Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2245/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 369/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Judecător C. T.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul intimat M. T. și Infrastructurii Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR, împotriva sentinței nr. 320/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata petentă a depus la dosar note scrise, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. dosar_ la data de 06.08.2013, petenta . SA, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.07.2013, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului – verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.07.2013, a fost sancționată, cu amendă contravențională în sumă de 1500 lei, reținându-se în sarcina sa că, în data de 23.07.2013, ora 19,20 pe DN 67 kilometrul 27/100, în localitatea Șișești, jud. M., a fost oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, iar în urm a controlului efectuat s-a constatat că S. C. I., conducător auto, nu a respectat perioadele de conducere, pauză și odihnă și s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică. Această probă constă în înregistrarea tahografului digital pentru zilele de 10 și 11.07.2013, din care rezultă că la închiderea zilei de 10.07.2013, într-adevăr se arată ora 20:22, respectiv 17:22 înscrisă. Dar pentru următoarea dată înscrisă în procesul verbal 11.07.2013 rezultă din înregistrare că nu a lucrat deloc, fiind liber 24 de ore. De asemenea, se poate vedea pe înregistrarea inactivității din data de 11.07.2013 că figurează kilometrajul identic celui de la închiderea zilei de 10.07.2013, 49.538 km.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 și OG 37/2007.
În dovedire, petenta a depus procesul verbal de contravenție cu confirmare de primire, copie tahograf, copie raport de la 01.07._13.
Cererea a fost legal timbrată.
În cauză a fost efectuată procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată.
Intimata, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Motru prin raportare la disp. art. 32 alin.1 din OG 2/2001, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii și a depus în probațiune înscrisuri.
S-a precizat că în urma analizei și verificării cartelei tahograf ._ a conducătorului auto S. C. I. cu privire la perioadele de conducere pauză și odihnă s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră în perioada 10.07.2013 ora 20:22 – 11.07.2013 ora 04:56, timpul de odihnă fiind de 08:34, cu 26 de minute mai puțin față de timpul normal de 09 ore.
Prin sentința nr. 2251 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, s-a declinat competenta de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.S., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 06.12.2013.
Prin sentința nr. 320/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost admisă în parte plângerea și s-a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție . nr._/23.07.2013 întocmit de intimat, în sensul că, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG nr.37/2007 prin aceea că la data de 23.07.2013, ora 19,20 pe DN67 km 24 plus 100 a fost oprită și verificată în trafic autoutilitara N3 DAF Distribution SA în baza copiei conforme nr._ condusă de S. C. I., care efectua transport ADR. În urma analizei și verificării cartelei tahograf cu privire la perioadele de conducere, pauze și odihnă s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră în perioada 10.07.2013 ora 20:22 – 11.07.2013 ora 04:56, timpul de odihnă fiind de 08:34 ore, cu 26 minute mai puțin față de timpul normal de 09 ore.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 de către reprezentanții intimatei, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.8 alin. 3 pct. 6 din OG nr.37/2007, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră, amenda fiind aplicată operatorului de transport rutier.
Instanța a reținut că OG nr.37/2007 stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR).
Potrivit Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, s-a constatat că dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 permiteau programarea perioadelor de conducere și de repaus zilnice astfel încât conducătorul auto putea fi în situația de a conduce o perioadă prea lungă fără a lua o pauză completă, ceea ce avea ca rezultat diminuarea siguranței rutiere și deteriorarea condițiilor de lucru ale conducătorilor auto. În consecință, este necesar să se asigure ca fracționarea pauzelor să nu ducă la abuzuri.
Conform art. 26 al.7 lit.a din Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului si Consiliului European privind armonizarea și amendarea Reglementarilor Consiliului nr. 3821/85 si 2135/98, în cazul în care un conducător auto conduce un vehicul echipat cu aparatura de înregistrare, in conformitate cu prevederile Anexei I, acesta trebuie să poată prezenta, la cererea inspectorului de control, înregistrările pe ziua în curs și pe o perioadă precedentă de 28 de zile.
Petenta a fost sancționată contravențional, deoarece a fost depistată autoutilitara DAF Distribution SA condusă de S. C. I. și în perioada 10.07.2013 ora 20:22 – 11.07.2013 ora 04:56 nu a respectat timpul de odihnă, acesta fiind de 08:34 ore, cu 26 minute mai puțin față de timpul normal de 09 ore. Acest aspect rezultă din controlul săptămânal pentru conducătorul auto întocmit de intimată aflat la fila 32 din dosar.
Deși petenta a susținut că în realitate s-au respectat dispozițiile legale, instanța a apreciat neîntemeiate susținerile sale în condițiile în care înscrisurile depuse de petentă sunt ilizibile și nu se poate reține cu certitudine că desfășurătorul depus la fila 41 privind kilometrajul este cel al autoutilitarei sancționate.
Prin urmare s-a reținut că procesul verbal de contravenție contestat de petentă a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează constatarea și sancționarea contravențiilor și că petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că aceasta este vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată.
Instanța a reținut totuși că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. In temeiul art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, observând dispozițiile art.7 alin.3, art.21 alin.3 raportat la art.34 și art.38 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă, amenda aplicată fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmările acesteia, având în vedere atitudinea procesuală a petentei și respectarea în mare parte a timpilor de odihnă, perioada mica de numai 30 de minute de nerespectarea a duratei legale și faptul că nu s-au produs alte consecințe.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța a admis în parte plângerea formulată a modificat procesul-verbal . nr._/23.07.2013 întocmit de reprezentanții intimatului, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 1500 lei aplicată prin acesta cu avertisment.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata M. T. și Infrastructurii Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, apelanta intimată a susținut că intimata petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, aspect pe care, de altfel, și instanța de fond a reținut-o, și având în vedere și faptul că petenta prin plângerea formulată recunoaște săvârșirea faptei, iar procesul verbal a fost legal întocmit, apreciază apelanta intimată că petenta nu poate fi exonerată de răspunderea pecuniară deoarece fapta pentru care a fost sancționată a fost individualizată în mod clar .
De altfel, aplicarea sancțiunii de către organul constatator nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, fiind un mijloc de reglare a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiuni contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
De asemenea, în OG nr.2/2001, la art. 7 alin 3 se precizează faptul că „ avertismentul de poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune", însă legiuitorul a făcut deja o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentului CE 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului., apreciind astfel că, dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna dintre aceste încălcări ar fi prevăzut în mod expres în legislație acest aspect.
Mai mult, conform extrasului din baza de date a ARR, petenta . SA, a mai fost sancționată de nenumărate ori, ceea ce înseamnă că acest operator de transport nu s-a reabilitat încă, în sensul de a respecta legislația cu privire la transporturile rutiere .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod de procedură civilă, art. 8 alin 3 pct. 6 din OG nr.37/2007, Regulamentul CE 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
A anexat la dosar extrasul din baza de date a ARR privind societatea petentă .
Intimata petentă a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .
În motivare, intimata petentă a susținut că perioada de 26 de minute redusă din timpul de odihnă reglementar, este minimală și sancțiunea menționară în actul agentului de trafic este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei, instanța de fond în mod corect aplicând sancțiunea avertismentului.
A anexat la cerere înregistrarea tahografului digital pentru datele din 10 și 11.07.2014 și înregistrarea tahoscan din data de 11.07.2013.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține următoarele :
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.07.2013, a fost sancționată petenta . SA, cu amendă contravențională în sumă de 1500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin 3 pct. 6 din OG nr.37/2007, constând în aceea că, în data de 23.07.2013, ora 19,20 pe DN 67 kilometrul 24+100, în localitatea Șișești, jud. M., a fost oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, iar în urma controlului efectuat s-a constatat că S. C. I., conducător auto, nu a respectat perioadele minime de odihnă zilnică în sensul că în perioada 10.07.2013 ora 20:22 și până la 11.07.2013 ora 04:56 timpul de odihnă a fost de 8 ore 34 de minute cu 26 de minute mai puțin decât timpul normal de odihnă care este de 9 ore.
Instanța de fond a reținut vinovăția petentei și în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și de dispozițiile art. 7 și 21 din OG nr.2/2001 a înlocuit amenda cu sancțiunea avertisment, astfel că, ceea ce se critică prin prezentul apel este de fapt modul de individualizare a și sancțiunea aplicată .
OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în art. 21 alin 3 stabilește criteriile în funcție de care se aplică sancțiunea, respectiv în limitele prevăzute de actul normativ, să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din coroborarea art. 5, art. 6 și art. 7 din OG nr.2/2001 rezultă că „ avertismentul” este o sancțiune contravențională principală, că se poate aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică și chiar în cazul în care actul normativ care stabilește și sancționează contravenția nu prevede această sancțiune.
Fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului European și al Consiliului ( CE) 561/2006 așa cum rezultă din mod expres din alineatul 3 al articolului 8 din OG nr.37/2007, deoarece perioada de odihnă nu a fost respectat cu până la o oră, în speță cu 26 de minute, situație în care funcție de criteriile mai sus arătate, gradul de pericol social concret al faptei este unul redus sancțiunea aplicată fiind disproporționată, astfel încât mențiunile instanței de fond cu privire la sancțiunea ce trebuie aplicată sunt temeinice și legale.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin 1 Cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul intimat M. T. și Infrastructurii Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR, împotriva sentinței nr. 320/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, E. T. | Judecător, C. T. | |
Grefier, V. B. |
Red. TE
Tehnored. VB
Ex.4/26.06.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1391/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
