Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 63/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 10852/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 63/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea acțiunii intentată de reclamantul R. V., pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice M. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pentru anulare dispoziție nr. 206/31.07.2013.
La apel a răspuns avocat O. A. pentru reclamant, lipsă pârâții.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei adeverința nr. 890/27.08.2013 emisă de pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. din care reiese faptul că reclamantului i s-a încheiat contract de muncă pe perioada nedeterminată, după care nemaifiind cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat O. A. pentru reclamant precizează că dispoziția contestată i-a fost comunicată cu 37 de zile peste termenul legal de 5 zile lucrătoare. A solicitat admiterea acțiunii în sensul anulării actului administrativ, repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce i se cuvin, aferente funcției publice de execuție de inspector asistent, clasa I, gradația 5, clasa de salarizare 43.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată la această instanță la 18.11.2013, reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice M. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a solicitat anularea dispoziției încetare a raporturilor de serviciu nr. 206/28.01.2011.
În motivare, a arătat că la data de 02.09.2013, i s-a comunicat Dispoziția nr. 206/31.07.2013, conform căreia, începând cu data de 01.09.2013, încetează raportul de serviciu, conform art.98 litera h din Legea privind Statutul Funcționarilor Publici nr. 188/1999.
De asemenea, motivarea acestei decizii nu poate fi limitată la considerente legate de aria de competență a emitentului ori la temeiul de drept al acesteia (art.13 alin.(12) din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală), ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte destinatarului să cunoască și să evolueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
Din preambulul deciziei contestate rezultă că la baza emiterii acesteia au stat prevederile HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 98 lit. h din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, din preambulul actului administrativ contestat nu rezultă dacă, pentru reorganizarea ANAF precum și pentru organigrama și statul de funcții din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice M., respectiv Administrației Finanțelor Publice M. a fost obținut Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform Legii nr. 188/1999, republicată.
De asemenea, a solicitat instanței de judecată să constate nelegalitatea dispoziției contestate pentru nerespectarea cerinței motivării acesteia, obligația motivării actului administrativ reprezentând o cerință de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât și la nivel comunitar.
A precizat că motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.
O detaliere a motivelor de fapt și de drept este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.
Prin emiterea acestei dispoziții au fost încălcate principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici, stabilite prin H.G. nr. 611/2008 la art. 4, și anume: competența, competiția, egalitatea de șanse, profesionalismul, motivarea și transpareanța, principiu potrivit căruia autoritățile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziție tuturor celor interesați informațiile de interes public referitoare la cariera în funcția publică.
Cu privire la răspunsul la contestația formulată și înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. sub nr. 3396 din 23.09.2013, reclamantul a fost încadrat în funcția de referent începând cu data de 17.11. 2003, iar din 01.08.2008, prin decizia nr. 103/08.09.2008 a fost numit în funcția publică de execuție de inspector ( dată care corespunde cu finalizarea studiilor universitare ), ocazie cu care a susținut un examen ,iar în urma acestuia a fost „ promovat „ ( nefiind posibil în cazul în care postul este pe perioadă determinată) pe funcția publică pe care a ocupat-o până la emiterea actului contestat.
Susținerea potrivit căreia raportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept la data expirării termenului pentru care a fost ocupată pe durată determinată funcția publică este inexplicabil la speța de față, astfel că emiterea Dispoziției nr. 206 /2013 s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, conform cărora, „ constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică ", nerespectarea acestora atrăgând nulitatea absolută a actului emis în aceste condiții.
Dispoziția contestată a fost comunicată la data de 02.09.2013, cu 37 de zile peste termenul legal de 5 (cinci ) zile lucrătoare, neacordându-se termenul legal de preaviz, și nefiind comunicată lista funcțiilor publice vacante și nici nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat de la ANFP o listă cu funcțiile publice vacante, ceea ce atrage nulitatea de drept a acestui act administrativ.
A susținut că nu am ocupat o funcție pe perioadă determinată și că susținerile pârâtei nu se justifică, fapt care rezultă și din Decizia nr._ /04.02.2011 emisă de Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M., prin care am fost reîncadrată în funcția publică teritorială de inspector asistent, fără a se preciza durata, ceea ce demonstrează că implicit funcția deținută era pe perioadă nedeterminată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe prevederile Legii nr. 188/1999, republicată coroborate cu dispozițiile HG nr. 611/2008., modificat și completat.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copie CI ,contestația din 23.09.2013 către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., proces verbal încheiat cu ocazia prezentării avantajelor folosirii medierii din 18.11.2013, dispoziția nr. 727/29.11.2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M., dispoziția nr._ din 04.02.2011, adresa nr. 9537/2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M., dispozițiile 572 și nr. 206 emise de Direcția G. a Finanțelor Publice M..
Pârâții au depus întâmpinarea(f.24), prin care au solicitat respingerea cererii.
În motivare au susținut că începând cu 17.11.2003, reclamantul a fost angajat ca referent pe perioadă determinată iar de la1.09.2008 a fost numit funcționar public pe perioadă determinată conform deciziei 103/08.09.2008. La 2.07.2013 titularul postului ocupat temporar urma să revină în activitate iar prin dispoziția 119/2012 s-a prelungit raportul de serviciu al reclamantului, tot pe perioadă determinată.
La depunerea cererii_/3.11.2013 reclamantul a avut cunoștință că va fi angajat pe perioadă determinată conform și contractului individual de muncă din 17.11.2003 care confirmă acest fapt.
Decizia_/4.02.2011 de care face vorbire reclamantul se referă strict la aplicarea dispozițiilor Legii 285/2010. Noțiunea de reîncadrare este cea explicată de art.4 alin. 3 din lege și se referă strict la reîncadrarea pe clase de salarizare.
Reîncadrarea a fost realizată în cadrul acelorași raporturi de serviciu pe perioadă determinată.
Astfel funcția avută de reclamant la 31.10.2010 a fost avută în vedere la reîncadrare.
În aceste condiții s-au aplicat dispozițiile art. 98 lit. h din Legea 188/1999.
Apreciază că decizia a fost motivată și cuprinde toate elementele prevăzute de lege.
Nu au fost depuse acte în dovedirea celor menționate în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că reclamantul prin dispoziția_/44.02.2011(f.10) a fost reîncadrat pe funcția publică de inspector asistent cl.1, gradația 4, care a fost menținută ulterior conform dispozițiilor nr. 253/23.11.2013, 572/5.07.2013, 727/29.11.2012 la care se face referire și în adeverința 890/27.08.2012 și în care se menționează expres că raporturile de serviciu ale reclamantului sunt pe perioadă nedeterminată.
În aceste condiții, afirmațiile pârâților din întâmpinare conform cărora reclamantul a fost numit funcționar public pe perioadă determinată nu se fundamentează pe un suport probator și în conformitate cu legea nu pot fi reținute ca temei în dovedirea faptului pretins de aceștia și încetarea de drept a raporturilor de serviciu.
Conform art.98 (1) lit. h) din Legea 188/1999 raportul de serviciu al funcționarilor publici existent încetează de drept la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcția publică.
În raport de considerentele expuse se apreciază ca decizia nr. 206/31.07.2013 fundamentată pe dispozițiile art. 98 lit. h din Legea 188/1999 privind încetarea de drept a raporturilor de serviciu a fost emisă nelegal și urmează a fi anulată cu consecințele ce decurg din aceasta, repunerea în situația anterioară și plata drepturilor bănești corespunzătoare de la punerea în aplicare a deciziei până la reintegrare pe postul deținut anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul R. V. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..27, ., . împotriva Dispoziției nr.206/31.07.2013 emisă de Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M. în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr.1, județul M..
Dispune anularea dispoziției 206/2013, reintegrarea reclamantului pe funcția deținută cu
plata drepturilor bănești de la încetarea raportului de serviciu la reintegrare.
Cu recurs depus la Tribunalului M. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, Grefier,
O. A. M. G.
Red. O.A.
Tehn. red. M.G.
Ex. 4
14.02.2014
Cod op. 2626/2006.
.
| ← Pretentii. Sentința nr. 876/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
