Anulare act administrativ. Sentința nr. 3066/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3066/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3202/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință Nr. 3066/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant R. A. în contradictoriu cu pârâții: A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), T. G., S. M., C. C., P. I., C. M., C. M., C. E., pârât C. V., pârât C. M., pârât C. C. ( la P. Marcele), pârât C. D., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei nr.1351/12.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. D. pentru reclamantă, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se ia act că s-a depus la dosar de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților răspuns la adresa înaintată de instanță la termenul anterior.
Apărătorul reclamantei a solicitat emiterea unei adrese către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru a înainta întreg dosarul de despăgubire împreună cu decizia de invalidare în vederea emiterii unei noi hotărârii, cerere respinsă de instanță deoarece decizia 1351/2014 arată motivele pentru care a fost invalidată hotărârea 4032/2010.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța a acordat cuvântul asupra cauzei de față.
Avocat B. D. pentru reclamantă a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei nr. 1351/12.03.2014 adoptată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și schimbarea deciziei în sensul de a valida hotărârea nr. 4032/14.05.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea legii numărul9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Municipiului București, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
La data de 30.04.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea, sub nr._ privind pe reclamanta R. A. în contradictoriu cu pârâții: A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP; T. GHEORGEH; S. M.; C. C.; P. I.; C. M.; C. M. și C. E., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 1351/12.03.2014 adoptată de pârâta ANRP și schimbarea deciziei în sensul de a valida Hotărârea nr.4032/14.05.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Municipiului București, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că în fapt, în baza L 9/1998 a solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite ca moștenitori ai defunctului Tatucu I., pentru faptul că autorul nostru a fost obligat să imigreze in Bulgaria. Prin decizia criticată, pârâta ANRP a invalidat Hotărârea nr. 4032/14.05.2010 ad optată de Comisia pentru aplicarea L 9/1998 a municipiului București care a admis cererea sa.
A învederat faptul că pentru obținerea unei soluții, de validare sau invalidare a fost obligată să procedeze la acționarea in instanță a pârâtei și a obținut sentința 3949/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C., rămasă definitivă și revocabilă prin respingerea recursului conform decizie nr. 30/14.01.2013 a Curții de Apel C.. Chiar și în aceste condiții, a fost nevoie de mai multe intervenții atât scrise cât și telefonice, atât din partea sa cât si din partea celorlalți pârâți, pentru a se soluționa cererea noastră.
A arătat că la data de 06.02.2014, prin adresa nr._/DT/06.02.2014 pârâta a solicitat să depună la dosarul cauzei certificatul de deces al lui T. I., însă la data de 04.03.2014, prin adresa nr. 740/DTI_ ca urmare a adresei sale, a solicitat o copie a hotărârii comisiei municipiului București pentru că datele transmise sunt insuficiente pentru identificarea dosarului.
Cu toate acestea, la data de 12.03.2014, când nici nu primise adresa 740/2014 pârâta a soluționat dosarul, fără a mai aștepta transmiterea datelor lămuritoare. Este mai mult decât evident faptul că soluția a fost adoptată fără ca pârâta să fi observat cu atenție dosarul și încercând, prin diferite adrese, să solicite tot felul de înscrisuri în scopul tergiversării.
Întrucât din copiile actelor de identitate și filiație rezultă fără dubiu că atât ea cât și pârâții persoane fizice sunt moștenitorii defunctului Tatucu I., decedat la data de 20.07.1971 aș cum rezultă din certificatul de deces anexat.
Dovada celor arătate o va face cu înscrisuri și orice alte probe admise de lege.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 7, pct.4 din L 9/1998.
A depus alăturat copie de pe următoarele înscrisuri: Decizia nr. 1351/12.03.2014; adresa de comunicare_/ DTI/ 2014; Adresa nr. 740/04.03.2014; Adresanr._/DTI/2014; Certificatul de deces.
La data de 19.05.2014 s-a depus la dosar de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta R. A. .
A arătat că față de solicitarea reclamantei R. A., subscrisa A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a făcut următoarele precizări: I. Dosarul în care a fost emisă Hotărârea nr. 4032/14.05.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București a fost analizat de către Direcția pentru Aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în sensul că, în data de 12.03.2014 a fost emisă Decizia nr. 1351/2014 prin care a fost invalidată hotărârea menționată mai sus.
Analizând documentele existente în dosarul constituit în temeiul Legii nr. 9/1998 de către beneficiari, Direcția pentru Aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a apreciat că acesta se impune a fi invalidat pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, moștenitorii legali sunt cei definiți astfel de legea civilă, iar potrivit prevederilor art. 3, alin. 2 din același act normativ, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007, dovada vocației de moștenitor poate fi făcută cu certificat de moștenitor sau cu acte de stare civilă, respectiv certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naștere și certificatul de căsătorie ale moștenitorilor.
În urma analizării dosarului de către Direcția pentru aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a constatat că beneficiarii Hotărârii nr. 4032/14.05.2010 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București nu fac dovada calității de moștenitori ai autorului întrucât la dosar nu a fost depus certificatul de deces al domnului T. I..
Un alt motiv pentru care s-a recurs la măsura invalidării Hotărârii nr. 4032/14.05.2010 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București îl constituie faptul că, la evaluarea imobilelor primite de către autor la venirea în România nu figurează ca fiind evaluată și magazia. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007 prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr. 1240/18.02.2014, coroborate cu prevederile art. 35 alin. (4) lit. b) și art. 351 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din H.G. nr. 753/1998, modificată și completată prin H.G. 1277/2007, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a propus invalidarea Hotărârii nr. 4032/14.05.2010 acestea fiind transmisă către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998 pentru reanalizarea, completarea documentației și adoptarea unei noi hotărâri de către această comisie.
După reanalizarea dosarului de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, acesta va fi transmis din nou Direcției pentru Aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea analizării.
De asemenea, având în vedere că Decizia nr. 1351/12.03.2014 invalidează hotărârea Comisiei Municipiului București, rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor care se vor acorda, dosarul urmează, așa cum a amintit mai sus, să fie reanalizat, urmând a se stabili o nouă valoare a despăgubirilor luând în considerare observațiile cuprinse în Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
În aceste condiții Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 instituție la care se află, în prezent, dosarul spre reanalizare, urmează a emite o nouă hotărâre care va fi înaintată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților spre validare/invalidare.
Referitor la solicitarea reclamantei în ceea ce privește obligarea A.N.R.P la emiterea unei decizii de validare a Hotărârii nr. 4032/14.05.2010 emisă de către Comisia Municipiului București, precum și la actualizarea compensațiilor bănești a învederat instanței de judecată următoarele aspecte.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1), „Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau in termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale (în prezent ANRP, prin preluarea activității acestei comisii - subl. ns.), spre validare, precum și solicitantului".
Conform dispozițiilor art. 351 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007, „Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 are următoarele atribuții principale: (...) b) analizează hotărârile primite de la comisiile județene și a municipiului București și, în cazul hotărârilor care întrunesc condițiile cerute de lege, propune vicepreședintelui plata despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea nr. 9/1998, iar în cazul hotărârilor care nu întrunesc condițiile cerute de lege, propune invalidarea sau rectificarea acestora (...)". Potrivit dispozițiilor art. 351 alin. 3 din H.G. 753/1998 modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007, în cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 351 alin. (1), hotărârea comisiei județene sau a Municipiului București este invalidată prin decizie a ANRP, iar dosarul este transmis către comisia județeană sau a Municipiului București, în vederea reanalizării acestuia.
Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că A.N.R.P are atribuții de verificare și control cu privire la aceste hotărâri. Așadar, Hotărârea nr. 4032/14.05.2010 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București este supusă unui control ierarhic, iar singurul act producător de efecte juridice este decizia ANRP, care în urma analizei, poate valida sau invalida măsurile stabilite, astfel că în lipsa unei decizii nu se poate reține că este în prezența unor despăgubiri ce pot fi încasate în condițiile în care nu este în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Pe cale de consecință, dacă instanța ar proceda la obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să valideze hotărârea comisiei județene, atunci ar însemna să se substituie atribuțiilor ei, încălcând competența acestui organ cu atribuții administrativ - jurisdicționale, ceea ce nu este permis de lege.
Având în vedere că instanța de contencios are competența limitată doar la a constata dacă pârâta și-a îndeplinit obligația de a analiza hotărârea comisiei în sensul validării sau invalidării ei, respectiv de a verifica legalitatea deciziei emise, exercitând un control judecătoresc asupra actului administrativ - jurisdicțional, este evident că solicitarea reclamanților de a oblig pârâta să valideze hotărârea sus indicată nu este admisibilă.
Totodată, a învederat că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, OUG nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Așadar, potrivit dispozițiilor art.2 din actul normativ anterior amintit „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului - Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006".
De asemenea, în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, facem următoarele precizări: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, și la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 1 alin. (2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În drept: dispozițiile art. 205- 208 din Codul de procedură civilă, art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, pe prevederile Legii nr. 9/1998 Legea, H.G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1277/2007.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 223 alin. (3) din Codul de Procedură.
La data de 05.06.2014 reclamanta R. A., a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP) .
In fapt, prin cererea de chemare in judecată a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 1351/12.03.2014 adoptată de pârâta ANRP și schimbarea deciziei în sensul de a valida Hotărârea nr.4032/14.05.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Municipiului București, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe acre le voi efectua cu prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii a arătat că în baza L 9/1998 a solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite ca moștenitori ai defunctului Tatucu I., pentru faptul că autorul nostru a fost obligat să imigreze in Bulgaria iar prin decizia criticată, pârâta ANRP a invalidat Hotărârea nr. 4032/14.05.2010 ad optată de Comisia pentru aplicarea L 9/1998 a municipiului București care a admis cererea noastră, arătând că noi nu am făcut dovada faptului că suntem moștenitori îndreptățiți ai defunctului T. I., bunicul meu și tată sau bunic al celorlalți pârâți persoane fizice. Este adevărat ca dovada carității se de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor iar în lipsa acestora cu actele de filiație, însă, a apreciat că ei a depus toate înscrisurile necesare care stabilesc calitatea noastră de moștenitor.
Prin corespondența purtată, parata a solicitat lămuriri de la noi, însă înainte de a aștepta sa primim corespondența, a invalidat hotărârea. Așa cum a arătat si cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei la data de 06.02.2014, prin adresa nr._/DT/06.02.2014 pârâta a solicitat să depunem la dosarul cauzei certificatul de deces al lui T. I.. Au transmis înscrisurile solicitate însă la data de 04.03.2014, prin adresa nr. 740/DTI/04.03.2014 solicită o copie a hotărârii comisiei municipiului București pentru că datele transmise sunt insuficiente pentru identificarea dosarului. Deci, la 4.03.2014 deși primește corespondența transmisă de reclamantă, solicită date suplimentare pentru că nu puteau sa identifice dosarul iar la data de 12.03.2014, când nici nu primise adresa 740/2014 pârâta a soluționat dosarul, fără a mai aștepta transmiterea datelor lămuritoare.
Este foarte adevărat că in procedura administrativă, ANRP are atribuții de verificare și control cu privire la hotărârile comisiei constituie in baza L 9/1998, însă si hotărârile adoptate de această entitate sunt supuse controlului de legalitate care este făcut de instanțele de judecată.
Tocmai din acest punct de vedere, legiuitorul a statuat că hotărârile comisie pot fi atacate la instanța de contencios administrativ (art. 7 alin 4 din L 9/1998).
Cu privire la publicarea in MO a OUG 10/2014, a apreciat că aceasta nu este incidența in cauză, pentru ca prin prezenta acțiune nu a solicitat plata despăgubirilor ci doar a solicitat sa fie anulată hotărârea de invalidare si emiterea unei alte decizii de validare.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 12.03.2014 Vicepreședintele Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților a emis decizia numărul 1351 prin care a invalidat Hotărârea numărul 4032 dată la 14.05.2010 de către Comisa pentru Aplicarea Legii numărul 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București. În motivarea deciziei s-a arătat că se impune invalidarea acestei hotărârii deoarece pe deoparte T. G.; S. M.; C. C.; P. I.; C. M.; C. M. și C. E. nu fac dovada calității de moștenitor față de autorul deposedat, iar pe de altă parte la evaluarea imobilelor nu s-a avut în vedere și magazia deținută de fostul propietar.
Această decizie a fost atacată la Tribunalul M. de către R. A., acesta fiind una dintre moștenitoarele lui T. I., în cauză figurând în calitate de pârâți și ceilalți moștenitori ai acestuia.
Hotărârea numărul 4032 a fost emisă de Comisia Municipiului București la data de 14.05.2010, numai că ea nu a fost validată de A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, fiind necesară ca Tribunalul C. să pronunțe sentința numărul 3094/26.10.2012 prin care instanța a obligat la emiterea deciziei prin care să se valideze sau nu respectiva hotărâre ( fila 96 la dosar). Hotărârea instanței de contencios administrativ a fost pusă în executare de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în sensul că prin decizia nr. 1351/12.03.2014 a fost invalidată hotărârea numărul 4032/14.05.2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Municipiului București.
Trebuie subliniat faptul că executarea hotărârii Tribunalului C. a fost realizată la 12.03.2014, aceasta fiind chiar dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial OUG numărul 10/2014 ( act normativ privind consolidarea cadrului normativ necesar aplicării dispozițiilor din legea numărul 9/1998 prin care au fost acordate compensații cetățenilor românii pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului din 1940, tratat prin care Cadrilaterul a trecut de la România la Bulgaria).
Analizând decizia 1351 se constată că două sunt motivele pentru care a fost invalidată hotărârea din 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii numărul 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București: pe deoparte de la dosar a lipsit certificatul decesului lui I. T., iar pe de altă parte nu a fost evaluată magazia pe care autorul reclamantului a lăsat-o pe teritoriul actualului stat bulgar. În fața instanței, reclamantul a înfățișat certificatul privind decesul autorului său aspect care nu este suficient pentru admiterea cererii de chemare în judecată și anularea deciziei 1351/2014 deoarece reclamanta are dreptul și la acordarea despăgubirii pentru acest bun imobil ( magazia). În acest sens sunt dispozițiile art. 2 lit. b din legea numărul 9/1998, text care prevede că „ despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte pentru terenuri, pentru construcții…” „după cum urmează: pentru fiecare locuință - inclusiv anexele gospodărești -, precum și pentru construcțiile cu alte destinații, o sumă calculată în raport cu suprafața construită și cu materialele de construcții folosite, precum și cu vechimea construcției”.
Pentru aceste considerente acțiunea nu poate fi admisă deoarece o astfel de soluție ar fi de natură a afecta dreptul reclamantei prin aceea că nu ar primi despăgubiri și pentru magazia pe care a deținut-o autorul său, hotărârea din 2010 a Comisiei de Aplicare a Legii numărul 9/1998 neluând în calcul și valoarea acestui bun, astfel că se va respinge cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamant R. A., CNP_ cu domiciliul în corn O., ., în contradictoriu cu pârâții: A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP) cu sediul în Calea Floreasca nr. 202, sector 1, București;T. GHEORGEH cu domiciliul in Corn. C., sat C., ., jud. C.; S. M., cu domiciliul în Strehaia, ., . 1, jud. M.; C. C. cu domiciliul în ., ., jud. Tulcea; P. I. cu domiciliul în Mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea; C. M. cu domiciliul în Mun. C., ., ., .; C. M. cu domiciliul în corn Cogealac, . ; C. E. cu domiciliul în corn Cogealac, . ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei nr.1351/12.03.2014.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, recurs care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 14.01.2015.
Op date 2626/2006-
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1678/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 531/2014. Tribunalul... → |
|---|
