Anulare act administrativ. Sentința nr. 782/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 782/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 10616/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 782/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. N. A. și pe pârâta U. A. TERITORIALĂ - MUNICIPIUL ORȘOVA, având ca obiect anulare act administrativ deciziile de impunere nr.2211 din data de 05.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. E. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că la dosar s-au depus relațiile solicitate de la Primăria mun. Orșova, cu adresa nr. 1743/19.02.2014, după care, instanța, constată cercetarea procesului terminată și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Avocat B. E. pentru reclamant, solicită admiterea cererii ca dovedită, întrucât impunerea este retroactivă pe 5 ani, cu sume reprezentând impozite pentru terenuri extravilane calculate ca urmare a controlului curții de conturi și care nu se poate imputa contribuabilului, terenul fiind în zona D de impozitare cu bonificații. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar practică judiciară și chitanța nr. 29/09.02.2014 privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 11.11.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. N. A., a chemat în judecată U. A.-TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI ORȘOVA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Deciziile de impunere nr.2211 din data de 05.08.2013 privind creanțele datorate bugetului local, in urma inspecției fiscale, in anul 2013 pentru impozit teren extravilan, matricolele_,_ si_, precum si înștiințarea de plata nr.2211 din 05.08.2013, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că la data de 10 octombrie 2013, a primit trei decizii de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma inspecției fiscale, în anul 2013 pentru impozit teren extravilan, toate având același nr.2211 din data de 05.08.2013, pentru matricolele_ (suma de 754,90 lei din care 479 lei creanța principala-impozit teren si 275,90 lei accesorii),_ (suma de 22,92 lei din care 15,00 lei creanța principala-impozit teren si 7,92 lei accesorii) si_ (suma de 75,18 lei din care 50,00 lei creanța principala-impozit teren si 25,18 lei accesorii), împreună cu înștiințarea de plată nr.2211 din data de 05.08.2013 pentru suma de 725,00 lei din care 416,00 lei debit si 309,00 lei majorări, calculate la data 07.05.2013.
În cuprinsul deciziilor de impunere nu se indica niciun număr și nicio data a raportului fiscal de inspecție.
Constatând că prin respectivele decizii, așa cum rezulta și din înștiințarea de plata cu același număr, a fost impus și trebuie să plătească impozit pentru terenul extravilan conform înștiințării de plata, în sumă totală de 725,00 lei din care 416,00 lei debit si 309,00 lei majorări, calculate la data 07.05.2013, accesorii (majorări) pentru 5 ani în urmă si conform deciziilor pe matricole total de 853,00 lei din care 544,00 lei creanța principala si 309,00 lei accesorii, deși anual a achitat acest impozit la termenele legale, beneficiind chiar de bonificația de 10%, ca urmare a plății impozitului până la data de 30 martie a fiecărui an, cu cererea înregistrată la Primăria municipiului Orșova la nr._ din data de 15.10.2013 a solicitat conform prevederilor OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală(r3) cu modificările și completările ulterioare, anularea actelor administrativ fiscale nelegale.
Deși conform prevederilor art.209 alin.(4) din acest cod și pct. 179.1 din norma metodologică de punere în aplicare, în soluționarea contestației organele de soluționare competente ale autorităților administrației publice locale se pronunță prin dispoziție, Primarul municipiu Orșova nu a emis un astfel de act administrativ, ci contrar prevederilor legale, cu adresa nr._ din data de 31.10.2013, semnată împreună cu secretarul (funcționar public cu studii superioare juridice, care se presupune ca veghează la respectarea legalității in instituție) i-a comunicat că „acest debit a fost calculat de către Serviciul Impozite si Taxe Locale din cadrul Primăriei municipiului Orșova ca urmare a controlului efectuat de către Camera de Conturi M., prin care s-a dispus recalcularea impozitului datorat pe terenul extravilan, retroactiv pentru o perioada de 5 ani, cu majorările aferente".
Acest răspuns constituie lipsa de respect, la adresa sa, în calitate de contribuabil onest, pus sa plătească pentru greșelile unor funcționari plătiți din bani publici.
Deciziile de impunere contestate, nu conțin toate elementele obligatorii cerute de art.43 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicabile prevederile art.46 din același act normativ privind nulitatea actului administrativ fiscal.
Cu privire la soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală(r3) cu modificările și completările ulterioare, reglementează în cadrul Titlului IX astfel:
•la art.209 alin.(4) „Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțele fiscale se soluționează de către aceste autorități", norma metodologică de punere în aplicare, la pct. 179.1 prevăzând că „în soluționarea contestației organele de soluționare competente ale… autorităților administrației publice locale se pronunță prin dispoziție
•la art.210 alin.(1) „în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz" (2) „Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac1", Instrucțiunile de punere în aplicare, prevăzând la pct.6.2 că „Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac... și este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate."
•la art.213 alin.(1) „în soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării.
•la art.213 alin.(5) „Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei".
Instrucțiunile de punere în aplicare a prevederilor art.207 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală(r3) cu modificările și completările ulterioare, prevăd la pct.3 că la primirea contestației, se întocmește referatul cu propuneri de soluționare, care cuprinde precizări privind îndeplinirea condițiilor de procedură, mențiuni privind sesizarea organelor de urmărire și cercetare penală, după caz, precum și propuneri de soluționare a contestației, având în vedere toate argumentele contestatorului și documentele de susținere, referat care se aprobă de conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat.
Din neștiința sau din comoditate însă, procedura legala a fost eludata, tocmai de către cei puși sa respecte legea.
Dacă organele de control din cadrul Camerei de Conturi M. au găsit neregularități in calcularea veniturile din impozitul pe teren extravilan, nu este problema sa, astfel că nu trebuie să fie impus retroactiv cu sume pe care nu le datorează si cu atât mai mult să fie obligat la plata unor accesorii, calculate retroactiv începând cu anul 2008, deși deciziile și înștiințarea de plata, au fost emise la data de 05.08.2013, nefiind posibilă folosirea propriei culpe pentru obținerea unui drept, așa cum s-au pronunțat și instanțele de judecată în spețe de acest gen.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală(r3) cu modificările și completările ulterioare și Legii contenciosului administrativ.
A depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia de impunere nr.2211/05.08 2013 pentru matricola_, decizia de impunere nr.2211/05.08.2013 pentru matricola_ decizia de impunere nr.2211/05.08.2013 pentru matricola_, înștiințarea de plată nr. 2211/05.08.2013, contestația nr._ din data de 15.10.2013, răspunsul primit cu nr._ din data de 31.10.2013, chitanțele nr._/10.01.2013,_(198) IM. 01.2012, nr._(33)/20.01.2013, nr._(30)/29.12.2010 si nr._(9)/18.03.2009.
Pârâta U. A.-TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI ORȘOVA, în apărare, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A motivat că urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi M., prin care s-a dispus recalcularea impozitului datorat pe terenul extravilan, retroactiv pentru o perioadă de 5 ani, cu majorările aferente conform Codului Fiscal și Codului de Procedură Fiscală, ca urmare a trecerii terenului de la zona D la zona A, a emis această decizie de impunere, având obligația de a se conforma celor dispuse prin minuta din data de 14.03.2013 și decizia nr. 27/25.04.2013 emise de către Camera de Conturi M..
Astfel, măsura dispusă a fost aceea de a lua măsuri de remediere constând în înregistrarea debitelor în evidența fiscală și emiterea înștiințărilor de plată către contribuabilii debitori.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 -206 C.pr.civilă.
A depus: minuta din data de 14.03.2013 și decizia nr. 27/25.04.2013 emise de Camera de Conturi M..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 27/25.04.2013, emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi M., în urma controlului efectuat U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL ORȘOVA, s-a constatat că, modul de stabilire a impozitului pe terenurile amplasate în extravilanul municipiului Orșova datorat de persoane fizice nu a respectat dispozițiile legale în materie, respectiv deși în extravilanul localității s-a stabilit de către consiliul local o singură zonă, aceasta ar fi trebuit să fie zona A și nu zona D, iar nivelul sumelor datorate de contribuabili au avut valori inferioare celor pentru zona A, rezultând un impozit necalculat, neînregistrat și neîncasat în cuantum de 46.543 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 38.149 lei.
Aceleași nereguli s-au constatat și în ceea ce privește modul de stabilire al impozitului datorate pe terenul extravilan de persoanele juridice.
În timpul controlului obligațiile stabilite suplimentar au fost înregistrate în evidența fiscală și evidența contabilă și, totodată, au fost întocmite și transmise decizii de impunere contribuabililor în cauză.
În baza acestei decizii pârâta a emis la rândul său decizia de impunere nr.2211/05.08.2013 pe numele reclamantului S. N. A. pentru matricola_ prin care s-a stabilit că acesta datorează bugetului local suma de 754,90 lei, din care 479 lei impozit pentru anul 2013 și 275,90 lei penalități; decizia de impunere nr.2211/05.08.2013 matricola_ pentru suma de 22 lei, din care 15 lei impozit pentru anul 2013 și 7,92 lei, majorări de întârziere; decizia de impunere nr.2211/05.08.2013 matricola_, pentru suma de 75,18 lei, din care 50 lei impozit pentru anul 2013 și 25,18 lei, majorări de întârziere
Reclamantul a contestat decizia de impunere la organul emitent.
Potrivit art. 91 din OG 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Potrivit art. 256 din Legea nr.571/2003, orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, impozit care se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului unde este situat terenul.
În art. 258 din Legea nr.571/2003, se prevede că la stabilirea impozitului pe teren se are în vedere numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului stabilită conform încadrării făcute de consiliul local.
Potrivit HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitor la art. 247 C. fiscal, se constată că numărul zonelor din intravilanul localităților poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităților, identificarea zonelor atât în intravilan cât și în extravilan urmând a se face prin lit. A, B, C și D, iar în situația în care în extravilan se delimitează o singură zonă, aceasta va fi zona A și va avea ca și corespondent zona A din intravilan.
Cum în speță, pe raza municipiului Orșova s-a stabilit o singură zonă în extravilan, în vederea stabilirii impozitului trebuia să se aibă în vedere nivelul de impozit și taxă la hectar pentru zona A și nu pentru zona D, care are un nivel de impozit mai mic, situație în care reclamantul datorează diferența de impozit.
Faptul că a achitat anual sumele care i s-au cerut și că, de fapt, această sumă provine dintr-un mod de calcul nelegal, nu-l scutește pe reclamant de obligația achitării impozitului corect stabilit, această atitudine demonstrând însă buna sa credință.
În cauză nu suntem în situația unei majorări de impozit, ci de plata diferenței de impozit ca urmare a unui calcul efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Principiul neretroactivității legii nu a fost încălcat, deoarece prin Decizia Curții de Conturi s-au constatat nereguli în stabilirea impozitelor pentru perioada 2008-2013, care au fost săvârșite prin adoptarea hotărârilor nelegale și care, așa cum este firesc, preexistau constatării. Oricum, Curtea de Conturi nu este abilitată să emită legi, iar în cauză nu ne aflăm în prezența niciunei legi care să retroactiveze.
În decizia dată, Curtea de Conturi nu a încadrat terenurile în cauză pe zone, atribuție care într-adevăr revine Consiliului local, ci în raport de încadrarea făcută, a constatat că în situația dată nu s-au respectat dispozițiile imperative ale legii (HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitor la art. 247 C. fiscal), cu consecința recuperării prejudiciilor.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.43 și 46 din C.proc fiscală, se reține că acesta nu arată care din elementele actului administrativ fiscal lipsește. Verificând din oficiu deciziile de impunere contestate în ceea ce privește elementele care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, se constată că deciziile cuprind toate elementele prevăzute de lege.
În ceea ce privește majorările de întârziere, se reține că potrivit art. 124 ind.1 din C.proc.fiscală, prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 ind.1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că debitorul datorează aceste majorări doar dacă nu a achitat la termenul de scadență obligațiile de plată datorate bugetelor locale. Or, în cauză, aceste majorări au fost calculate la diferența de impozit stabilită ca urmare a Deciziei Curții de Conturi din anul 2013. Aceste diferențe de impozit au fost stabilite în anul 2013, deci scadența pentru aceste sume nu putea fi mai devreme de data stabilirii lor. Mai mult, contribuabilul nu a cunoscut despre aceste sume de plată și în consecință nu are nicio culpă pentru neplata lor la scadență, pentru a se putea percepe majorări de întârziere.
Este cert că pârâta trebuia să beneficieze în bugetul propriu de aceste sume. Dacă în ceea ce privește diferențele de impozit, acestea trebuie achitate de reclamant, așa cum s-a arătat anterior, pentru recuperarea majorărilor de întârziere pârâta are posibilitatea să identifice persoanele vinovate de adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local cu nerespectarea legii și să recupereze sumele respective de la acestea.
În raport de considerentele mai sus expuse și dat fiind că nu s-a contestat modul de calcul, respectiv suma rezultată, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să anuleze parțial deciziile de impunere nr.2211 din 05.08.2013, emise de Primăria municipiului Orșova – Serviciul Impozite și Taxe, pentru teren extravilan matricolele_,_ și_ în sensul că le menține pentru creanțele principale de 479 lei, 15 lei, respectiv 50 lei.
Conform art.453 C.pr.civ. pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. N. A., CNP_, domiciliat în municipiul Orșova, ., județul M. și cu domiciliul procesual ales la B. E.-Cabinet de Avocat, cu sediul in municipiul Orșova ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta U. A.-TERITORIALĂ A MUNICIPIUL ORȘOVA, cu sediul în ., nr.20, Orșova, jud. M., Cod poștal_, prin reprezentanta său legal primar.
Anulează parțial deciziile de impunere nr.2211 din 05.08.2013, emise de Primăria municipiului Orșova – Serviciul Impozite și Taxe, pentru teren extravilan matricolele_,_ și_ în sensul că le menține pentru creanțele principale de 479 lei, 15 lei, respectiv 50 lei.
Obligă pârâta la 550 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
03 aprilie 2014
4 ex./5 pag.
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 713/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
