrecut o . fapte care au urmarit inducerea in eroare a instantei de judecata de catre agentul principal M. N. si pot fi probate in fata instantei, fiind de natura a ajuta completul sa se pronunte in cunostinta de cauza in acest dosar:
1. Emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica dosarul disciplinar al agentului M. N.;
2. Proba testimoniala cu 2 martori, in persoana lucratorului de politie care a fost de serviciu la data de 19 martie 2012 (orele 23.30) la sediul SPR P. (care a fost singurul martor al dialogului recurentului cu agentul M. N. si caruia i-a sesizat abuzurile grave ale agentului constatator M.) si a doamnei CARAGUI E. directorul general al ., angajatorul recurentului, care a fost martor la dialogul dintre recurent si agentul constatator;
3. Emiterea unui nou mandat de aducere al martorului P. G., cu mentiunea ca este necesara citarea acestuia la IPJ ILFOV - SPR P., intrucat acesta este martorul de serviciu al agentilor politiei rutiere, folosit insa doar la redactarea proceselor verbale de contraventie la sediul SPR P.;
4. Interogatoriul administrat agentului constatator M. N., pentru a dovedi ca acesta a mentionat fapte inexistente ale recurentului, a refuzat sa consemneze obiectiunile si i-a atribuit in fals recunoasterea unor fapte reprezentand descrierea abuzurilor comise de agentul constatator;
5. Emiterea unei adrese catre IPJ ILFOV - SPR P. pentru a se comunica instantei urmatoarele inscrisuri si informatii utile instantei:
- ordinul de serviciu al agentului principal M. N., in baza caruia se afla la data de 19 martie 2012, ora 23, pe acel tronson de drum (. al lucratorului de politie care il insotea in echipaj la data respectiva;
- raportul intocmit de ofiterul de serviciu de la sediul SPR P. cu ocazia deplasarii recurentului la sediul respectiv, pentru a reclama abuzurile agentului principal M. N., in conditiile in care acesta mentioneaza in procesul-verbal de contraventie ca recurentul a provocat scandal la sediul politiei si a amenintat cu acte de violenta, refuzand semnarea procesului-verbal intocmit la fata locului de agentul M.;
- procesele-verbale incheiate pe . de agentul M. N. in intervalul orar 22 - 24, la data de 19 martie 2012, pentru a se verifica numele martorului - asistent menționat.
- Numarul de procese verbale de contraventie in care figureaza ca martor - asistent numitul P. G. in cursul lunii martie 2012;
6. inscrisuri: declaratii extrajudiciare ale unor martori (CARAGUI E. s.a.), precum si corespondenta recurentului cu IPJ ILFOV - SPR P.;
7. Planse fotografice si un material video in format electronic, pentru a demonstra netemeinicia si nelegalitatea sanctiunilor mentionate in procesele verbale contestate, fiind evident ca agentul de politie era singur in masina de serviciu cu nr._, ca autoturismul respectiv era dotat cu aparat de inregistrare video si audio, ca marcajele rutiere in zona respectiva erau cvasi-inexistente.
8. Inregistrarea video si audio pe suport CD aflata in posesia SPR P., in conditiile in care masina de politie era dotata corespunzător cu aparatura de înregistrare si ar fi trebuit sa fie in misiune de serviciu ordonata.
Procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit în conditiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 se bucură de o prezumție relativă de adevăr. Această prezumție este o prezumție relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probațiune. De asemenea, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, asa cum este ea reglementata de art. 6 CEDO.
Procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor trebuie sa aiba la baza intocmirii lor mijloace de proba temeinice in ceea ce priveste vinovatia petentului in savarsirea faptei, mentiunile agentului constatator inserate in actul sactionator neputand singure servi drept temei pentru aplicarea sanctiunii contraventionale in absenta altor mijloace de proba astfel ca cele constatate de agentului de circulatie nu au nici o valoare in fata judecatorului daca nu sunt sustinute de alte mijloace de probe, cum ar fi fotografii, martori, inregistrari video.
Motivele indicate se bazeaza pe jurisprudenta si legislatia CEDO, care au prioritate fata de dreptul intern.
Din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in raport de disp. art. 6 CEDO, desi necalificata in dreptul intern ca fiind de natura penala, contraventia este subsumata notiunii de "acuzatie in materie penala", avand in vedere campul de aplicare general al normei, cat si preeminenta caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Din acest punct de vedere se impune in mod necesar respectarea garantiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumției de nevinovatei a petentului.
Prezumția de nevinovatei funcționează, in toate tarile civilizate, si in materie civila.
Nu se poate porni de la prezumția ca ceea ce spune agentul de circulatie este litera de lege deoarece si el este om si poate greși.
Recurentul apreciază că procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt nelegale în raport de modalitatea în care au fost întocmite și de faptele reținute în sarcina recurentului și totodata netemeinice în raport de situația de fapt reală.
Ambele procese verbale i-au fost comunicate de Politia Oras P. la data de 30 martie 2012.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2012, sub numărul_ petentul D. G. B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului-verbal . nr._/19.03.2012 și a procesului-verbal . nr._/19.03.2012 întocmite de către intimată, precum și exonerarea de la plata amenzilor aplicate și înlăturarea măsurii complementare a retinerii permisului de conducere.
În fapt s-a arătat că procesul-verbal . nr._/19.03.2012 nu este temeinic, întrucât la data de 19.03.2012 în timp ce se deplasa pe Șoseaua de Centură a Capitalei dinspre Autostrada Soarelui spre Podul P., petentul a depășit un autotren, dar fără a depăși linia continuă, șoferul autotrenului fiind cel care i-a făcut semn să treacă prin intersectie. Ulterior acestei manevre, după parcurgerea unei distante de aproximativ 200 de metri, petentul a fost oprit de un agent de politie, aflat într-o autospecială, care i-a comunicat faptul că a realizat o depășire neregulamentară și că urmează a-i fi retinut permisul pentru 30 de zile. Întrucât s-a considerat victima unui abuz, petentul a solicitat lucrătorului de politie să se legitimeze, însă acesta a refuzat, și retinându-i permisul de conducere, s-a deplasat la sediul Politiei P., circulând cu o viteză de aproximativ 100 de km/h. Ajuns la sediul Politiei, petentul a fost sanctionat prin procesul-verbal . nr._/19.03.2012 deoarece ar fi provocat și participat la un scandal în sediul institutiei respective, lucru neadevărat, agentul de politie dând dovadă de un comportament abuziv și straniu și adoptând un ton arogant, refuzând să se legitimeze și să consemneze obiectiunile petentului. Prin urmare, reclamantul a apelat la ajutorul ofiterului de serviciu pentru a afla identitatea agentului constatator – M. N.. De asemenea, datorită abuzurilor și atitudinii agentului, petentul a formulat sesizare disciplinară.
Prin sentinta civila nr. 5708 din 06.09.2013, Judecătoria Cornetu a respins cererea, ca neîntemeiată.
Prin procesul-verbal de constatare și de sanctionare a contraventiei . nr._/19.03.2012, petentului D. G. B. i-a fost aplicată o amendă contraventională în cuantum de 350 de lei, precum și sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, deoarece în timp ce se deplasa pe Șoseaua de Centură, în zona P., jud. Ilfov, în ziua de 19.03.2012, orele 22:50, cu autoturismul marca Skoda O., înmatriculat_, ajungând la intersectia dintre Șoseaua de Centură și Șoseaua C., a efectuat o manevră de depășire neregulamentară în zona de actiune a indicatorului Depășirea Interzisă, încălcând linia continuă.
După ce a fost oprit de către lucrătorii de politie, petentului, prin procesul-vebal de constatare și de sanctionare a contraventiei . nr._/19.03.2012, i-a fost aplicată o amendă contraventională în cuantum de 2000 de lei, întrucât a provocat și a participat la un scandal, folosind cuvinte jignitoare și obscene la adresa organelor de politie, amenintându-le cu acte de violentă.
La întocmirea celor două procese-verbale, așa cum reiese din cuprinsul lor, a asistat petentul, care însă a refuzat să-le semneze, astfel că în calitate de martor asistent a semnat numitul P. G..
Conform declaratiei date de către martorul asistent P. G. în ședinta de judecată din data de 06.09.2013, în zona C.-Brănești, a fost solicitat de către organele de politie să semneze un proces-verbal (sau mai multe – din cauza trecerii unei perioade de timp de aproximativ un an și jumatate de la momentul săvârșirii contravențiilor nu își mai amintește cu exactitate numărul actelor de constatare) deoarece persoana care făcea obiectul proceselor-verbale nu a dorit să le semneze. Martorul audiat a mai arătat că deși nu se afla lângă mașina petentului, pentru a asista la discutiile purtate între acesta și agentul de politie, totuși se găsea la o distantă de aproximativ 50 de metri de autovehiculul acestuia.
Instanta este obligată, conform art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, să verifice dacă procesele-verbale contin mentiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că, analizând cuprinsul proceselor-verbale . nr._/19.03.2012 și_/19.03.2012, că mentiunile prevăzute sub sanctiunea nulitătii sunt inserate, fiind indicate numele și prenumele agentului constatator – agent principal M. N., numele și prenumele contravenientului – petentul D. G. B., faptele săvârșite – efectuarea unei depășiri interzise, provocarea și participarea la un scandal, data constatărilor – 19.03.2012, precum și semnătura agentului constatator.
Conform art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în ipoteza în care contravenientul refuză să semneze sau nu poate semna, procesele-verbale vor fi semnate de un martor asistent, arătându-se și motivele pentru care contravenientul nu a semnat. Cele două acte de constatare a căror anulare se cere în prezenta cauză sunt semnate de către numitul P. G. în calitate de martor asistent, mentionându-se în rubrica alte mentiuni că petentul refuză să semneze.
Apoi, cu privire la motivele de netemeinicie indicate de contestator, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumtii de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale în materia probelor, acela care face o propunere în fata judecătii trebuie să o și probeze.
Mai trebuie mentionat că în această materie, fată de caracterul represiv al sanctiunii, trebuie să se admită că suntem în prezenta unei acuzatii în materie penală, conform întelesului pe care această notiune îl poartă în jurisprudenta instantei de la Strasbourg ( paragraful 26 cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situatie se poate opera cu prezumtii, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (paragraful 60 cauza A. c. României, paragraful 30 cauza N. G. c. României).
Având în vedere aceste considerente, reiese că nu sunt contrare prezumtiei de nevinovătie, specifică materiei penale, calitătile actelor administrative de a se bucura de prezumtii de legalitate, autenticitate și veridicitate. Acestea deoarece sanctiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate fi înlocuită cu închisoarea contraventională, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importantă dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din CEDO fiind relative – paragrafele 33 și 35 din decizia de inadmisibilitate din cauza I. P. c. României).
Sub aspectul temeninciei, instanta a retinut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probantă a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forta probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când adminstrează și apreciază probatoriul.
Instanta a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și contine constatări personale ale agentului de politie aflat în îndeplinirea atributiilor de serviciu, așa cum rezultă din procesele-verbale de contraventie. D. fiind că este vorba despre contraventii constatate pe loc de agentul constatator, prin propriile simturi, instanta apreciază că faptele constate personal de lucrătorul de politie sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situatia de fapt și împrejurările retinute corespund adevărului.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză, înscrisuri depuse de către petent, dar și din audierea martorului propus de către acesta, că nu rezultă o altă situatie de fapt decât cea cuprinsă în cele două procese-verbale. Plângerea depusă de către acesta împotriva agentului constatator la Politia P. (f. 12-15) prezintă o situatie de fapt identică cu cea prezentată în cererea de chemare în judecată, dar fără a fi sustinută de către alte mijloace de probă, reprezentând simple afirmatii. Martorul propus de către petent, prin cele declarate, nu a răsturnat situatia de fapt retinută în actele de constatare, venind chiar în contradictie cu o parte din sustinerile contravenientului, spre exemplu, faptul că la momentul opririi după efectuarea depășirii în zona intersecției dintre Șoseaua de Centură și Șoseaua C. nu se mai aflau alte persoane, din cuprinsul proceselui-verbal . nr._/19.03.2012 reieșind doar că petentul era singur în mașină.
Punctul de vedere al agentului constatator (f. 39) se coroborează cu cele declarate de către martorul P. G. și cu cele arătate în cele două acte de constatare, fiind descris cursul evenimentelor din seara zilei de 19.03.2012, moment în care petentul a încălcat linia continuă, circulând pe contrasens la efectuarea unei depășiri, nu a respectat obligatia de a opri la semnul lucrătorului de politie decât după o urmărire de aproximativ 500 de metri, precum și manifestarea unui comportament jignitor și amenintător.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că coroborând aceste date și cu mențiunile indicate în fișa de abateri rutiere depusă de către intimată (f. 37-38), se observă că în intervalul 03.12.2006 – 06.05.2012 petentul a comis un număr 19 abateri rutiere, printre care depășirea limitelor de viteză, parcare neregulamentară, depășiri interzise, nepurtarea centurii de sigurantă, neacordarea de prioritate, producerea de accidente rutiere soldate cu pagube materiale, reliefându-se astfel un comportament contraventional sustinut.
În ceea ce priveste sanctiunile aplicate, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 republicată – constituie contraventie și se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sanctiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea, iar potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată – constituie contraventie săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintări sau acte de violentă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetătenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a institutiilor publice, în timp ce art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată prevede că reprezintă contraventie provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
Fată de dispozitiile legale amintite anterior, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că sanctiunile aplicate sunt legale, sanctiunea complementară a retinerii permisului de conducere fiind expres prevăzută de lege și obligatorie în cazul săvârșirii contraventiei retinute în sarcina petentului. Pentru procesul-verbal . nr._/19.03.2012 unde sunt retinute două contraventii, amenda în cuantum de 2000 de lei se încadrează în limitele stabilite de art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, nedepășind cumulul aritmetic al amenzilor aplicabile și nici maximul special constituit din dublul maximului amenzii prevăzute pentru contraventia cea mai gravă, ambele fapte având un maxim special de câte 1000 de lei.
De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, se va mai retine că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol al faptelor, fiind corect individualizate, neimpunându-se reajustare a lor.
Raportat la cele anterior reținute, prezentul tribunal a apreciat că solicitările petentului privind completarea materialului probator din cauză au ca scop tergiversarea soluționării contestației sale, în contextul în care la termenul din 16.11.2012 a solicitat o amânare pentru lipsă de apărare după ce avusese timp încă din luna martie 2012 să –și pregătească apărarea- cerere care i-a fost admisă totuși prin încheierea din 16.11.2012. La termenul din 25.01.2013, petentul nu și-a susținut cererea, nefiind prezent. La termenul din 19.04.2013 a solicitat un termen ca să lectureze actele dosarului .
Această atitudine procesuală a influențat durata procedurii în acest dosar, în contextul în care au trecut mai mult de 2 ani de la consumarea faptelor sancționate, petentul fiind cel care a fost în măsura el însuși să facă solicitări pentru a obține date suplimentare de la diverse instituții și pentru a-și pregăti apărarea și mai mult decât atât putea depune o declarație extrajudiciară a persoanei pe care o indică ca fiind colega/șefa care ar fi asistat la anumite discuții.
Discuțiile, chiar dovedite nu pot influența însă faptele ce au fost reținute în sarcina sa.
Pe cale de consecință se impune înlăturarea motivelor invocate de recurent ca fiind lipsite de concludență și nefiind coroborate cu probele administrate în cauză.
Față de cele anterior reținute se impune a fi înlăturate motivele de recurs invocate de recurentă, legate de modul de aplicare a legii, având în vedere conotația pe care instanța a dat-o probelor ce au fost administrate, aceasta instanța nedepășindu-și limitele investirii sale prin cererea introductivă.
F. de cele sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă recurată, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul recursului formulat de recurentul D. G. B. împotriva sentinței civile nr. 5708/06.09.2013 pronunțata de Judecatoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, Judecător,Judecător
C. C. M. C. G. R. P.
Grefier,
Olguța P.
RED CCM/ Tehnored O.P. - 04. 2014
Jud. fond - H. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 276/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2225/2014.... → |
|---|








