Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13969/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 298/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Judecător M. L. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta intimată C. NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA- CESTRIN împotriva sentinței nr. 379/ 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr,._ în contradictoriu cu intimata petentă MIȚOI G. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apelanta-intimată a solicitat judecata în lipsă și nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr. 379/ 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ca neîntemeiată și a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta MIȚOI G. V. în sensul că a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și a exonerat petenta de la plata amenzii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 C pr civ, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă, instanța a reținut că, la data de 22.09.2014, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională, în baza OG nr.15/2002, în cuantum de 250 lei, întrucât, în data de 14.07.2014 a circulat pe DN 73 km 4+000 cu autoturismul_, fără a deține rovinietă valabilă .
Potrivit art. 26 din OG nr.2/2001, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal, copie de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează acestuia. În situația în care contravenientul nu este prezent sau, deși este prezent, dar refuză să semneze procesul verbal, agentul constatator este obligat să-i comunice procesul verbal în termen de o lună de zile de la data încheierii.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța a mai reținut că, în baza art. 14 alin 1 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Cum sancțiunea a fost aplicată la data de 22.09.2014, iar procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei la data de 03.10.2014, așa cum însăși petenta a precizat în cuprinsul plângerii contravenționale, deci in termen de o luna de la întocmire, când s-a aplicat si sancțiunea contravențională, in cauză nu devin incidente disp. art 14 alin 1 din OG nr 2/2001, motiv pentru care excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr0151949 din 22.09.2014 încheiat de către reprezentanții intimatei, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 250 lei pentru savarsirea contravenției prevăzuta de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania.
S-a reținut in sarcina petentei faptul că la data de 14.07.2014, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe DN 73 km 4+000 cu autoturismul_, fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată ,în procesul-verbal de contravenție mai sus indicat s-a precizat că acest act a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a constatat ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea fiind înregistrata pe rolul instanței la data de 17.10.2014 împotriva procesului verbal de contravenție comunicat la data de 03.10.2014 (fila 36).
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instant a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă și obligarea la plata tarifului de despăgubire.
De asemenea, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 1 lit. c din OG nr. 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
În conformitate cu art. 7 din OG NR. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizator român, conform art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, este constituită din persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Din înscrisurile depuse de petentă a reieșit că aceasta a utilizat autoturismul marca Dacia cu nr de înmatriculare_ până la data de 12.03.2014, când, în baza procesului verbal de predare primire încheiat la acea dată (f.6,7), autoturismul a fost predat de petentă firmei de leasing RCI LEASING ROMANIA IFN. Între petentă și RCI LEASING ROMANIA IFN a fost încheiat contractul de leasing cu nr._, având ca obiect autoturismul marca Dacia cu nr de înmatriculare_, iar contractul a fost reziliat la data de 25.02.2014 pentru neplata obligațiilor contractuale de către petentă.
În consecință, la data săvârșirii contravenției, petenta nu mai avea calitatea de utilizator, în sensul prevăzut de aart.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002, neavând așadar nici responsabilizarea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul Mițoi V. G. în contradictoriu cu intimatul CNADNR - CESTRIN, și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și a exonerat petentul de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata C. N. DE AUTORTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA- CESTRIN criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se modifice în tot sentința atacată în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentei prin procesul verbal contestat.
În motivare a arătat că instanța de fond a admis plângerea contravențională și dispus anularea procesului verbal contestat seria R_ și pe cale de consecință a exonerat petenta de la plata amenzii aplicate.
Din prevederile art.7 și art.1 al.1 lit.b din OG 1 5/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
De asemenea, potrivit prevederilor art.15 alin.1 ind.1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice la cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care acesta poate utiliza vehiculul. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat. Petenta nu a îndeplinit nici această obligație legală la momentul încheierii contractului de leasing și nici ulterior, pe parcursul derulării acestuia.
A precizat că atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, nici o altă persoană fiind menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit dispozițiile art.8 coroborat cu art.1 lit.b din O.G. 15/2002 și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta V. G. Mițoi apare ca menționată în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
A mai precizat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
În drept și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art.466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.223N.C.P.C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă..
La data de 31.03.2015, prin serviciul registratură, intimata petentă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că a deținut în baza contractului de leasing nr ._, încheiat între intimată în calitate de utilizator și RCI Leasing România IFN SA, având calitatea de locator/ finanțator, autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ .
La data de 25.02.2014 a primit din partea finanțatorului o notificare de reziliere, prin care a fost înștiințat că contractul de leasing la care a făcut referire a fost reziliat, urmând ca autoturismul să fie predat, fapt ce s-a produs la data de 12.03.2014, potrivit procesului verbal de predare primire anexat.
Potrivit art.1 alin.1 lit.c din OG nr . 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atesta existența în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea, iar potrivit art.7, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, acesta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizator român, conform art.1 alin.1 lit.b din aceeași ordonanță este constituită din persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Astfel, din cele menționate cât și din înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond, la data săvârșirii contravenției, a precizat că nu mai avea calitatea de utilizator în sensul prevăzut de art.1 alin.1, lit.b din OG 15/2002 neavând așadar responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerii rovinietei valabile proprietarului revenindu-i potrivit legislației în vigoare, obligația să îndeplinească formalitățile de schimbare a utilizatorului.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 din C.P.C.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 22.09.2014 încheiat de către reprezentanții intimatei, intimata- petentă MIȚOI G. V. a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania reținându-se in sarcina petentei faptul că la data de 14.07.2014, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe DN 73 km 4+000 cu autoturismul_, fără a deține rovinietă valabilă.
Criticile apelantei –intimată privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței nr. 379/ 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu vor luate în considerare deoarece instanța de apel constată că procesul verbal de contravenție este nelegal întocmit, lipsind semnătura agentului constatator, care are drept consecință nulitatea absolută a procesului verbal.
Prin decizia nr.6/2015 pronunțată în recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede că, "Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției".
În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a aceleiași contravenții.
Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravenției prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
Concluzionând, instanța supremă a considerat că procesul-verbal întocmit în format electronic,cum este și în cazul de față, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
O atare formă de comunicare este, de altfel, exclusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești, fiind aplicabilă și proceselor în curs de judecată.
Prin urmare, în prezenta cauză, deoarece procesul verbal a fost transmis petentului pe suport de hârtie și este semnat de agentul constatator prin folosirea semnăturii electronice și nu olograf, este lovit de nulitate absolută.
Având în vedere aceste argumente juridice, soluția instanței de fond în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și exonerării petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei este legală și temeinică .
În consecință, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat de formulat de apelantul intimat C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN împotriva sentinței nr. 379/ 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr,._ în contradictoriu cu intimata petentă MIȚOI G. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA- CESTRIN cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței nr. 379/ 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr,._ în contradictoriu cu intimata petentă MIȚOI G. V., cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin ..9, ..2, .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015, la sediul Tribunalul M.
Președinte, C. D. F. | Judecător, M. L. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red.M.L.B./Tehnored.ACN
Ex.4/29.06.2015
Jud. fond L. Busoioc
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
