Pretentii. Sentința nr. 2894/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2894/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2284/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2894/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta T. I. A. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE. D., ADMINISTRAȚIA P. FONDUL DE .MEDIU și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că părțile sunt lipsă atât la I a strigare, cât și la a doua strigare, însă părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._ din 14 Februarie 2014, reclamanta T. I. A. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE. D., ADMINISTRAȚIA P. FONDUL DE MEDIU, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 6.512 lei reprezentând taxă de poluare, de la data achitării taxe și până la data restituirii efective a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanta a achiziționat un autoturism second - hand Marca BMW, pentru care a achitat taxă de poluare conform chitanței T S 3 A nr._/12.03.2009 la Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Mun. Drobeta Turnu Severin.
Analizând cu prioritate asupra excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D.– Secția de contencios administrativ și fiscal instanța o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 al.3 din Legea 554/2004, reclamanta se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În speța de față, taxa pe poluare a fost achitată la Trezoreria mun. Drobeta Turnu Severin și reclamanta are domiciliul tot în aceeași localitate.
Constatând că în cauza de față nici reclamanta și nici pârâții nu au domiciliul, respectiv sediul pe raza Județului D., localitatea Drobeta Turnu Severin aflându-se pe raza Județului M., Tribunalul D. apreciază că în mod eronat a fost învestit cu soluționarea prezentului litigiu, competența teritorială aparținând Tribunalului Tribunalul M. - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sens în care se va dispune declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, conform art. 158 al.1 și 3 cod procedură civilă.
În ceea ce privește pârâta DGRFP C. instanța are în vedere că:
Potrivit disp. art. 33 din Codul de Procedură Fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP Drobeta Turnu Severin, organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamantă, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Drobeta Turnu Severin. În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP Drobeta Turnu Severin.
În cauză DGRFP C. are calitatea de organ ierarhic superior AFP C., însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administrațiile finanțelor publice locale sunt entități care au calitatea de a emite acte administrative și prin urmare pot sta în justiție în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGRFP C. nefiind astfel justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Prin sentința nr.1875/26.05.2014 Tribunalul D. a declinat competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamanta T. I. A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI P. MEDIU, în favoarea Tribunalului M..
Cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
La data de 08.09.2014 reclamanta T. I. A. a depus precizare de acțiune prin care solicită extinderea acțiunii civile și față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu consecința introducerii în cauză a acestei autorități publice, astfel încât prin hotărârea pronunțată instanța să o oblige la restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, în cuantum de 6.512 lei, precum și la plata de daune interese, în echivalentul dobânzii legale BNR aferentă sumei de 6.512 lei, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective și integrale a acesteia. Cu cheltuieli de judecată, conform art. 453 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea inițial formulată reclamanta a solicitat restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, în cuantum de 6.512 lei și plata dobânzii legale aferente acestei sume nelegal percepute, doar în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Ministerul Mediului și Pădurilor prin Administrația Fondului P. Mediu.
Insă, având în vedere Sentința nr. 1875/2014 pronunțată de către Tribunalul D. -Secția C. Administrativ și Fiscal, în ședința publică din data de 26 mai 2014, prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., menționează că raporturile fiscale au fost, într-adevăr, stabilite cu Administrația Finanțelor Publice Drobeta-T. S. (în prezent, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.), aceasta fiind instituția care a încasat taxa, dar, a căror drepturi și obligații au fost preluate, prin absorbție, de către Direcția Regională a Finanțelor Publice C. care, actualmente, are în subordine Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., conform O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Așadar, arată reclamanta, la momentul sesizării instanței de judecată, a înțeles să se judece doar cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., în calitate de autoritate publică cu personalitate juridică, în a cărei subordine se află Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Însă, la acest moment, în considerarea jurisprudenței recente a altor instanțe și a motivării Sentinței nr. 1875/2014 pronunțată de către Tribunalul D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, din Dosar nr._, înțelege ca acțiunea introductivă de instanță să fie extinsă și fată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., deoarece, în pofida inexistenței unei personalități juridice a acestei autorități publice, i s-a recunoscut acesteia calitatea procesuală pasivă în astfel de litigii, precum cel promovat de către ea, mai ales în considerarea capacității administrative a Administrației Județene. Orientarea instanțelor este în sensul că inexistența personalității juridice a acestei autorități publice locale nu este în măsură să înlăture posibilitatea acesteia de a figura ca și pârât într-un litigiu, întrucât, ținând cont de definiția consacrată prin art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, această autoritate publică are capacitate administrativă, noțiune distinctă de cea de personalitate juridică.
Având în vedere aceste considerente solicită extinderea acțiunii introductive și față de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu consecința introducerii sale în prezenta cauză, în calitate de pârâtă. în acest sens, menționând că toate susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată și prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, înțelege să le invoce și fată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în calitate de pârâtă. în consecință, solicită ca prin hotărârea pronunțată în cauză, și această din urmă autoritate publică locală să fie obligată alături de ceilalți pârâți:
- la restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, în cuantum de 6.512 lei (șasemiicincisutedoisprezece lei);
- la plata de daune interese, în echivalentul dobânzii legale BNR aferentă sumei de 6.512 lei, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective și integrale a acesteia;
- la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
În drept invocă: art. 78, art. 148 alin. 1 și art. 204 din Codul de procedură civilă, prevederile legii 9/2012, indicate în prezenta cerere, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 25, 28 și 90 par. 1 din Tratatul Uniunii Europene, jurisprudența instanțelor române, jurisprudența CJUE.
În probațiune, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., solicită administrarea următoarelor probe:
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind pertinente, utile și concludente în temeiul art. 265 raportat la 292 Cod.proc.civ.;
- Precum și orice alte dovezi a căror administrare va reieși necesară din dezbateri.
Anexează, potrivit art. 150 alin. 1 și 2 C.proc.civ., în copie, certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri:
- Cererea de chemare în judecată inițial formulată;
- Chitanță ., nr._/12.03.2009;
- Decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;
- Documente de identificare ale autoturismului;
- Cerere de restituire a taxei, adresată la data de 27.11.2013, Administrației Finanțelor Publice Drobeta-T. S. și refuzul acesteia de restituire, înscris înregistrat sub nr. MH 2240/27.11.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa specială în sumă de 6512,00 lei la Administrația Finanțelor Publice, taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art.110 din TCE.
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.110 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Prin urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 12.03.2009, reclamanta a achitat cu chitanța ., nr._/12.03.2009 emisă de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin suma de 6512,00 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamantă în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, taxa pe poluare fiind calculată conform anexelor 1,2 și 3 ale OUG nr.7/2009.
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008.
Instanța reține totodată că potrivit art.III. din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Această exceptare de la plata taxei pe poluare a fost extinsă prin OUG nr.117/2009, conform articolului unic al acestui act normativ, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm^3, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Se apreciază astfel că reclamanta are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamanta este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele anterior prezentate instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pe poluare, precum și la plata dobânzii legale începând cu data plății până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, cererea este întemeiată, conform art.453 C.p.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 300 lei, reprezentând taxa de timbru.
Cu privire la cererea formulată de reclamanta T. I. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. instanta se va pronunta in sensul respingerii actiunii, intrucat nu exista un raport juridic fiscal nascut intre reclamanta si aceasta parata, in conditiile in care taxa de poluare s-a platitla Trezoreria Municipiului Dr.-Tr.S..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta T. I. A., cu domiciliul în orașul B., ., județul Bacău, având CNP –_,cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Societății civile de avocați C. L., cu sediul în Cluj N., .. 2 județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu seidul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI P. MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 6512 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/12.03.2009.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei dobânda fiscală aferentă sumei de 6512 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/12.03.2009, începând cu data de 12.03.2009, până la data restituirii efective a taxei.
Obligă pârâtele să plătească suma de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta, reprezentând taxa de timbru.
Respinge acțiunea formulată față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 22.10.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
6 ex./7 pag./24.11.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2313/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1822/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
