Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 44/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 44/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:005._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/A/2016
Ședința publică din 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
Judecător: V. P.
Grefier: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul declarat de petenta M. E. N., domiciliată în Baia M., ..91A/11, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.2659 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ..37, județul Maramureș.
Se constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în ședința publică din data de 14.01.2016, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi, când, în urma deliberării, s-a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2659 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a respins plângerea formulată de petenta M. E. N., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat în data de 01.05.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș.
În considerentele sentinței s-a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat în data de 01.05.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș s-a reținut că petenta la data de 01.05.2013, ora 17,35 în calitate de conducător auto, a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_, prin loc. Bușag și a efectuat o manevră de depășire a autoturismului marca VW cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OUG 2/2001, modificată.
Locul săvârșirii contravenției a fost bine identificat în cuprinsul procesului-verbal.
Petentei i s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni însă, așa cum s-a consemnat a refuzat. Petenta are posibilitatea să formuleze aceste obiecțiuni și în fața instanței, nefiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce privește martorul semnatar al procesului-verbal, acesta poate fi orice persoană, care fie asistă la săvârșirea contravenției, fie asistă în momentul în care contravenientul refuză să semneze procesul-verbal.
În speță, martorul semnatar al procesului-verbal a fost chiar conducătorul autoturismului ce a fost depășit de petentă, conducător care, audiat fiind în instanță a declarat că petenta a efectuat manevra de depășire pe linia continuă.
Așadar, martorul semnatar al procesului-verbal, d-na K. C. F. a confirmat săvârșirea faptei de către petent, plângerea acesteia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta M. E. N., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe cale de consecință admiterea plângerii și anularea ca netemeinic și nelegal a procesului verbal de contravenție.
În motivele de apel s-a arătat că, prin sentința atacata s-a reținut, în motivarea respingerii plângerii, că martorul audiat în cauza, martorul semnatar al procesului verbal de contravenție și care susține că este persoana depășită de petentă, a declarat că petenta a efectuat manevra de depășire pe linie continuă. S-a arătat că, din declarația martorului se poate observa că acesta a arătat că nu a observat existența unui indicator cu semnificația depășirea interzisa în zona în care a fost efectuată manevra.
S-a arătat că în sarcina petentei, prin procesul verbal de contravenție, s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute la art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, respectiv depășirea în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și nu cea prevăzută la lit. i a aceluiași articol, respectiv depășirea cu încălcarea marcajului simplu sau dublu continuu, ca atare declarația martorei nu putea constitui temei al respingerii plângerii raportat la contravenția reținuta în sarcina petentei.
S-a învederat că în acea perioada, tronsonul de drum pe care a fost oprită petenta, Baia M. - Bușag, se afla în lucru, nefiind marcat, aspect care rezultă din extrasele de pe site-ul CNADR depuse cu motivele de apel și din fotografiile efectuate în perioada în care se susține că petenta a săvârșit contravenția.
S-a susținut că, raportat la cele expuse anterior, declarația martorei nu poate fi avută în vedere de către instanța în analiza temeiniciei plângerii formulate, reiterându-se argumentația expusă prin plângerea la contravenție:
1. încălcarea prevederilor art. 16 alin. l din OG nr. 2/2001, invocând o nulitate absoluta în sensul că locul săvârșirii contravenției este indicat generic. S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, având în vedere că art. 17 impune sub sancțiunea nulității absolute cuprinderea în procesul verbal a faptei săvârșite, iar art. 16 face referire expresă în ceea ce privește fapta contravențională la data, locul și ora unde a fost săvârșită. În cazul in care instanța va aprecia că se află în prezența unei nulități relative s-a solicitat a o analiza din perspectiva vătămării produse petentei în sensul imposibilității stabilirii - în lipsa precizării exacte a locului săvârșirii contravenției - dacă depășirea s-a efectuat sau nu în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
S-a precizat că sub acest aspect se poate observa că prin procesul verbal atacat fapta este descrisă reluându-se în esența textul sancționator și cu indicarea generală a locului săvârșirii contravenției: depășirea în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisa, pe DN 1 E, în localitatea Bușag. Nu se poate face astfel o suficientă individualizare a circumstanțelor de fapt în care ar fi fost săvârșita contravenția, respectiv a locului exact în care se susține ca s-a efectuat o manevra interzisă, cu consecințe directe asupra posibilității de a stabili dacă în zona în care s-a efectuat depășirea aceasta manevră era sau nu permisă sens în care s-a apreciat că se impune anularea procesului verbal de contravenție atacat raportat la prevederile art. 17 din OG 2/2001. S-a susținut că declarația martorului audiat în primă instanța nu poate complini această lipsă a procesului verbal de contravenție și dincolo de faptul că oricum nu permite individualizarea cu exactitate a locului săvârșirii contravenției, veridicitatea sa stă sub semnul întrebării raportat la faptul că martorul declară că depășirea s-a făcut pe linie continuă în contextul în care drumul nu era marcat. S-a mai susținut că, motivarea instanței de fond sub acest aspect este succintă de maniera în care se afirma fără a se argumenta că locul săvârșirii contravenției a fost corect indicat în procesul verbal atacat, fără a fi analizată legalitatea actului sancționator din perspectiva nulităților invocate.
2. Sub aspectul temeiniciei, în raport de starea de fapt expusă, s-a invocat și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (în cazul A. vs România, Neata vs Romania) potrivit căreia contravenientul este prezumat nevinovat iar vinovăția lui trebuie dovedită de către intimată. Aceasta dovada urmează a se face în cadrul procedurilor judiciare, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției neavând forța probanta, atât raportat la jurisprudența invocata, la dispozițiile constituționale, cât și raportat la lipsa unor prevederi în acest sens în OG 2/2001. Astfel s-a apreciat că declarația martorei audiate nu este de natură să probeze existenta contravenție reținute în sarcina petentei și nefiind dovedită în altă modalitate de către intimata săvârșirea contravenției s-a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001 modificata, OUG 195/2002 si HG 1391/2006.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș nu a formulat întâmpinare, dar prin reprezentantul său prezent la dezbateri a solicitat respingerea apelului, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 1 C. și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul este nefondat.
Procesul-verbal de contravenție, fiind un act administrativ, se bucură de prezumția de veridicitate și legalitate specifică actelor administrative. Prezumția este una relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. Normele din materie contravențională se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit cărora sarcina probei revine celui care face o susținere în fața instanței.
Această perspectivă nu înfrânge dreptul contravenientului la un proces echitabil, fapt constatat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că, în materie de circulație rutieră, convenția nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate. Această prezumție trebuie însă aplicată în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Dreptul la apărare i-a fost garantat petentului care, atât în primă instanță cât și în apel, a avut posibilitatea să dovedească o stare de fapt contrară celei reținute în sarcina sa. Modul în care a fost descrisă fapta, localizarea zonei săvârșirii faptei, chiar dacă pot fi socotite ca fiind perfectibile, ele nu pot sta la baza anulării procesului verbal, fiind posibilă realizarea controlului jurisdicțional asupra actului atacat și asigurarea drepului la apărare. Martora audiată în fața primei instanțe a confirmat nesocotirea de către reclamantă a regulilor de circulație privind depășirea. Iar prin răspunsurile date adreselor înaintate de către instanța de apel, CNADNR și J.V.Vakond KFT.-constructorul drumului- atestă faptul că pe sectorul de drum ce interesează în cauză, la data săvârțirii faptei, exista atât marcaj longitudinal continuu(nesubzistând așadar suspiciuni cu privire la sinceritatea martorului semnatar),cât și indicator cu semnificația “Depășirea interzisă”. P. aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către petenta M. E. N., domiciliată în Baia M., .. 91A/11 împotriva sentinței civile nr. 2659/26.03.2014 a Judecătoriei Baia M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2016.
Președinte, M. H. | Judecător, V. P. | |
Grefier, M. R. |
Red.V.P. /24.02.2016
Tred. M.R. / 24.02.2016- 4 Ex
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 49/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 118/2016.... → |
|---|
