Pretentii. Sentința nr. 489/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 489/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 9037/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 489/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SNC și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții - obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare in sumă de 1439 lei, plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. D., pentru reclamantă, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat B. D., pentru reclamantă, depune în copii conform cu originalul rezoluția 5230/09.08.2013, hotărârea nr.2/09.07.2013 la actul constitutiv al ., certificat de înregistrare eliberat de ORC M. din 13.08.2013, pentru a face dovada schimbării denumirii și sediului reclamantei.
Instanța ia act de schimbarea denumirii și sediului reclamantei și dispune conceptarea corespunzătoare a acesteia sub numele ..
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat B. D., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei pentru emisii poluante și la plata dobânzii legale aferente acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, sens în care depune chitanța nr.473/22.04.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.12.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanta . SNC a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea contravalorii taxei de poluare în sumă de 1439 lei achitată cu chitanța . nr._ din data de 10.02.2012; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, de la data plății până la data restituirii efective; precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare arată că a achiziționat un autoturism second hand marca Mercedes Benz cu nr. de identificare WDB1680311J015407 dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene. Autoturismul a mai fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respective in Germania, iar în vederea înmatriculării acestuia în România am fost constrâns să plătesc suma de 1439 lei potrivit dispozițiilor OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, reglementare prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunității Europene și are implicit un efect discriminatoriu, fiind indreptățit astfel la restituirea sumei plătite.
Dovada plății acestei taxe făcând-o către instanță cu chitanța . nr._ din data de 10.02.2012.
Învederează instanței că OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule are un vădit caracter ilicit fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, Tratatului Comunității Europene, dar și cu principiile instituite de Curtea de Justiție a Comunității Europene, iar în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru statele membre.
întrucât, această taxă a trebuit să fie plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism a preluat conceptul de «taxă de primă înmatriculare» instituit inițial prin prevederile art.214 alin.l Cod fiscal și art.214 alin.3 Cod fiscal care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art.90 din Tratatul Uniunii Europene.
Dispozițiile OUG 50/2008 este similar cu textele legale menționate mai sus și nu se impung aspecte care să determine aplicarea unui tratament juridic distinct, situația discriminatore menținându-se raportată la dispozițiile normelor comunitare.
Apreciază ca taxa de poluare pe care am achitat-o în vederea înmatriculării autovehiculului este una interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene și începând cu 01.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare au fost direct aplicabile în ordinea juridica internă, având prioritate față de dispozițiile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național este instituit de însăși Constituția României prin art.148 alin.2.
De asemenea, dispozițiile art.148 alin.4 din Constituția României prevede ca « autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării ».
Astfel, instanțele naționale trebuie să aibă în vedere cu prioritate reglementările comunitare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (care formează blocul de convenționalitate, fiind parte integrantă din convenție) și a Curții de Justiție Luxemburg.
Învederează că prin Hotărârea în cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.
In consecință, Curtea a reținut că reglementarea română, respective OUG 50/2008 nu face distincție între vehicule fabricate în acest stat membru și cele fabricate în străinătate și respectiv nu face distincție între vehiculele noi și vehicule de ocazie.
Curtea a reținut că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenie sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Mai mult, pentru a se pronunța Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat cauza prin prisma a două aspecte: discriminarea indirectă și neutralitate taxei.
Astfel, Curtea a constatat că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
De asemenea, Curtea reține faptul că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
De aceea, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
In consecință, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata sumei de 1439 lei reprezentând taxa de poluare și actualizarea acesteia cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective .
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituția României, Directiva nr.92/12/VCEE din 25.02.1992 precum și Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În dovedirea acțiunii depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copii conform cu originalul: chitanța . nr._/10.02.2012, cererea înregistrată la organul fiscal sub nr._ din 19.12.2014, dovada achitării taxei eliberată de organul fiscal, actele de proveniență ale autoturismului, traduse în limba română, decizia de impunere pentru anul 2012, referat privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, modul de calcul al dobânzii aferente taxei pentru emisiile poluante, răspunsul înregistrat sub nr.MH_/20.01.2015, rezoluția 5230/09.08.2013, hotărârea nr.2/09.07.2013 la actul constitutiv al . în nume colectiv, certificat de înregistrare eliberat de ORC M. din 13.08.2013.
Pârâtele nu au formulat și depus la dosar întâmpinare, conform art.201 c.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism, marca Mercedes dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa specială în sumă de 1439,00 la Administrația Finanțelor Publice, taxă ce a fost calculată prin decizie de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
Legea nr.9/2012 în forma inițială în art.4 alin.2, a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transmiterii a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale, în vigoare la momentul înmatriculării.
Conform dispozițiilor art.1 din OUG nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr.9/2012” … începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere ale dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012 se suspendă până la 01 ianuarie 2013”, astfel că de la data de 30.01.2012 obligația de plată a taxei pe emisii poluante este menținută, în ceea ce privește autoturismele petentei, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Potrivit art.110 paragraful 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art90 TCE), nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor alte state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile Legii nr.9/2012, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile Legii nr.9/2012 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Se apreciază astfel că reclamanta are dreptul la restituirea taxelor pentru emisii poluante încasate cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamantă se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamanta este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente taxei pentru emisiile poluante achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele anterior prezentate instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamantă a taxei pentru emisiile poluante, precum și la plata dobânzii legale începând cu data plății până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, cererea este întemeiată, conform art.453 C.p.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 506 lei, compusă din taxa de timbru si onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul . ( fost .), cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M., având CUI_/10.12.1992, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie taxa de emisii poluante in suma de 1439 lei, achitata cu chitanța . nr._/10.02.2012
Obliga paratele sa restituie reclamantului dobânda fiscala aferentă sumei de 1439 lei, achitata cu chitanța . nr._/10.02.2012 începând cu data de 10.02.2012, până la data restituirii efective a taxei de emisii poluante.
Obligă pârâtele să plătească suma de 506 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, compusa din taxa de timbru si onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 22.04.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
5 ex./6 pag./14.05.2015
Cod operare date 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 297/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
