Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 173/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 173/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:005._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 173/A
Ședința publică din 19 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător M. P.
Grefier A. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent B. V., domiciliat în Budești, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1497 din 11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ-SECȚIA 6 POLIȚIE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 12.02.2016, amânarea în cauză s-a amânat pentru data de 19.02.2016, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1497 din 11.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, a fost respinsăplângerea formulată de petentul B. V. cu domiciliul în ., ., CNP_ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.04.2015.
În considerentele sentinței se reține că la data de 16.04.2015, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ din 16.04.2015 de intimatul I.P.J Maramureș, prin care petentul a fost sancționat amendă în cuantum de 975 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptei prevăzute și pedepsite de art. 121 alin. din 1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că, la data de 16.04.2015 a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare MM_, pe DN 18 în localitatea Piatra fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 120 km / h.
Procesul-verbal a fost semnat de contestator, iar la rubrica referitoare la alte mențiuni s-a consemnat „nu am mențiuni de făcut”.
Instanța a constatat că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând, în conformitate cu art. 34 alin. 1, din O.G. nr. 2 / 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă, în sensul prev. art. 17 din actul normativ indicat mai sus.
Sub aspectul temeiniciei aceluiași proces-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2 / 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( a se vedea cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2 / 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Față de principiile expuse, instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare MM 049687s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (respectându-se rigorile cerute de art. 121 alin. 2 RA O.U.G. nr. 195/2002), respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip Python II, fabricație TSS Anglia, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera ._, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ (fila 26), coroborat cu procesul-verbal de contravenție din care rezultă că acest cinemometru montat pe auto Dacia L. MCV, cu număr de înmatriculare MAI_ a fost folosit la constatarea vitezei autoturismului condus de petent. Din buletinul de verificare mai rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, având termen de valabilitate până la 25.04.2015.
Mai mult, procesul-verbal de contravenție este susținut de probele depuse de intimat în susținerea acestuia. În conținutul înregistrării video a abaterii pe suport CD - atașată dosarului - fila 29, se observă autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare MM_, condus de petent în data de 16.04.2015, precum și viteza de deplasare a acestuia, peste limita legală în localitatea Piatra.
Potrivit art. 49 alin. 1, din O.U.G. nr. 195 / 2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km / h.
Din înregistrarea video se observă că nu mai sunt alte autoturisme în raza aparatului radar și că acesta din urmă nu se afla în mișcare, astfel că va respinge apărările petentului în acest sens.
De asemenea s-au înlăturat susținerile acestuia cu privire la condițiile meteo nefavorabile, acest aspect nereieșind din conținutul înregistrării video.
Și apărările petentul în ceea ce privește competența agentului de poliție de a încheia procesul verbal-contestat în temeiul unui ordin de serviciu, vor fi înlăturate de instanță, raportat la atestatul operator radar depus de intimat ( f. 25 ).
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta petentului constând în depășirea vitezei maxime admise în localitatea Piatra, constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. din 1, din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2 / 2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contestatorului. Fapta petentului de a depăși viteza legală în afara localității prezintă un grad de pericol social ridicat, în condițiile în care este de notorietate faptul că viteza excesivă la volan este una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere, soldate de cele mai multe ori cu pierderea de vieți omenești.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 alin. 1, din O.G. nr. 2 / 2001, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul B. V., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
În cuprinsul motivelor de apel se arată că în situația de față în considerentele sentinței apelate cu privire la gradul de pericol social care a dus la individualizarea sancțiunii contravenționale sunt cuprinse mențiuni potrivnice. Astfel, instanța de fond se raportează la individualizarea corectitudinii sancțiunii contravenționale aplicate inițial la viteza legală de deplasare în localitate pentru ca, ulterior, să se raporteze la viteza legală de deplasare din afara localității, deși pentru individualizarea pedepsei trebuia indicată viteza maximă, legal admisă, pentru acel sector de drum pe care s-a săvârșit fapta contravențională.
Raportat la gradul de pericol social, apreciază că și sancțiunea înlocuirii amenzii cu avertisment era îndestulătoare.
Examinând cererea de apel, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. din 1, din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195 / 2002 cu modificările și completările ulterioare, pentru aceea că la data de 16.04.2015 a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare MM_, pe DN 18 prin localitatea Piatra, cu viteza de 120 km / h, abatere înregistrată de aparatul video radar, verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române, cu număr de înmatriculare MAI_.
Conform art. 48 din O.U.G. 195 / 2002 și art. 112 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195 / 2002 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În situația de față, raportat la gradul de pericol social al faptei și având în vedere viteza mare cu care petentul a condus autoturismul în localitate, apreciem că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment nu este suficientă pentru formarea spiritului de responsabilitate al petentului și pentru prevenirea săvârșirii de noi contravenții neexistând nici un element de circumstanțiere care să determine instanța să reindividualizeze sancțiunea amenzii aplicate.
Pentru considerentele sus menționate apelul va fi respins potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de petentul B. V., domiciliat în Budești, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1497 din 11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. Maramureș.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. G. M. P. A. H.
Red. M.P./ 01.03.2016
Tred. A.H./02.03.2016/ 4 ex.
JUDECĂTOR LA FOND C. M. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2016.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
