Pretentii. Sentința nr. 713/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 713/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 10196/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 713/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta PFA I. P. M. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al reclamantei, avocat D. A., din Baroul M., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 6, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 06.02.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și acordă cuvântul apărătorului reclamantului.
Avocat D. A., pentru reclamant, apreciază că este competentă instanța cu soluționarea cauzei.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Avocat D. A., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea cererii de chemare în judecată.
Instanța apreciază concludente și utile soluționării cauzei și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.255 c.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisuri.
D. fiind faptul că nu se mai impun probe noi apreciază că nu se impune estimarea duratei procesului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului reclamantului atât asupra excepției, cât și pe fond.
Avocat D. A., pentru reclamant, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită respingerea excepției, dat fiind faptul că a fost întrerupt termenul de prescripție, reclamanta achitând taxa la data de 12.07.2008, iar conform art.91 al.2 raportat la art.92 alin.2 c.pr.fiscală, termenul începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor. Mai arată că cererea a formulată în octombrie 2013. Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii aferentă taxei de primă înmatriculare pentru perioada 25.09._12. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29.10.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanta PFA I. P. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 6277,49 lei reprezentând dobânda aferentă, la plata sumei de 6.200 lei începând cu data de_, ziua ulterioară plății taxei de primă înmatriculare, până în data de 1 1.07.2008, dată la care i s-a restituit o parte din această sumă, adică suma de 1.933 lei prin dispoziția nr.4321/1 1.07.2008 și a sumei de 4.267 lei din data de 12.07.2008, ziua următoare restituirii parțiale a taxei de primă înmatriculare, până în data de 27.09.2012, dată la care i s-a restituit această sumă în baza Sent.nr. 1453/15.03.2012 de către Tribunalul M. in dos.nr._ *, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat autoturismul Nissan din Germania și a achitat taxa de primă înmatriculare in suma de 6.200 lei în data de 25.09.2007 cu chitanța nr._, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Mai arată că i-a fost restituită o parte din această sumă, adică 1.933 lei, cu dispoziția nr.4321 din data de 11.07.2008.
Pentru restul sumei, adică 4.267 lei, s-a adresat Tribunalului M., acesta obligând pârâta la restituirea sumei prin sentința nr. 1453/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._ *.
Această diferență de taxă de primă înmatriculare, adică 4.267 lei, i-a fost restituită în data de 27.09.2012.
De asemenea, arată că dobânda fiscală s-a calculat astfel:
- Până la data de 30 iunie 2010 în procent de 0,1% /zi întârziere conform Codului de procedură fiscală.
- în perioada 01 iulie 2010-30 septembrie 2010 în procent de 0,05%/zi întârziere conform Codului de procedură fiscală modificat prin O.G.nr.39/2010, intrată în vigoare la data de 01 iulie 2010.
- în perioada 1 octombrie 2010-2012 în procent de 0,04%/zi întârziere, conform Codului de procedură fiscală modificat prin O.G.nr.88/2010, intrată în vigoare la data de 01 octombrie 2010.
Învederează instanței că prin Adresa nr._/23.07.2013 a solicitat AFP-DGFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sent. nr. 1453/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._ *, Tribunalul M. stabilește că această taxă de primă înmatriculare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, menționează reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeana a decis însa, ca legea este incorecta, iar statul trebuie să-i plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constata că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principial efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
Astfel, arată reclamantul, un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibili/arii sumei plătite Iară temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății Iară temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, menționează reclamantul, cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles, p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea cc Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe.
Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care Ic completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,,,Effcts des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte, însă instanțele dispun de o alternativă: I. se conformează interpretării oferite de către CAI rte, I. solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCL, 1 1 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată dc către Curte are „autoritate eu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1 191.) eât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 1 1 iunie 1987, Pretore di S., C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția Romanici, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală coroborate cu celelalte dispoziții deja enunțate în text.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: procedura prealabila AFP Drobeta Turnu Severin, răspuns procedură prealabilă, sentința nr. 1453/2012 a Tribunalului M., Decizia nr.6406/2012, Chitanța nr._/25.09.2007, adresa AFP nr._/01.07.2013.
La data de 13.11.2013 Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocă pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare in judecata, prescripția dreptului la acțiune .
În susținere arată că potrivit art. 135 Cod procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamanta a plătit taxa in anul 2007, iar pentru dobânda, ca accesoriu al sumei inițiale, s-a adresat cu cerere de acordare, la autoritatea fiscala, în anul 2013. Astfel că, de la data nașterii dreptului la acordarea dobânzii, respectiv data încasării sumei inițiale de către organul fiscal și pana la data la care a introdus cererea de acordare a dobânzii, au trecut 5 ani și în consecință apreciază că acțiunea privind acordarea dobânzii este prescrisă.
De altfel, apreciază pârâta, prescripția dreptului la acțiune nu a fost întreruptă, nici prin plata unei părți a datoriei, nici prin recunoașterea datoriei, cauza de întrerupere reglementată de art.133 Cod pr. fiscala, ci, in speța s-a făcut aplicabilitatea disp. legale, potrivit cărora, organele fiscale teritoriale au fost obligate să restituie plătitorilor vechii taxe de prima înmatriculare, diferența dintre suma achitata de contribuabil în perioada 01.01._08, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și suma recalculată, privind taxa pe poluare.
De asemenea, consideră pârâta, este fără echivoc faptul că, suma restituită potrivit legii nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată ca o plată parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, organul fiscal încasator neavând competența legală, nici să recunoască datoria, nici să efectueze o plata parțială, câtă vreme actul normativ, în baza căruia a fost încasată taxa specială pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Apreciază că prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art.135 Cod pr. fiscala.
De asemenea, arată pârâta, reclamanta a mai solicitat, pe calea acțiunii in justiție, pe lângă restituirea taxei de prima înmatriculare și dobânda la suma achitată astfel, de la data plații, iar prin sentința nr. 1453/15.03.2012 Tribunalul M. s-a pronunțat irevocabil în sensul admiterii acțiunii.
Sentința a constituit titlu executoriu pentru restituirea sumei de 6200 lei, reprezentând taxa de poluare, care s-a compensat cu datorii preexistente ale contribuabilului.
In consecință, consideră că o nouă acțiune cu același obiect, respectiv dobânda sumei achitate cu titlu de taxa auto, nu poate fii admisă, întrucât exista deja o soluție irevocabilă cu privire la aceasta, ce conferă autoritate de lucru judecat.
Pe de altă parte, trecând peste excepții, opinează că, suma de referința se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute in art.124 Cod procedura fiscală.
În concluzie, față de cele invocate în fapt și în drept, solicită respingerea acțiunii, pe excepție sau în fond.
Având în vedere excepția invocată, în baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia:
Conform dispozițiilor art.16 alin. 1 lit. b din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj necompetent.
În cazul de față reclamanta a introdus o asemenea cerere de chemare în judecată, privind restituirea debitului principal care a fost soluționată prin sentința nr.1453/2012 pronunțată în dos.nr._ * de Tribunalul M..
În consecință, odată cu întreruperea dreptului la acțiune privind plata debitului principal se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi.
Conform art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 ,, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”., litigiul de față fiind supus prevederilor acestui decret care reglementează prescripția extinctivă.
Decretul 167/1958 a fost abrogat prin art. 230 din Legea 71/2011 .
Textul Legii 71/2011este în vigoare numai după data de 22 martie 2013
Astfel, întrerupându-se prescripția pentru dreptul la acțiune de a pretinde prețul se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi
Așadar, prin introducerea cererii de chemare în judecată, s-a întrerupt cursul prescripției și cu privire la dreptul de a pretinde dobânzi.
Corelarea trebuie făcută în dublu sens, adică în situația în care debitul principal este prescris va fi considerat prescris și dreptul la dobânzi, iar când există o cauză de întrerupere a debitului principal aceasta va fi cauză de întrerupere și a accesoriului său – dreptul la dobândă, dreptul accesoriu urmând soarta dreptului principal conform regulii de drept instituită de articolul 1 alineatul 2 din Decret, expus mai sus.
Pe fond, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 6200,00 lei achitată cu chitanța . nr._/25.09.2007, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin sub nr._/23.07.2013, reclamanta a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 6200,00 lei, iar prin adresa nr. 9224/13.06.2013 i s-a comunicat faptul că nu a anexat titlul executor și astfel cererea sa este neîntemeiată.
Se constată astfel că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din legea nr.554/2004.
Prin cererea formulată la data de 10.08.2011 reclamanta a solicitat restituirea sumei de 6200,00 lei achitată cu chitanța . nr._/25.09.2007, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul second– hand achiziționat.Prin sentința nr.1453/2012 pronunțată în dos.nr._ * de Tribunalul M., fiind obligate pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice M. și Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin să restituie reclamantului 6200,00 lei.
Din taxa de primă înmatriculare ,la data de 11.07.2008 reclamantului i-a fost compensată suma de 307 lei iar la data de 11.07.2008 suma de 1626 de lei.
Prin sentința nr.1453/2012 pronunțată în dos. nr._ * de Tribunalul M., pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice M. și Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin au fost obligate să restituie reclamantului 6200,00 lei. Prin aceeași sentință a fost anulat actul administrativ fiscal nr._/19.07.2011 emis de Direcția G. a Finanțelor Publice M. .
Reclamantului i s-a restituit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 6200,00 lei, respectiv suma de 1933 lei prin dispoziția nr.4321/11.07.2008 și suma de 4267 lei la data de 27.09.2012.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”.
Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamanta are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data de la care i s-a restituit taxa pe poluare, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data plății (25.09.2007) și până la data de 27.09.2012, dată la care a fost calculată și restituită dobânda conform art. 124 cod pr. Fiscală, restituire dispusă prin sentința nr.1453/15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, se apreciază că cererea este întemeiată.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800,00 lei reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta PFA I. P. M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ..25, ..8, județul M. și sediul procesual ales la Cabinet Avocat D. A., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ..7, județul M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M..
Obligă pârâtele să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 6200,00 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată conform chitanței . nr._/25.09.2007, începând cu data plății (25.09.2007) și până la data de 27.09.2012, dată la care a fost calculată și restituită taxa, restituire dispusă prin sentința nr. 1453/15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
Obligă pârâtele la plata sumei de 800,00 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 februarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
C. T. A. A. B.
Red. Jud.C.T.
Tehno.A.A.B.
6 ex.
Cod operator 2626
21.03.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 782/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
